Mana Zilnica

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, … ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui. El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Psalmul 1.1-3

Copacul și-a recăpătat „puterea”

Un sequoia gigantic din California, considerat unul dintre cei mai vechi copaci din lume, începuse să se veștejească. Prin urmare, autoritățile forestiere au dispus să se facă tot ce era posibil din punct de vedere uman pentru a salva copacul, dar nu s-au putut pune de acord asupra unui mijloc eficient.

Rădăcinile superioare ale copacului erau expuse de ani buni, iar turiștii le călcaseră în picioare. Un pădurar a venit cu ideea de a aduce tone de pământ și de a-l împrăștia peste rădăcinile expuse. Experiența îl învățase că aceste conifere erau foarte sensibile la „atacurile umane”. Rezultatele au depășit toate așteptările. Gigantul și-a recăpătat vechea „putere”!

Dumnezeu, Creatorul nostru, a înzestrat sufletul și duhul nostru cu o mare sensibilitate. Dacă nu suntem atenți, Satan le permite ajutoarelor sale să le „calce” în picioare. Există oameni în această lume care nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de nimeni. Relația cu ei este foarte dăunătoare, deoarece „prieteniile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15.33).

Când sursele sănătății noastre morale și ale vieții spirituale sunt în pericol, atunci trebuie să ne adâncim rădăcinile în Cuvântul lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Isaia 48.9-22 · Evrei 10.31-39

coordonatori Bob & Debby Gass

DOAMNE, ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ MĂ ROG! (4) – Fundația S.E.E.R. România

„El le întocmeşte inima la toţi…” (Psalmul 33:15)

Stilul tău de rugăciune trebuie să fie în concordanță cu modul în care te-a creat Dumnezeu. Da, poți învăța de la persoane mai experimentate în rugăciune decât tine, dar trebuie să ai grijă să nu faci din ele standardul tău sau să devii o „clonă” a lor. E greșit să te forțezi să faci ce fac alții, dacă nu te simți confortabil în duhul tău. Nu încerca să ții pasul cu altcineva, ori să copiezi felul în care se roagă. Și nu te simți obligat să pui în aplicare fiecare principiu de rugăciune pe care l-ai învățat, de fiecare dată când te rogi. Celor mai mulți dintre noi ne este teamă că nu vom fi ca toți ceilalți. Ne simțim mai confortabil când urmăm anumite reguli specifice, decât atunci când îndrăznim să ascultăm de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu.

Când urmăm reguli concepute de om, poate că le suntem pe plac oamenilor; dar când umblăm prin credință și urmăm Duhul lui Dumnezeu, Îi suntem pe plac lui Dumnezeu. Nu trebuie să te simți presat să te rogi într-un anume fel sau moment, sau pentru o anumită perioadă de timp, ori să te concentrezi pe anumite lucruri – pentru că așa fac alții. „Dezleagă barca” (dacă pot să spun așa) și lasă fluxul Duhului lui Dumnezeu să te ducă acolo unde dorește El.

Când tu deții controlul, știi ce se întâmplă la următorul pas. Însă când lași Duhul lui Dumnezeu să preia conducerea, să te ții ce de surprize vor colora viața ta, care de care mai minunate! Trebuie să fii hotărât să fii tu însuți și să refuzi să-ți petreci viața simțindu-te vinovat că nu ești ca ceilalți. Biblia precizează că „El (Domnul) le întocmeşte inima la toţi…” Deci, pentru că vorbim de rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi: „Fii tu însuți!”

de Jean Koechlin

Romani 2:17-29

Aceste capitole ne poartă cu gândul la o şedinţă a unui tribunal. Unul după altul, cei acuzaţi se înfăţişează înaintea Judecătorului suprem. După condamnarea barbarului, a omului necivilizat (cap. 1), apoi a omului moral şi civilizat (începutul cap. 2), este rândul iudeului să fie chemat la bară. El se prezintă cu capul sus. Numele său de iudeu, legea pe care se odihneşte, Dumnezeul adevărat pe care pretinde că–L cunoaşte şi–L slujeşte (v. 17), toate acestea, cu siguranţă, îi vor stabili superioritatea faţă de ceilalţi acuzaţi şi–l vor achita. Ce–i răspunde însă Demnitarul suprem?

