DOMNUL ESTE APROAPE

Cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S‑a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie“.

1 Timotei 3.16

Aceasta este cu adevărat o taină mare, pe care mintea omenească n‑o poate înțelege. De asemenea, nu putem înțelege măreția ființei lui Dumnezeu. Care făptură L‑ar putea înțelege deplin pe Cel care este atotputernic, atotștiutor și omniprezent, pe Cel care este infinit și etern? Cu toții suntem neputincioși, ignoranți și limitați și nu putem înțelege pe deplin ce înseamnă eternitatea.

Oamenii argumentează în mod greșit că doar Biblia vorbește despre aceste atribute mărețe ale lui Dumnezeu, fiindcă El nu poate fi văzut. Însă întreaga creație dă mărturie despre puterea Lui eternă și despre divinitatea Lui: „De la creația lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înțelese de minte prin lucrurile făcute, la fel și eterna Sa putere și divinitate – încât ei să fie fără scuză“ (Romani 1.20). În mod necesar, Creatorul trebuie să fie mai mare decât creația Sa. Acest fapt măreț, că un astfel de Dumnezeu Se întrupează și devine Om, este ceva ce depășește orice imaginație omenească. Așa ceva sună incredibil și, din cauza aceasta, mulți resping o astfel de posibilitate. Dar, dacă stăm să ne gândim bine, este oare greu de crezut cum s‑a putut ca un Dumnezeu atât de mare, având o asemenea putere și înțelepciune, să Se facă cunoscut devenind Om adevărat, în timp ce Își menține întreaga glorie a divinității Sale?

Minunata Lui manifestare în trup este o mărturie atât despre măreția gloriei Sale, cât și despre dragostea și bunătatea Sa față de oameni. Chiar dacă nu vom înțelege niciodată totul despre această revelare uimitoare a lui Dumnezeu în Persoana Domnului Isus, noi putem să ne închinăm Lui și să‑L lăudăm din toată inima. „Pentru că din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin“ (Romani 11.36).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu mai ascundeți vina!

Să achite pe cel drept și să condamne pe cel rău.Dumnezeu L‑a rânduit ispășire, […] pentru arătarea dreptății Sale, fiindcă trecuse peste păcatele făcute, […] astfel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel care crede în Isus.

Deuteronom 25.1; Romani 3.25,26

Dacă în Deuteronom citim că cei drepți sunt achitați, iar cei răi sunt condamnați, în Romani citim că sunt declarați drepți cei păcătoși.

Cum este posibil? Dumnezeu L‑a dat pe propriul Său Fiu ca ispășire pentru păcatele celor pierduți. Ispășirea prin sângele lui Isus era absolut necesară pentru ca Dumnezeu să poată ierta păcatele și, în același timp, să Își arate dreptatea. Toate problemele ridicate de păcatul omului au fost rezolvate complet și definitiv. Prin moartea ispășitoare a lui Hristos, dreptatea lui Dumnezeu a fost pe deplin satisfăcută vizavi de problema păcatului. Vina tuturor oamenilor care au crezut în Hristos a fost asupra Lui. El a purtat judecata pentru aceasta. Datoria a fost plătită. Credinciosul este achitat. Dumnezeu este nu numai îndurător, ci și drept atunci când îi iartă pe păcătoșii vinovați și îi declară neprihăniți. Dumnezeu nu acționează în contradicție, ci în deplină concordanță cu dreptatea Sa, atunci când nu pretinde datoria de două ori. Însăși dreptatea lui Dumnezeu cere achitarea tuturor celor care beneficiază de această ispășire.

Cine sunt aceștia? Toți cei care nu‑și mai ascund vina, ci o mărturisesc deschis înaintea lui Dumnezeu! Toți cei care nu mai au încredere în propria lor dreptate și în nicio altă cale de ieșire! Toți cei care sunt „din credința în Isus“!

«Nu ne naștem creștini, ci devenim creștini!»

(Tertulian, 160‑220 d.H.).

Citirea Bibliei: Daniel 11.29-45 · Fapte 4.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 11.1‑19

Domnul nu S‑a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi‑a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi‑o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I‑o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «…Acela Căruia Îi fusese marele premergător nu Îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a‑l elibera… Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7‑15).

Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care‑şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s‑au pocăit (Apocalipsa 21.8).

IUBEȘTE-ȚI SOȚIA ȘI CINSTEȘTE-O! | Fundația S.E.E.R. România

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele…” (Efeseni 5:25)

Cunosc o istorioară despre un director executiv care călătorea cu mașina, cu soția lui, și s-au oprit să alimenteze. Directorul executiv a intrat în benzinărie, iar când a ieșit, a văzut-o pe soția lui vorbind cu angajatul benzinăriei. El a întrebat-o de ce a stat la povești cu el, și din vorbele ei a înțeles că-l cunoștea pe angajat și că mai demult fuseseră prieteni. Cu un aer de superioritate, el i-a spus cu aroganță: „Pun pariu că te bucuri că te-ai măritat cu mine, un director executiv, și nu cu un oarecare dintr-o benzinărie!” Iar ea i-a răspuns prompt: „Nu, mă gândesc că dacă m-aș fi măritat cu el, el ar fi director executiv, iar tu ai fi angajat al benzinăriei!”

Înainte ca Dumnezeu s-o creeze pe Eva și s-o aducă la Adam, El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el…” (Geneza 2:18).

Oprește-te și gândește-te la numeroasele moduri în care soția ta te completează, te ajută și este potrivită pentru tine. S-ar putea să spui: „Soția mea știe deja că o iubesc!” Poate că da, dar te asigur că îi place să te audă spunându-i asta, și n-o să i se pară niciodată că o faci prea des! Spune-i asta din când în când, și adu-i și niște flori, sau o atenție care știi c-o bucură! Fii atent la lucrurile mărunte pe care le face pentru a-ți îmbunătăți viața și fă-i complimente. Când vorbește, acordă-i 100% din atenția ta și arată-i că gândurile și sentimentele ei sunt importante pentru tine. Invit-o în oraș la masă, când ai ocazia. Pe măsură ce anii adaugă riduri și kilograme în plus, continuă s-o prețuiești pe ea și viața pe care ați construit-o împreună.

Apostolul Pavel a stabilit acest standard înalt pentru soți: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5:25)

Așadar, dacă ai o soție, cinstește-o în fiecare zi, iar astăzi oferă-i un buchet de flori.