29 Octombrie 2022
Eu sunt ușa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să omoare. Eu am venit ca ele să aibă viață, și să o aibă din belșug.
Ioan 10.9,10
Prima mare binecuvântare pe care Hristos o asigură oilor Lui este mântuirea. Deschiderea unei uși pentru toți implică faptul că mântuirea este în primul rând aceea a sufletului și aceea de care are nevoie orice păcătos, anume mântuirea de păcate și de judecată. Însă, într-un sens mai larg, mântuirea oferită de Hristos înseamnă și salvarea de orice putere vrăjmașă, de-a lungul călătoriei prin pustie.
A doua binecuvântare este că oile, sub îndrumarea Păstorului, sunt aduse la libertate și ele pot „intra și ieși”. Staulul iudaic împiedica oile să aibă acces direct la Dumnezeu și totodată le interzicea să iasă la națiuni. Turma creștină, sub conducerea lui Hristos, are libertatea și privilegiul de a se apropia de Dumnezeu în închinare și poate merge la lume cu vestea bună a harului lui Dumnezeu.
A treia binecuvântare de care beneficiază turma sub conducerea lui Hristos este pășunea. Staulul iudaic era, în cel mai bun caz, puțin mai mult decât un loc de protecție față de pericole; turma creștină este și ea protejată de vrăjmași și de pericole, dar, mai mult decât atât, este un loc de hrană spirituală.
Ultima dintre aceste binecuvântări este că oile sunt conduse la savurarea vieții, acea viață a comuniunii cu Persoanele divine care oferă plinătatea bucuriei (1 Ioan 1.4). Aceasta este viața din belșug, în contrast cu viața naturală care, chiar și în cele mai bune forme ale ei, este o viață deficientă, o viață în care bucuria nu poate fi deplină (Ioan 2.3).
Toate aceste binecuvântări sunt asigurate de Păstorul care nu vine pentru a prăda, așa cum face un hoț, ci vine pentru a împărți binecuvântări. Totuși, binecuvântarea pe care Păstorul o împarte poate fi savurată în mod corect doar de către oile care I se supun și care Îl urmează. Orice binecuvântare pe care Hristos o dă este legată de Persoana Sa și poate fi savurată doar împreună cu El.
H. Smith
Dar noi predicăm pe Hristos cel răstignit.
1 Corinteni 1.23
Educatoarea i-a spus doar câteva cuvinte
Un băiat orfan locuia într-o casă de copii. Într-o zi, educatoarea l-a luat cu ea la capelă. Acolo, ea s-a rugat și, la final, a arătat cu degetul spre crucea atârnată pe peretele din fața lor, spunându-i copilului: „Privește, Mântuitorul a murit pentru tine la cruce”. Femeia nu i-a spus mai mult, dar era pentru prima oară când băiatul auzea ceva despre Domnul Isus. A început să cugete la aceste cuvinte și se întreba mereu: „De ce a trebuit acel Om să moară pentru mine?”.
Băiatul a crescut; mai târziu a întâlnit alți oameni care i-au spus mai multe despre Domnul Isus și a înțeles că Mântuitorul a murit la cruce pentru păcatele lui. A aflat de asemenea că există un Dumnezeu care îl iubește și pe el, un băiat orfan. Și-a deschis inima în fața Mântuitorului și a devenit un fericit copil al lui Dumnezeu.
Domnul Isus te iubește și a murit la cruce și pentru tine. El vrea să fie și Mântuitorul tău, salvându-te de judecata divină. Crede în El și în lucrarea Lui de răscumpărare pe care a făcut-o pentru tine și astfel vei fi mântuit! Nu există ceva mai frumos decât să știi că păcatele îți sunt iertate, că Dumnezeu te-a primit!
Deschide-I Mântuitorului inima!
Citirea Bibliei: Isaia 54.1-17 · Evrei 13.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI PIERDE CUMPĂTUL! – Fundația S.E.E.R. România
„Cine este iute la mânie face prostii…” (Proverbele 14:17)
Când cineva își pierde cumpătul, una dintre cele mai obișnuite expresii folosite, pentru a descrie reacția acelei persoane, este „și-a ieșit din balamale” (sau „a fost scos din sărite sau din pepeni”). Astfel de expresii ne trimit cu gândul la capul unui ciocan care sare din coadă atunci când încerci să-l folosești. Și drept urmare, se întâmplă câteva lucruri nu tocmai plăcute:
1) Ciocanul devine nefolositor. Mesajul tău poate fi foarte important, dar modul în care îl transmiți determină dacă vei obține rezultatele dorite sau nu. Simplu spus, când lumea nu te ia în serios, nu obții rezultatul pe care l-ai sperat.
2) Capul ciocanului produce stricăciuni. Prin faptul că scapă de sub control, el va lovi sau chiar va strica orice întâlnește în cale. Cuvintele rostite la mânie provoacă răni și uneori acele răni pot dura o viață întreagă. Dar iată ce ne sfătuiește apostolul Iacov: „Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19-20)
3) Repararea ciocanului și-a daunelor poate dura mult timp. În unele cazuri, pur și simplu nu se mai poate repara nimic! Iată câteva versete la care să te gândești, înainte de a-ți descărca nervii: „Lasă mânia, părăsește iuțimea, nu te supăra căci supărarea duce numai la rău.” (Psalmul 37:8); „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbele 19:11); „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” (Eclesiastul 7:9) Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Nu-ți pierde cumpătul!”
de Jean Koechlin
Romani 6:15-23
De nimic nu face omul mai mult caz decât de libertatea lui. Dar aceasta este absolut o iluzie. „Voinţa liberă nu este altceva decât robia diavolului” (J.N.D.). Totuşi, omul nu îşi dă seama de aceasta decât după întoarcerea sa la Dumnezeu. Numai încercând să zboare, pasărea captivă simte că i–au fost ştirbite aripile.
„Oricine practică păcatul este rob al păcatului”, învăţa Domnul Isus. El însă adăuga: „Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.34,36). Liberi, nu să facem voia noastră proprie: aceasta ar însemna să ne aşezăm din nou sub aceeaşi robie! Este de ajuns că am împlinit, „în timpul deja trecut”, voia omului păcătos (şi pentru ce roade? v. 21; 1 Petru 4.3), că am lucrat pentru impostorul Satan, într–un târg al înşelării, cu condiţia unui tragic salariu: moartea, pe care Hristos a suferit–o în locul nostru (v. 23).
Nu! dacă suntem liberi, aceasta este pentru a–I sluji lui Dumnezeu şi pentru a‑L asculta din inimă (v. 17; 2 Corinteni 10.5) asemeni acestui tânăr sclav, răscumpărat într–o zi de la un stăpân crud de către un călător care avusese milă de el, care, în loc să meargă să–şi trăiască viaţa, cerea să nu fie părăsit de binefăcătorul lui; toată dorinţa lui era de atunci să–i slujească.
Mana Zilnica 