13 Octombrie 2022
Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.
1 Împărați 17.3,4
Domnul i-a poruncit lui Ilie, în două împrejurări diferite, să facă două lucruri complet opuse. Primul dintre ele a fost probabil cel mai greu. Ilie era un predicator înfocat, plin de energie și de râvnă. A fi izolat pentru trei ani și jumătate trebuie să fi fost un lucru foarte dificil pentru el (Iacov 5.17).
Dumnezeu însă avea un scop atunci când l-a ascuns pe Ilie. Probabil că acest om al lui Dumnezeu a trebuit să stea ascuns fiindcă El îl pregătea pentru anumite lucrări mărețe. Ilie urma să-i înfrunte pe profeții lui Baal pe muntele Carmel. În timpul cât a stat ascuns, el a învățat dependența de Dumnezeu. În timpul acelor trei ani și jumătate, profetul a învățat să se bazeze pe Dumnezeu pentru orice nevoie a sa. El a învățat, de asemenea, cum să fie o binecuvântare pentru alții. La fel ca Ilie, avem nevoie și noi să stăm ascunși înainte de a ne înfățișa înaintea altora. Tendința noastră este să ne arătăm pe noi înșine și să nu stăm deloc ascunși, până când falimentăm, după care ne ascundem din cauza rușinii. Scriptura însă este foarte clară în privința faptului că avem nevoie să stăm în ascuns cu Domnul înainte de a ieși în public pentru El. Avem nevoie de perioade petrecute înaintea Lui, în ascuns, în citirea Cuvântului și în rugăciune. Dacă nu stăm ascunși în prezența Lui, nu vom avea putere spirituală. Profetului Zaharia i s-a spus că lucrarea este „nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6). Ilie a primit porunca să se înfățișeze înaintea împăratului Ahab și atunci a părăsit ascunzătoarea sa. Acum Ilie se prezenta înaintea împăratului nu în propria sa putere, ci în puterea Duhului lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt lucra printr-un om care stătuse ascuns; eul fusese înlăturat, iar Duhul avea libertatea de a lucra. Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să stăm ascunși, să petrecem timp împreună cu El și să-I dăm astfel posibilitatea să ne pregătească pentru ceea ce El dorește să facă în noi și prin noi.
T. Hadley, Sr.
„Veniți și vedeți”, le-a zis El. S-au dus deci și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El.
Ioan 1.39
Misionarul nu văzuse niciun tigru în India
Un misionar cunoscut a fost invitat să ia masa cu o mare personalitate, un fost guvernator, în India. În timpul discuției, guvernatorul i-a spus misionarului: „Afirmați că ați văzut în India sute de oameni întorși la Dumnezeu. Eu am trăit acolo mulți ani și nu m-am întâlnit cu niciunul”.
Atunci misionarul l-a întrebat: „Ați văzut vreodată un tigru în India?”.
Guvernatorul a răspuns: „Desigur! Am fost deseori la vânătoare și eu însumi am împușcat câțiva”.
Misionarul i-a spus: „Atunci suntem chit. Dumneavoastră nu ați văzut creștini în India și nici eu nu am văzut niciodată vreun tigru acolo. Dumneavoastră ați văzut ce ați căutat, iar eu la fel!”.
Depinde mult de ceea ce căutăm. Dumnezeu ne spune prin glasul Înțelepciunii: „Eu iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi. Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales” (Proverbe 8.17-19).
Căutați această Înțelepciune divină, prețioasă, chiar dacă mulți oameni o disprețuiesc! O puteți găsi numai în Cuvântul lui Dumnezeu! Isus Hristos este însăși Înțelepciunea: „Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.24).
Citirea Bibliei: Isaia 43.8-28 · Evrei 8.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FII RODITOR (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El…” (Coloseni 2:7)
Apostolul Pavel ne spune cum putem fi roditori: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos… Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:6-8, 10)
Dacă vei vizita vreodată deșertul din Arizona, vei descoperi că este plin de tot felul de plante; contrastele sunt fascinante. Ierburile uscate și fragile sunt purtate de vânt în toate părțile. De ce? Pentru că nu au rădăcini. Prin contrast cu acestea, cactusul saguaro rodește chiar și la temperaturi de 50 de grade Celsius. De ce? Pentru că rădăcinile lui se întind în toate direcțiile pe o rază de 2 m. Trebuie să ai rădăcini spirituale adânci, dacă vrei să reziști în arșița vieții. Oricine poate supraviețui o zi sau două arșiței, dar cum poți face față perioadelor prelungite de stres, durere, lipsuri, boală și împotrivire? Unde și în cine ți-ai înrădăcinat viața, de-acolo îți vei extrage puterea!
Psalmistul scrie (Psalmul 1:1-4): „Ferice de omul care… își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.” Doamne, ajută-ne să rămânem adânc înrădăcinați în Tine!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 26:19-32
Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le–a încredinţat!
Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). Într‑adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el” (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi timp cu autoritatea pe care i–o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierdut!
Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor veşnică!
Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.
Mana Zilnica 