Mana Zilnica

16 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit; în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său.

Efeseni 1.6,7

Sângele lui Hristos (8) – Răscumpărare și iertare

Epistola către Efeseni ne prezintă planurile harului lui Dumnezeu, care ne-a binecuvântat în Hristos. În Epistola către Romani, de exemplu, Duhul Sfânt începe cu starea de dinainte a inimilor noastre. În Efeseni, El începe cu ceea ce este în inima lui Dumnezeu Însuși.

Versetele de mai sus ne prezintă trei binecuvântări distincte. Prima este că suntem primiți în Cel preaiubit. Am fost făcuți plăcuți în El. Dumnezeu Tatăl ne privește cu aceeași favoare cu care-L privește pe preaiubitul Său Fiu.

A doua binecuvântare este că avem răscumpărarea prin sângele Său. Eram în robia păcatului și a lui Satan, însă a fost plătit prețul deplin pentru ca noi să fim răscumpărați și aduși la Dumnezeu. Israeliții au fost răscumpărați din Egipt prin sângele mielului de Paște. Noi am fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos. Cât de mare a fost prețul plătit de Dumnezeu pentru a ne răscumpăra!

A treia binecuvântare este că am fost iertați. Ce lucru minunat să știm că suntem iertați! Această binecuvântare se datorează și ea sângelui lui Hristos. El a suferit și a murit pentru a înlătura păcatele noastre dinaintea Dumnezeului sfânt. Să ne aducem aminte că toate păcatele noastre erau încă viitoare atunci când Domnul Isus a murit, așa că El a murit pentru toate păcatele noastre, ale celor care credem în el. Suntem achitați din punct de vedere juridic.

Să remarcăm de asemenea că aceste binecuvântări sunt potrivit cu bogățiile harului Său. Ce bogăție de har a arătat Dumnezeu pentru a ne binecuvânta! Fiul Însuși a venit din cer pentru ca noi să avem parte de asemenea binecuvântări. Fie în veci adorat!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isaac a spus: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”. „Fiul meu”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot”. Și au mers amândoi împreună înainte.

Geneza 22.7,8

Arderea-de-tot

Pe ultima porțiune de drum spre locul pe care i-l indicase Dumnezeu lui Avraam, au mers numai tatăl și fiul. Deodată, glasul lui Isaac a întrerupt liniștea apăsătoare: „Dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”. Avraam a răspuns: „Fiul meu, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot”.

Avraam a numit acel loc: „La muntele unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22.14). El a avut credință și „l-a adus jertfă pe singurul său fiu … socotind că Dumnezeu poate să-l învieze chiar și dintre cei morți” (Evrei 11.17-19). Din Noul Testament știm că răspunsul la întrebarea lui Isaac fusese stabilit de mult timp: „Hristos, Mielul fără cusur și fără pată, a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în timpurile din urmă” (1 Petru 1.19,20).

Cât de frumoasă este această armonie interioară dintre Tatăl și Fiul exprimată în cuvintele: „Și au mers amândoi împreună înainte”! Domnul nostru a putut spune: „Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine” (Ioan 16.32), cu toate că știa „tot ce avea să vină asupra Lui” (Ioan 18.4).

Simțim și noi ceva din mireasma arderii-de-tot (Efeseni 5.2)?

Citirea Bibliei: Isaia 45.1-13 · Evrei 9.11-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NE CÂNTĂRIM ATENT VORBELE! – Fundația S.E.E.R. România

„…Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Astăzi vom vorbi despre trei reguli referitoare la vorbire:

1) Nu te grăbi să vorbești! „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2) Pentru că nu poți cunoaște pe deplin toate sensibilitățile celeilalte persoane, trebuie să te încrezi în Duhul Sfânt care te va călăuzi în vorbirea ta, în așa fel încât să nu pui degetul pe rană sau să nu reamintești cuiva de experiențele negative. Fiecare are un nivel diferit de sensibilitate, în funcție de experiențele din trecut. Și tu te incluzi aici. Așadar, încearcă să nu te simți repede ofensat și oferă clemență celor care spun lucruri care ar putea fi interpretate ca jignitoare.

2) Nu te grăbi să răspunzi! „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13) Înainte să vorbești, ascultă cu atenție și asigură-te că înțelegi ce se spune. Și dacă nu înțelegi, spune-o. Nevoia ta „de a da bine” te poate face să pierzi respectul persoanei pe care încerci s-o impresionezi.

3) Nu te grăbi să-ți iei angajamente! Tot înțeleptul Solomon ne atenționează: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu…” (Eclesiastul 5:2) Apoi el continuă și ne spune că nu trebuie să renunțăm la o promisiune făcută, pe motiv că te-ai pripit! Cuvântul tău te leagă și, când îți încalci o promisiune, îl rănești pe celălalt și îi înșeli încrederea. Deci, oprește-te înainte de a vorbi și dacă este nevoie, stai și roagă-te. Nici timpul tău și nici cuvintele tale nu le poți lua înapoi, așadar cântărește-ți atent vorbele!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 28:1-16

Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27.3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să–l facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n–a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să–i „însoţească” pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16.17,18). Bunăvoinţa „barbarilor” din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne–ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.

Călătoria lui Pavel se încheie. Înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.