„Nu te voi judeca nici după titlurile tale (v. 17), nici după cunoştinţa ta (v. 18), nici după cuvintele tale (v. 21), ci după faptele tale.” ~Tu deci, care înveţi pe alţii ~ tu, care predici ~ tu, care zici , ceea ce Mă interesează pe Mine este ceea ce faci şi, de asemenea, ceea ce nu faci (Matei 23.3). Departe de a te scuza, privilegiile tale îţi agravează vina.

Păcatul păgânilor este numit fărădelege (sau nelegiuire): o umblare fără lege şi fără frâu, după capriciile proprii (cap. 1.18; 1 Ioan 3.4). Păcatul iudeilor se numeşte călcare de lege (v. 23), altfel spus, neascultare faţă de poruncile divine cunoscute. Şi cu cât mai responsabili sunt astăzi creştinii, câtă vreme ei au tot Cuvântul lui Dumnezeu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 oct. 2022

20 Octombrie 2022

Să nu fiți părtinitori în judecată.

Deuteronom 1.17

A judeca drept (2)

În formarea unei opinii, nu trebuie să fim călăuziți doar de părerea unei singure persoane, fie ea și neimplicată. Oricine este predispus, chiar și cu cele mai bune intenții, să dea o notă proprie în astfel de situații. Nu că el ar vrea, în mod intenționat, să dea o mărturie falsă sau să spună o minciună, în mod deliberat; însă, din cauza uitării sau din altă cauză, este posibil să nu prezinte cazul în mod corect. Unele fapte pot fi omise, și chiar acelea pot fi cele determinante într-o asemenea măsură, încât pot schimba lucrurile în mod radical. «Audi alteram partem!» («ascultă și cealaltă parte!»), trebuie să fie motoul în astfel de situații. Și nu doar să asculți cealaltă parte, ci să asculți toate faptele prezentate de ambele părți, pentru ca în acest fel să-ți poți forma o părere corectă și sănătoasă. Putem să stabilim ca regulă faptul că o judecată formată fără o cercetare atentă a tuturor acțiunilor este cu totul nevrednică.

Și cât de important este avertismentul din versetul 17: „Să nu fiți părtinitori în judecată; să ascultați atât pe cel mic, cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului”! Cât de mult descoperă aceste cuvinte biata inimă omenească! Cât de predispuși suntem să privim la fața omului; să fim influențați de personalitatea cuiva; să dăm importanță poziției și bunăstării; să ne temem de fața omului!

Care este antidotul divin pentru toate aceste rele? Teama de Domnul! Dacă Îl punem pe Domnul înaintea noastră, în orice timp, acest lucru ne va elibera de o astfel de influență părtinitoare, de discriminare și de frica de om. Aceasta ne va face să-L așteptăm smeriți pe Domnul, pentru a ne călăuzi și a ne sfătui în toate lucrurile cu care avem de-a face; astfel vom fi păziți de a ne forma păreri în grabă și de a trage concluzii părtinitoare despre oameni și lucruri – ceea ce a constituit o sursă abundentă de necazuri în mijlocul poporului lui Dumnezeu în toate veacurile.

C. H. Mackintosh

Primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Iacov 1.21,22

Aprinde un foc și arde-le!

În urmă cu mulți ani, un evanghelist umbla cu un sac în spate prin Sicilia. Într-o pădure a fost oprit de un om înarmat: „Ce duci în sac?”. — „Biblii”, a răspuns evanghelistul. „Aprinde un foc și arde-le!”, i-a poruncit tâlharul. În timp ce evanghelistul, cu inima grea, a aprins un foc, i-a spus tâlharului: „Vă rog să-mi permiteți să vă citesc un scurt pasaj din fiecare carte, înainte să o arunc în foc”. Din primul exemplar a citit Psalmul 23, din al doilea, parabola despre fiul risipitor, din al treilea, câteva versete din cuvântarea de pe munte, din al patrulea, capitolul despre dragoste din Epistola către Corinteni.

De fiecare dată, tâlharul îl întrerupea: „Stai! Aceasta este o carte bună. Dă-mi-o!”. La final, tâlharul a plecat cu un sac plin cu Biblii, în timp ce evanghelistul a rămas nevătămat.

