Mana Zilnica

20 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu fiți părtinitori în judecată.

Deuteronom 1.17

A judeca drept (2)

În formarea unei opinii, nu trebuie să fim călăuziți doar de părerea unei singure persoane, fie ea și neimplicată. Oricine este predispus, chiar și cu cele mai bune intenții, să dea o notă proprie în astfel de situații. Nu că el ar vrea, în mod intenționat, să dea o mărturie falsă sau să spună o minciună, în mod deliberat; însă, din cauza uitării sau din altă cauză, este posibil să nu prezinte cazul în mod corect. Unele fapte pot fi omise, și chiar acelea pot fi cele determinante într-o asemenea măsură, încât pot schimba lucrurile în mod radical. «Audi alteram partem!» («ascultă și cealaltă parte!»), trebuie să fie motoul în astfel de situații. Și nu doar să asculți cealaltă parte, ci să asculți toate faptele prezentate de ambele părți, pentru ca în acest fel să-ți poți forma o părere corectă și sănătoasă. Putem să stabilim ca regulă faptul că o judecată formată fără o cercetare atentă a tuturor acțiunilor este cu totul nevrednică.

Și cât de important este avertismentul din versetul 17: „Să nu fiți părtinitori în judecată; să ascultați atât pe cel mic, cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului”! Cât de mult descoperă aceste cuvinte biata inimă omenească! Cât de predispuși suntem să privim la fața omului; să fim influențați de personalitatea cuiva; să dăm importanță poziției și bunăstării; să ne temem de fața omului!

Care este antidotul divin pentru toate aceste rele? Teama de Domnul! Dacă Îl punem pe Domnul înaintea noastră, în orice timp, acest lucru ne va elibera de o astfel de influență părtinitoare, de discriminare și de frica de om. Aceasta ne va face să-L așteptăm smeriți pe Domnul, pentru a ne călăuzi și a ne sfătui în toate lucrurile cu care avem de-a face; astfel vom fi păziți de a ne forma păreri în grabă și de a trage concluzii părtinitoare despre oameni și lucruri – ceea ce a constituit o sursă abundentă de necazuri în mijlocul poporului lui Dumnezeu în toate veacurile.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Iacov 1.21,22

Aprinde un foc și arde-le!

În urmă cu mulți ani, un evanghelist umbla cu un sac în spate prin Sicilia. Într-o pădure a fost oprit de un om înarmat: „Ce duci în sac?”. — „Biblii”, a răspuns evanghelistul. „Aprinde un foc și arde-le!”, i-a poruncit tâlharul. În timp ce evanghelistul, cu inima grea, a aprins un foc, i-a spus tâlharului: „Vă rog să-mi permiteți să vă citesc un scurt pasaj din fiecare carte, înainte să o arunc în foc”. Din primul exemplar a citit Psalmul 23, din al doilea, parabola despre fiul risipitor, din al treilea, câteva versete din cuvântarea de pe munte, din al patrulea, capitolul despre dragoste din Epistola către Corinteni.

De fiecare dată, tâlharul îl întrerupea: „Stai! Aceasta este o carte bună. Dă-mi-o!”. La final, tâlharul a plecat cu un sac plin cu Biblii, în timp ce evanghelistul a rămas nevătămat.

După câțiva ani, evanghelistul l-a întâlnit pe hoț și, spre bucuria lui, acesta era acum un creștin credincios. I-a povestit fericit despre minunea întoarcerii sale la Dumnezeu: „Citirea cărților tale m-a schimbat”.

Biblia este o carte deosebită, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Ea trezește în conștiința noastră dorința după iertarea divină. Ea îi arată inimii noastre cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. În această carte Îl întâlnim pe Isus Hristos care dorește să ne dăruiască viața veșnică. Cine a avut parte de această schimbare găsește în Biblie o sursă sigură de încurajare și de bucurie pe calea credinței.

Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOAMNE, ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ MĂ ROG! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Seara, dimineaţa şi la amiază… El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17)

Dumnezeu este mult prea creativ pentru a pretinde ca fiecare om să interacționeze cu El exact în același fel. El ne-a conceput pe fiecare dintre noi diferiți. Există unele principii ale rugăciunii care ni se aplică tuturor, însă Dumnezeu ne călăuzește pe fiecare în parte ca indivizi. Fiecare dintre noi ne situăm în locuri diferite în umblarea noastră cu El și suntem la niveluri diferite de maturitate spirituală, având tipuri diferite de experiențe în rugăciune.

Da, trebuie să învățăm bazele rugăciunii. Dar apoi trebuie să trecem dincolo de cunoștințele intelectuale despre rugăciune și să aducem aceste principii înaintea Domnului, rugându-L: „Învață-mă să aplic lucrul acesta în viața mea, în situația mea și în inima mea!”

Când spui: „Doamne, învață-mă să mă rog!”, tu Îi ceri lui Dumnezeu să te învețe să te rogi într-un mod personal și distinct, pentru ca rugăciunile tale să fie expresii simple și naturale ale felului tău de-a fi. Trebuie să mergi înaintea lui Dumnezeu așa cum ești, și să Îi faci plăcerea să Se bucure de compania „persoanei originale” pe care a creat-o! Apropie-te de El cu propriile tale calități și defecte, cu unicitatea ta și cu toate celelalte lucruri care te diferențiază într-un mod atât de minunat de toți ceilalți. Lui Dumnezeu Îi place să te întâlnească în locul în care ești, să dezvolte o relație personală cu tine și să te ajute să crești, ca să devii tot ceea ce dorește El să fii!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Romani 2:1-16

Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându–se, ar ieşi în avantaj! Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. În realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare. Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3.22). În bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să–i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva să–şi judece aproapele.

Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; Ioan 5.22; Fapte 10.42). El va pune într–o zi în lumină „lucrurile ascunse ale oamenilor”, toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10.26).

Mărturisiţi–I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase! Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti să Se ocupe de ea.