Mana Zilnica

4 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!

1 Petru 2.17

Creștinul și autoritățile (4)

Împăratul Nero l-a executat pe apostolul Petru cu aproximativ un an înainte de a-l executa pe Pavel. Fiind cetățean roman, apostolul Pavel a fost executat prin decapitare. Potrivit mărturiilor istorice, Petru, nefiind cetățean roman, a fost răstignit cu capul în jos, așa cum el însuși ceruse. Înainte de a muri, ambii apostoli fuseseră călăuziți de Duhul lui Dumnezeu să-i învețe pe cei credincioși să se supună autorităților. Această regulă li s-a aplicat celor doi apostoli, așa cum ei înșiși o învățaseră, iar ea este valabilă și astăzi. „Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el spre pedepsirea răufăcătorilor și spre laudă pentru cei care fac bine. Pentru că așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; ca fiind liberi, dar nu având libertatea ca învelitoare a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Onorați pe toți, iubiți frățietatea, temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!” (1 Petru 2.13-17). O astfel de atitudine poate implica suferință – „acesta este un har, dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept” (versetul 19).

Autoritatea poartă sabia, fiind răzbunătorul răului, ca slujitor al lui Dumnezeu (Romani 13.4). Niciodată nu trebuie să ne răzbunăm singuri, fiindcă răzbunarea Îi aparține Domnului, care a încredințat-o autorităților. Daniel și prietenii săi s-au supus autorităților, rugându-se pentru ele. Alții s-au împotrivit lor și au făcut rău, pierzând astfel o bună conștiință (Daniel 3; Romani 13.3-5).

Trăim în perioada harului, în care trebuie să urmăm exemplul Domnului. Când suferea pe nedrept, El S-a supus întotdeauna autorităților și S-a rugat Tatălui Său să-i ierte pe cei care-L nedreptățeau. Aceasta este atitudinea pe care trebuie s-o avem pentru a păstra o conștiință bună.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.

Luca 12.21

Adevărata bogăție

Cineva poate fi foarte bogat din punct de vedere omenesc, cum a fost omul bogat din parabolă (Luca 12.16-21), și totuși să fie sărac față de Dumnezeu. Creștinii din Laodiceea erau bogați în ochii lor și, probabil, chiar în ochii altora. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a arătat sărăcia, goliciunea și orbirea lor (Apocalipsa 3.17,18).

Cu privire la acest subiect am auzit o întâmplare interesantă:

Un credincios lucra ca administrator pentru un om foarte bogat care nu voia să știe nimic despre credință. Într-o noapte, credinciosul a avut un vis ciudat. A visat că a doua zi seara va muri cel mai bogat om din oraș. Când s-a dus la munca sa, i-a spus șefului său bogat ce visase, dar acesta a râs. Ca măsură de precauție, omul bogat și-a invitat medicul de familie la cină și nu l-a lăsat să plece până când ceasul a bătut miezul nopții. Când, în sfârșit, ușurat, și-a luat rămas bun de la doctor, s-a auzit o bătaie la ușă. Fiica administratorului a intrat și a spus: „Îmi pare rău să vă anunț că tatăl meu a murit în seara aceasta”. Da, murise cel mai bogat om din oraș!

Această întâmplare nu este menită să ne determine să ne tulburăm inutil de vise, dar ne poate încuraja să regândim ce este în ochii lui Dumnezeu bogăția reală.

Citirea Bibliei: Isaia 37.1-20 · Evrei 3.7-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

Pe lângă învățătura în ce privește umblarea cu Dumnezeu, o altă lecție importantă pe care le-o poți transmite copiilor tăi este cea legată de gestionarea cu înțelepciune a banilor. Dr. James Merritt scria: „Începem să-i învățăm de mici pe copiii noștri principii și învățături despre sârguință, onestitate și responsabilitate. Vă recomand câteva dintre metodele pe care le-am folosit și noi:

1) Dă-i copilului tău de când este mic, și fără recompensă, sarcini precum: să-și facă patul, să-și strângă jucăriile, să-și facă ordine în cameră. Inspectează-i camera de fiecare dată, încurajându-l cât de mult poți, dar în același timp spunându-i care este standardul de calitate așteptat (pat aranjat, jucăriile la locul lor etc.). Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea muncii, despre împlinirea pe care o simțim când lucrul este bine făcut și despre disciplina respectării cerințelor unei persoane cu autoritate.

2) Pe măsură ce copilul crește, alege sarcini mai grele pe care le poate face (lustruirea pantofilor, spălatul mașinii, curățenie cu aspiratorul etc.) și stabilește o recompensă corectă. Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea banului și va consolida răsplata lucrului bine făcut. Încă o dată, stabilește un standard clar al calității așteptate și nu-i da plata până când sarcina nu este îndeplinită în totalitate.

3) Nu-i da bani de buzunar și nu-l învăța pe copil să se aștepte să-i primească. În schimb, învață-l că banii se câștigă prin muncă. Nu e greșit să-i dai copilului tău bani din dragoste sau ca o răsplată (de exemplu, pentru note bune), însă copiii trebuie să învețe despre relația dintre munca cinstită și compensația corectă.”

Concluzie: acestea sunt principii care îi vor fi de folos copilului tău pentru toată viața!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 21:15-32

Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă ~ prin Ierusalim! (cap. 19.21). În pofida acestei abateri inoportune, „voia Domnului” se va împlini (v. 14). Doar calea pe care ne–o alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să „iudaizeze”, pentru a–i linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat într-un mod contrar învăţăturii sale. Ce încurcătură penibilă pentru el! Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9.17). Acestor israeliţi zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o „lege a libertăţii” şi despre „religia curată şi neîntinată” (Iacov 1.27; 2.12) care constă nu într-o „curăţire” a trupului (v. 24), ci în „a se păstra neîntinat de lume” şi în „a–i cerceta” pe cei necăjiţi „în necazul lor”.

Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. În zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută să–l omoare, punând în mişcare „toată cetatea” (v. 30)!