După câțiva ani, evanghelistul l-a întâlnit pe hoț și, spre bucuria lui, acesta era acum un creștin credincios. I-a povestit fericit despre minunea întoarcerii sale la Dumnezeu: „Citirea cărților tale m-a schimbat”.

Biblia este o carte deosebită, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Ea trezește în conștiința noastră dorința după iertarea divină. Ea îi arată inimii noastre cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. În această carte Îl întâlnim pe Isus Hristos care dorește să ne dăruiască viața veșnică. Cine a avut parte de această schimbare găsește în Biblie o sursă sigură de încurajare și de bucurie pe calea credinței.

Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30

coordonatori Bob & Debby Gass

DOAMNE, ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ MĂ ROG! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Seara, dimineaţa şi la amiază… El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17)

Dumnezeu este mult prea creativ pentru a pretinde ca fiecare om să interacționeze cu El exact în același fel. El ne-a conceput pe fiecare dintre noi diferiți. Există unele principii ale rugăciunii care ni se aplică tuturor, însă Dumnezeu ne călăuzește pe fiecare în parte ca indivizi. Fiecare dintre noi ne situăm în locuri diferite în umblarea noastră cu El și suntem la niveluri diferite de maturitate spirituală, având tipuri diferite de experiențe în rugăciune.

Da, trebuie să învățăm bazele rugăciunii. Dar apoi trebuie să trecem dincolo de cunoștințele intelectuale despre rugăciune și să aducem aceste principii înaintea Domnului, rugându-L: „Învață-mă să aplic lucrul acesta în viața mea, în situația mea și în inima mea!”

Când spui: „Doamne, învață-mă să mă rog!”, tu Îi ceri lui Dumnezeu să te învețe să te rogi într-un mod personal și distinct, pentru ca rugăciunile tale să fie expresii simple și naturale ale felului tău de-a fi. Trebuie să mergi înaintea lui Dumnezeu așa cum ești, și să Îi faci plăcerea să Se bucure de compania „persoanei originale” pe care a creat-o! Apropie-te de El cu propriile tale calități și defecte, cu unicitatea ta și cu toate celelalte lucruri care te diferențiază într-un mod atât de minunat de toți ceilalți. Lui Dumnezeu Îi place să te întâlnească în locul în care ești, să dezvolte o relație personală cu tine și să te ajute să crești, ca să devii tot ceea ce dorește El să fii!

de Jean Koechlin

Romani 2:1-16

Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându–se, ar ieşi în avantaj! Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. În realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare. Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3.22). În bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să–i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva să–şi judece aproapele.

Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; Ioan 5.22; Fapte 10.42). El va pune într–o zi în lumină „lucrurile ascunse ale oamenilor”, toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10.26).

Mărturisiţi–I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase! Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti să Se ocupe de ea.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 oct. 2022

19 Octombrie 2022

Ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și judecați cu dreptate.

Deuteronom 1.16

A judeca drept (1)

Ce înțelepciune cerească este aici! Ce împărțire corectă a dreptății! În fiecare caz în care apăreau diferențe, toate faptele, așa cum erau ele relatate de ambele părți, erau ascultate cu grijă și cântărite cu răbdare. Gândirea nu trebuia să fie pervertită de măsura prejudiciului, de predilecția celui care judeca situația sau de vreun alt fel de simțământ personal. Judecata trebuia să fie formată nu prin impresii, ci prin fapte, stabilite în mod clar – fapte de netăgăduit. Influența personală nu trebuia să aibă niciun fel de greutate. Poziția și circumstanțele fiecărei părți nu trebuiau avute în vedere. Cazul trebuia decis în întregime pe baza propriilor merite. „Să ascultați atât pe cel mic, cât și pe cel mare.” Omul sărac trebuia să aibă parte de aceeași judecată imparțială ca și cel bogat; străinul, ca și cel născut în țară. Nu era permisă nicio diferență.

Ce învățături valoroase avem aici! Într-adevăr, nu toți suntem chemați să fim judecători, bătrâni sau conducători, dar marile principii morale care reies din citatul de mai sus sunt de cea mai mare valoare pentru oricare dintre noi, întrucât apar întotdeauna astfel de cazuri care necesită aplicarea directă a acestor principii. Oriunde ne-am afla și oriunde ne-am desfășura activitatea, vom întâlni, în mijlocul fraților noștri, astfel de cazuri complicate, care pot fi înțelese greșit; cazuri în care apar incorectitudini, reale sau imaginare; și, prin urmare, este de cea mai mare nevoie să fim învățați, în mod divin, cum trebuie să ne comportăm în astfel de situații.

