30 Octombrie 2022
Prin El, să împace toate față de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El. Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat.
Coloseni 1.20,21
Sângele lui Hristos (10) – Pace și împăcare
Coloseni 1 ne prezintă măreția lui Hristos, Capul Adunării. Versetele 12-18 ne arată gloriile numeroase ale Domnului nostru. El este Fiul dragostei Tatălui, este Răscumpărătorul, este chipul Dumnezeului nevăzut, este Creatorul și este Cel care susține toate lucrurile.
Apoi, din versetele 20-22, aflăm despre lucrarea Sa măreață prin care a înfăptuit împăcarea. Toate lucrurile din cer și de pe pământ vor fi împăcate cu Dumnezeirea, prin El. În acest scop, toată plinătatea Dumnezeirii Și-a găsit plăcerea să locuiască în El, atunci când a devenit Om. Cât de măreț este El!
Această împăcare a tuturor lucrurilor este încă viitoare, însă citim că noi am fost împăcați deja. Noi eram înstrăinați și vrăjmași în gândirea noastră, prin faptele noastre rele. Dumnezeu nu este vrăjmașul nostru, însă noi ne-am făcut vrăjmași ai Săi, după căderea în păcat. Acest lucru s-a dovedit în mod suprem atunci când binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu a venit ca Om în lumea pe care El o crease. Lumea fusese făcută prin El, însă nu L-a cunoscut. Poporul Său, Israel, nu L-a primit (Ioan 1.10,11). El a umblat făcând binele, însă, la sfârșit, mulțimea a strigat: „La moarte cu El! Răstignește-L!”.
Însă, rod al harului măreț, lepădarea și moartea Sa pe cruce au constituit baza împăcării cu Dumnezeu pentru oricine crede. El a făcut pace prin sângele crucii Sale. Lucrarea Sa de ispășire a oferit temelia pentru împăcare, astfel încât să fim aduși înapoi în prezența lui Dumnezeu, sfinți, fără vină și fără pată.
K. Quartell
Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași judecată? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru cele ce-am făcut, dar Acesta n-a făcut niciun rău. … Adu-ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!
Luca 23.40-42
Tâlharul de la cruce
Domnul Isus a fost răstignit pe crucea din mijloc, iar la dreapta și la stânga Lui erau doi tâlhari. Inițial, amândoi L-au batjocorit pe Domnul Isus. Dar deodată s-a făcut liniște. Unul dintre tâlhari l-a mustrat pe celălalt și și-a mărturisit vina. După aceea I-a adresat Domnului Isus o rugăminte.
Ce a determinat această schimbare de gândire, această întoarcere la o sută optzeci de grade? Bineînțeles, harul l-a condus pe tâlhar la pocăință! Dar care a fost imboldul? Sunt convins că acesta a fost comportamentul Domnului Isus. Din gura Lui nu s-a auzit niciun blestem, nicio dojană! Domnul Isus a rămas mut (cu excepția a foarte puține cuvinte rostite pe cruce).
Ce impresie puternică a făcut acest comportament asupra tâlharului, încât a ajuns la mântuirea veșnică! Dar nu numai asupra lui, ci și asupra multor altor oameni! Sutașul a exclamat: „Cu adevărat, Omul Acesta era drept!” (Luca 23.47). Cât de impresionant este acest tablou pe care ni-l redă evanghelistul Luca într-un singur verset!
Să ne punem și noi întrebarea: îi determină comportamentul nostru pe oamenii din jur să ne întrebe despre Mântuitorul?
Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„NU-I DRUM ‘NAPOI” – Fundația S.E.E.R. România
„…Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” (Evrei 10:38)
Un băiețel de la școala duminicală a auzit povestirea biblică despre soția lui Lot, care s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare (vezi Geneza 19:26). „Nu-i nimic, asta e!” a zis băiatul. „Săptămâna trecută, mama era la volan și conducea, dar s-a uitat înapoi – și a intrat într-un stâlp de telegraf!”
Zâmbim, nu-i așa? Este ok să zâmbim, dar ar fi bine să înțelegem că Dumnezeu ne spune la modul cel mai serios că, dacă dăm înapoi, sufletul Lui nu găseşte plăcere în noi! Orice pilot știe care este punctul de unde nu se mai poate întoarce. Pista a fost parcursă până la capăt; fie decolează, fie moare! În epistola către Evrei, în capitolul 11, găsim o listă cu oameni obișnuiți care au refuzat să dea înapoi. Biblia ne spune: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea (țara) din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei 11:15-16)
Când începi să umbli cu Dumnezeu, Satan va folosi orice șiretlic pe care îl știe pentru a te abate de pe cale. Dacă ești în toiul umblării tale cu Dumnezeu, el va încerca să-ți spună că viața ta nu contează. Nu-l crede, el este un mincinos! Și dacă te apropii de sfârșitul umblării tale cu Dumnezeu, el va încerca să te descurajeze punând reflectorul pe toate greșelile și eșecurile tale. Nu cumpăra ceea ce vinde el! În schimb, bazează-te pe acest verset din Biblie: „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12) Așa că, precum versul acelui imn binecunoscut, „nu-i drum ‘napoi, nu-i drum ‘napoi!”
de Jean Koechlin
Romani 7:1-11
Nu numai că legea condamnă (reprimă) faptele rele pe care le–am comis, dar ea judecă şi natura mea păcătoasă, de exemplu, incapacitatea mea de a iubi, pe Dumnezeu şi pe aproapele meu, aşa cum cere ea. Păcatul deci mă aşază implacabil sub condamnarea după legea lui Dumnezeu. Sunt însă salvat prin acelaşi mijloc prin care am fost eliberat de păcat: prin moarte (adică moartea mea cu Hristos: v. 4). Când un vinovat este decedat, justiţia omenească nu–l mai poate pune în închisoare.
Este oare legea ceva rău, de vreme ce Dumnezeu a trebuit să mă protejeze de rigorile ei? „Nicidecum!” strigă din nou apostolul (v. 7). Dacă într–un muzeu pun mâna pe un obiect expus, se poate să nu fiu conştient de comiterea vreunei infracţiuni. Dar, din contră, sunt foarte vinovat cât timp există un indicator „nu atinge”! Aceeaşi inscripţie totodată le va stârni multor vizitatori dorinţa de a întinde degetul spre obiectele expuse. Pentru că natura orgolioasă a omului îl îndeamnă să încalce orice reguli, pentru a‑şi afirma independenţa! Tot aşa, prin lege, Dumnezeu mă surprinde în flagrant delict de neascultare şi scoate în evidenţă pofta care este în mine, ca să mă convingă mai bine de păcat.
Mana Zilnica 