6 Octombrie 2022
Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin! Domnul este cu voi când sunteți cu El; și, dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi; dar, dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi.
2 Cronici 15.2
Lecții din viața lui Asa (3) – Trei adevăruri importante
Azaria, fiul lui Oded, i-a spus aceste cuvinte lui Asa după măreața biruință asupra lui Zerah, etiopianul. Asa strigase către Domnul după ajutor, iar credința sa a fost din belșug răsplătită. S-a sprijinit pe Dumnezeu și a trecut testul credinței cu succes.
În acest verset ne sunt prezentate trei adevăruri importante. Mai întâi, că „Domnul este cu voi când sunteți cu El”. Adesea noi spunem altora: «Domnul să fie cu tine!» sau Îi cerem Domnului să fie cu noi într-o împrejurare sau alta. Acestea sunt lucruri bune, însă trebuie să fim atenți să nu ajungem să credem că El este cu noi oriunde ne-am duce. Condiția prezenței Sale cu noi este ca noi să fim unde El este. Asa a învățat acest adevăr și l-a experimentat cu mare bucurie – și așa suntem astăzi chemați să facem și noi. Domnul Isus a spus: „Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; iar unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu” (Ioan 12.26). Este adevărat că Domnul este întotdeauna cu noi, însă pentru a ne bucura de prezența, de ajutorul și de binecuvântarea Sa trebuie să fim cu El și să umblăm în părtășie neîntreruptă cu El.
Al doilea adevăr este acesta: „dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi”. Da, Dumnezeu „îi răsplătește pe cei care-L caută” (Evrei 11.6). Dumnezeu nu este greu de găsit; noi suntem cei care complicăm lucrurile, prin felul nostru de a gândi. Dacă am păcătuit, să mărturisim imediat; apoi să mergem înaintea Lui, cu dorința de a fi cu El, iar El ne va bucura cu prezența Sa binecuvântată.
Al treilea adevăr este: „dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi”. Pe cei care-L tăgăduiesc, El îi va tăgădui (2 Timotei 2.12). Mai sunt și cei care se depărtează de Dumnezeul cel viu, din cauza unei inimi rele și necredincioase (Evrei 3.12). Dar celor care cred cu adevărat că Isus este Fiul lui Dumnezeu le sunt adresate cuvintele: „Cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5). Fie ca aceste adevăruri să încălzească și să încurajeze inimile noastre!
A. Leclerc
Știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.
2 Corinteni 5.1
Moartea fizică, moartea spirituală, moartea veșnică
Omul este păcătos și, din cauza păcatelor, este despărțit de Dumnezeul cel sfânt, căci prin păcat a intrat moartea în această lume. Conform Sfintei Scripturi sunt trei categorii: moartea fizică, adică putrezirea trupului, moartea spirituală, adică sufletul trăiește despărțit de Dumnezeu într-o stare de păcat, și moartea veșnică, adică iadul, iazul de foc, despărțirea veșnică a omului de Dumnezeu. Cum poate fi salvat omul din această stare fatală? Dumnezeu Mântuitorul a pregătit calea trimițându-L pe singurul Său Fiu și dându-L la moarte pentru păcătoși pentru a-i salva. Oricine Îl primește prin credință pe Isus, Mântuitorul și Răscumpărătorul, trece din moartea spirituală la viață și poate spune: Hristos este viața mea și a muri este un câștig. Pentru acea persoană este valabil versetul de astăzi, deoarece știe că, dacă i se desface casa pământească, are la Dumnezeu o casă nefăcută de mâini, o casă veșnică.
Spre veșnicie duc două căi: calea cea strâmtă și calea cea largă – prima cale duce la viață veșnică, cea de-a doua duce la pierzare veșnică. Pe una dintre ele vă aflați și dumneavoastră. Domnul Isus vă îndeamnă să intrați pe poarta cea strâmtă. Îndreptați-vă astăzi spre Mântuitorul lumii, care a suferit mult și pentru dumneavoastră!
Citirea Bibliei: Isaia 38.1-16 · Evrei 4.10-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DESPRE IERTARE – Fundația S.E.E.R. România
„…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)
Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu?
1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat;
2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine;
3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat;
4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători;
5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 22:12-30
Noul convertit a pus două întrebări care se completau una pe alta: „Cine eşti, Doamne?” (v. 8) şi „Ce să fac, Doamne?” (v. 10). Cel de-al doilea răspuns îi este dat prin Anania, care adaugă: „Şi acum, ce zăboveşti?” (v. 16).
Trei ani mai târziu, la Ierusalim, Pavel are privilegiul de a–L vedea pe „Cel Drept” şi de a primi porunci din gura Sa (v. 17). El însuşi dorise să lucreze printre iudei, socotind că mărturia lui ar fi fost cu atât mai puternică, cu cât era cunoscut anterior ca un duşman înverşunat al adevărului (v. 19,20). El însă fusese pus deoparte pentru lucrarea printre naţiuni (Galateni 1.15,16).
Versetul 18 este de netăgăduit. Iudeii n–au primit niciodată mărturia apostolului. Comandantul este nevoit să–l scape din nou pe Pavel de furia gloatei. În momentul când va fi supus torturilor, Pavel declară, ca şi în capitolul 16.37, că este născut cetăţean roman. În Filipeni 3, considerând toate lucrurile ca o pierdere (Filipeni 3.7,8), avea să pună în valoare un alt drept de cetăţenie: cerească (Filipeni 3.20). Pe aceasta nimeni nu o are prin naştere. Şi nici nu poate fi cumpărată cu bani (v. 28). Această cetăţenie o au numai aceia care au fost născuţi din nou (Ioan 3.3).
Mana Zilnica 