În toate cazurile de acest fel trebuie să tragem concluzii doar după ce am făcut o analiză temeinică a faptelor – a tuturor faptelor și ascultând ambele părți implicate în acea situație. Nu trebuie să ne lăsăm călăuziți de propriile impresii, pentru că știm cu toții că ele sunt cel mai puțin vrednice de crezare. Uneori ele pot fi corecte, însă alteori pot fi complet false. Nimic nu este mai ușor de primit și de transmis decât o impresie falsă, iar din acest motiv, o judecată bazată doar pe impresii este nevrednică de luat în seamă. Trebuie să existe o dovadă solidă a unor fapte clare – fapte confirmate de doi sau trei martori, așa cum Scriptura arată foarte limpede (Deuteronom 17.6; Matei 18.16; 2 Corinteni 13.1; 1 Timotei 5.19).

C. H. Mackintosh

De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Matei 6.25

Numai un înveliș

Cu siguranță, cu toții știm foarte bine cum să ne îngrijim, cum să ne răsfățăm și cum să ne întreținem corpul, nu numai printr-o alimentație sănătoasă, ci și printr-o bună igienă personală și prin exerciții fizice. Corpul ne-a fost dat de Dumnezeu și, fără îndoială, ar trebui să avem grijă de el. Dar oare nu exagerăm uneori în această privință? De multe ori acordăm o prioritate mai mare eforturilor pentru figura ideală și pentru a rămâne tineri și frumoși chiar și la bătrânețe, decât îngrijirii omului nostru interior.

Acest om interior este viața nouă, pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fiecare ar trebui să se întrebe dacă trăiește în conformitate cu prioritățile lui Dumnezeu: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). Aceasta este ordinea corectă, divină, de care ar trebui să ținem seama.

Să ne amintim că acest corp este doar pentru viața pe pământ, este doar un înveliș temporar, însă ceea ce facem pentru viața nouă și prin puterea acesteia are valoare veșnică. „Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece … adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata” (Matei 10.42).

Citirea Bibliei: Isaia 47.1-15 · Evrei 10.11-22

coordonatori Bob & Debby Gass

DOAMNE, ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ MĂ ROG! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Isus… a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12)

Unul dintre pericolele implicării în lucrarea lui Dumnezeu este că pot să treacă săptămâni sau chiar luni fără să te rogi. Într-un sondaj efectuat pe o mie de pastori, jumătate dintre ei au recunoscut că au avut lungi perioade de timp în care nu s-au rugat! Ei nu aveau o viață personală de rugăciune în afara slujirii pe care o făceau în biserică. În mod uimitor, ei au avut predici întregi despre acest subiect, și cu toate acestea ei nu o practicau. Îți sună cunoscut?

Domnul Isus Se trezea înainte de zorii zilei și petrecea ore întregi în rugăciune. El S-a rugat chiar și toată noaptea. Și lucrul acesta s-a văzut! Succesul Său incredibil a decurs din relația profundă pe care o avea cu Tatăl Său. Dacă-mi permiteți un jargon contabil, în fiecare dimineață El făcea depozite, pentru ca pe parcursul zilei să poată face retrageri. Un învățător biblic scria: „Am trecut de la munca și lupta de a mă ruga cinci minute odată la câteva zile, la plăcerea – și de fapt, nevoia și dorința – de a-mi începe ziua cu rugăciune, apoi la rugăciunea pe parcursul zilei, pe măsură ce inima mea se deschidea… și în final, încheindu-mi ziua comunicând cu Domnul în timp ce adormeam. Am trecut de la o viață de rugăciune sporadică, neregulată, la momente pline și regulate de rugăciune, disciplinat fără a fi legalist. Dacă odinioară credeam că-mi împlinesc o obligație față de Dumnezeu rugându-mă, acum îmi dau seama că nu pot supraviețui nici măcar o zi (și să fiu mulțumit), dacă nu mă rog. Îmi dau seama că rugăciunea este un mare privilegiu, nu o datorie. Nu mă mai apropii de Dumnezeu cu teamă, întrebându-mă dacă mă aude și dacă îmi va trimite un răspuns la rugăciune. Acum, mă apropii de El cu îndrăzneală, așa cum mă învață Cuvântul Său – și cu mari speranțe!”

Așadar, petrece timp cu Dumnezeu în rugăciune!

de Jean Koechlin

Romani 1:18-32

Înainte de a explica modul în care Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos, fiecare trebuie să fie convins că este păcătos. De aceea, ca să spunem aşa, Dumnezeu va deschide aici proces omenirii în întregime. Am fi înclinaţi să gândim că păgânii sunt scuzaţi; ei nu au Cuvântul scris. Totuşi, ei au înaintea ochilor o altă carte mereu deschisă: cea a Creaţiei (Psalmul 19.1). Ei însă n–au vrut să–L recunoască şi să–L onoreze pe Autorul ei şi au neglijat să–I aducă mulţumiri (ceea ce este o datorie universală). Orice fiinţă omenească a primit o inteligenţă care–i permite să discearnă faptele evidente şi să tragă concluzia că există un Dumnezeu. Oamenii însă au folosit această facultate pentru a născoci idoli şi, făcându–se robi forţelor răului, s-au dedat la cele mai rele pofte.

Este de o urâţenie de nesuportat portretul pe care–l face aici Dumnezeu omului natural. Dumnezeu îi declară vinovaţi nu numai pe aceia care se dedau ei înşişi la asemenea vicii, ci şi pe toţi cei care îşi „găsesc plăcerea în cei care le fac” (v. 32). A citi un roman care istoriseşte aceste lucruri imorale, a te complace în descrieri tulburi (murdare) şi nesănătoase înseamnă a te plasa sub aceeaşi „judecată dreaptă” (v. 32; Psalmul 50.18).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 oct. 2022

18 Octombrie 2022

Și tot Iuda s-a bucurat de jurământ: pentru că juraseră cu toată inima lor și L-au căutat cu toată dorința lor; și El a fost găsit de ei. Și Domnul le-a dat odihnă de jur-împrejur.

2 Cronici 15.15

Lecții din viața lui Asa (4) – Poate fi menținut devotamentul cu ajutorul regulilor?

A fost o mare bucurie și încurajare după biruința împotriva lui Zerah, etiopianul, și după ce Asa și tot poporul au auzit cuvintele Domnului transmise prin Azaria. Asa a înlăturat idolii din toată țara, a reparat altarul Domnului, n-a mai lăsat-o să fie împărăteasă pe mama lui, Maaca, din cauza idolatriei ei, și a adus în casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el și tatăl său le dedicaseră. În urma acestor fapte, Dumnezeu l-a binecuvântat și mulți din Israel au trecut la el, atunci „când au văzut că Domnul Dumnezeul său era cu el” (2 Cronici 15.9).

Asa și tot poporul au făcut de asemenea un jurământ ca să-L caute pe Domnul cu toată inima și cu tot sufletul lor, și să dea la moarte pe oricine n-avea să facă la fel. De aici au început să se complice lucrurile. Aveau o mare bucurie și un mare zel, însă era necesar ca ei să facă un astfel de jurământ? Nu ar fi fost mai bine ca ei să persevereze în ceea ce era bine înaintea Domnului și să continue să-L caute? Manifestăm și noi o tendință asemănătoare: când ne bucurăm de o mare eliberare sau când experimentăm perioade de binecuvântare și de încurajare pentru sufletele noastre, căutăm să identificăm cauza acestor binecuvântări și să instituim reguli în jurul acelei cauze, cu dorința de a face ca lucrările de har ale lui Dumnezeu să continue. Intenția este bună, însă este imposibil să menținem părtășia cu Dumnezeu prin împlinirea unui set de reguli. Aceasta este ceea ce Asa și poporul au făcut, dar ce s-a întâmplat atunci când Baașa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda? L-a căutat Asa pe Domnul, așa cum jurase? Nu, ci a cerut ajutorul împăratului Siriei! Jurământul său nu i-a oferit nicio putere spirituală, ci doar o aparență a ei.

Experimentarea binecuvântării și a ajutorului din partea lui Dumnezeu aduce întotdeauna bucurie, recunoștință și râvnă față de El. Însă menținerea prospețimii acestor lucruri în inimă nu poate fi făcută prin reguli, nici prin jurăminte. Lucrul de care avem nevoie este să rămânem alipiți de Domnul, cu hotărâre de inimă (Fapte 11.23), și să așteptăm numai de la El ajutor și binecuvântare.

A. Leclerc

[Semințele] de pe stâncă sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la un timp, iar când vine ispita, se leapădă.

Luca 8.13

Credința adevărată

Pe când aveam zece ani, un văr de-al meu, de paisprezece ani, a dorit să mergem împreună să vizităm o peșteră. Echipați cu lanterne, am pornit la drum. Dar, după scurt timp, mi-a fost teamă să merg mai departe prin întunericul acela dens și auzind zgomotele acelea înfundate! M-am întors, lăsându-l pe vărul meu singur.

Mulți oameni fac la fel cu Domnul Isus. La început sunt gata să trăiască împreună cu El ca și creștini. Dar, când trebuie să se lepede de sine și să renunțe la propriile dorințe, atunci spun: „E prea mult! Mă întorc!”. Acești oameni sunt asemenea terenului pietros care are puțin pământ. Sămânța Cuvântului a căzut pe acest teren, dar n-a putut face rădăcini și, ca urmare, nu a adus roadă. Acești oameni primesc cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu se pocăiesc, în viața lor nu are loc o adevărată întoarcere la Dumnezeu. Mărturisesc faptul că aparțin lui Hristos, dar numai dintr-un entuziasm trecător. Când vine încercarea, ei renunță și se întorc la viața lor veche. Atunci se vede că n-au avut o relație adevărată de credință cu Domnul Isus.

Cine vine la Dumnezeu și își mărturisește sincer păcatele și crede în Salvatorul, care a murit pentru el pe cruce, are parte de nașterea din nou și are o relație eternă cu Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Isaia 46.1-13 · Evrei 10.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

DOAMNE, ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ MĂ ROG! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)

În cartea sa „Cu Hristos în școala rugăciunii”, Andrew Murray a scris: „Nimeni nu ne poate învăța ca Isus, de aceea strigăm către El: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” Elevul are nevoie de un dascăl care își cunoaște meseria, care are darul predării și care, cu răbdare și dragoste, se va coborî la nevoile lui. Hristos însumează toate acestea și nu doar atât. Lui Isus Îi face plăcere să ne învețe să ne rugăm. Binecuvântat să fie Dumnezeu!” Dacă nu ești sigur că Dumnezeu ascultă cu adevărat când vorbești cu El și nu înțelegi de ce unele rugăciuni par să rămână fără răspuns, atunci ai nevoie de un dascăl.

S-ar putea să te întrebi: „Oare mă rog cum trebuie?”, și te simți frustrat, ori ești nerăbdător să afli ce să faci ca să te simți mai conectat cu Dumnezeu și să capeți încredere că rugăciunile pot cu adevărat să schimbe ceva… În acest caz, spune-I: „Doamne, învață-mă să mă rog!” Deși anumite principii ale rugăciunii se aplică tuturor, Dumnezeu ne va călăuzi pe fiecare în parte. El vrea să te ia exact așa cum ești și să te ajute să-ți descoperi propriul ritm al rugăciunii; să dezvolți un mod de a te ruga care îți îmbogățește relația cu El.

Dumnezeu dorește ca rugăciunea să fie un mod de a comunica simplu, natural și dătător de viață, și așa va fi – dacă îți deschizi inima înaintea Lui, și-L lași și pe El să-Și deschidă inima față de tine. Rugăciunea este un lucru atât de ușor; nu este altceva decât o conversație cu Dumnezeu, stând și ascultând ce are să-ți spună. El are un plan personalizat pentru tine, o modalitate de a comunica cel mai eficient cu El. Și totul începe prin a-I spune: „Doamne, învață-mă să mă rog!”

de Jean Koechlin

Romani 1:1-17

Epistolele sunt scrisori adresate de apostoli unor adunări sau unor credincioşi şi în ele găsim prezentate adevărurile creştine. Epistola către Romani, deşi a fost scrisă după altele, a fost pe drept aşezată prima, pentru că subiectul ei este Evanghelia. Şi, înainte de a primi o învăţătură creştină, trebuie să începem prin a deveni creştini. Prieten cititor, ţi se oferă acest prilej, dacă până acum le–ai scăpat pe celelalte! Cere–I Domnului să atingă inima şi conştiinţa ta prin puterea singurului Cuvânt şi prin autoritatea Evangheliei, „puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede” (v. 16).

Această scrisoare a fost scrisă cu mult înaintea călătoriei dramatice relatate la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor. Pavel nu–i văzuse deci până acum niciodată pe romani. Dar ~ ceea ce este obligatoriu pentru o lucrare utilă ~ el este plin de dragoste pentru ei şi, mai presus de toate, pentru Acela despre care le va vorbi: Isus Hristos. Numele Său umple cele dintâi versete. Nu este El, într–adevăr, conţinutul (substanţa) Evangheliei, fundamentul tuturor relaţiilor dintre Dumnezeu şi om? Pe de altă parte, faptul că Pavel era gata să vestească Evanghelia unora pe care deja îi numea preaiubiţi şi sfinţi (v. 15,7) ne confirmă că această veste bună nu se limitează numai la o simplă iertare de păcate. Ea cuprinde tot adevărul în Hristos.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 oct. 2022

17 Octombrie 2022

Dacă, într-adevăr, rămâneți în credință, întemeiați și tari și fără să vă lăsați abătuți de la speranța evangheliei pe care ați auzit-o.

Coloseni 1.23

Este cu totul adevărat că, în clipa în care privesc la un credincios în Hristos, pentru el nu există niciun „dacă” cu privire la siguranța lui. El este acceptat în Cel Preaiubit și aici nu poate fi niciun „dacă”. El este așezat în locurile cerești în Hristos și întreaga lui poziție este definitiv stabilită. Dar acest fapt nu este tot ceea ce Dumnezeu a hotărât să facă pentru el. El a hotărât să-l treacă prin pustie după ce l-a răscumpărat pentru Sine și, în acest cadru, cuvântul „dacă” apare de foarte multe ori, de exemplu „dacă țineți cu tărie”, în Evrei; „dacă rămâneți”, în Coloseni și așa mai departe. În toate aceste pasaje este subliniată dependența noastră absolută de Dumnezeu. Să presupunem că aș fi cu copilul meu pe vârful unui munte și el ar vrea să alerge încoace și încolo. Atunci îi spun: «Dacă ai să cazi, te vei face fărâmițe». Dar n-am nici cel mai mic gând să nu-l țin strâns de mână sau să-l las să cadă. Tot așa și noi suntem ținuți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuire. Aceasta arată că avem nevoie să fim ținuți și că vom fi ținuți de Cel care are putere peste toate lucrurile. Dar partea noastră este dependența de puterea care ne ține.

Avertismentele din Cuvântul lui Dumnezeu mă fac să mă gândesc la dragostea și la credincioșia desăvârșită a lui Dumnezeu, care mă ține. Ele mă determină să-mi păstrez mereu locul de dependență. Confuzia dintre acest lucru și acceptarea mea în Hristos este sursa tuturor tulburărilor. Când mă aflu în localitatea B nu pot niciodată spune: «Dacă aș fi în localitatea B», fiindcă sunt deja acolo. Tot așa, poziția mea înaintea lui Dumnezeu este perfectă: sunt în Hristos. Cuvintele „El vă va întări până la sfârșit” dovedesc însă că am nevoie de întărire.

Dumnezeu mă așază într-un loc unde mana nu-mi va lipsi în nicio dimineață și astfel eu trăiesc prin orice cuvânt al Lui. Aceasta îmi produce simțământul binecuvântat al dependenței continue. Răscumpărarea mă conduce în pustie; și acolo, ce găsesc? Că Dumnezeu Se îngrijește de haina mea în tot timpul călătoriei, că îngrijește să nu mi se umfle picioarele de mers, că mă smerește și că mă încearcă, astfel încât eu să cunosc tot ce este în inima mea.

J. N. Darby

Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. … Să învățați pe fiii voștri în ele, vorbindu-le despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Deuteronom 11.18,19

Cum tratăm Biblia?

V-ați întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă:

am trata Biblia așa cum ne tratăm telefonul mobil?

am lua-o cu noi oriunde am merge, în bagajele noastre, în poșetă sau în buzunar?

am citi din ea de câteva ori pe zi?

ne-am întoarce după ea atunci când uităm să o luăm cu noi?

am trata-o ca și cum nu am putea trăi fără ea? – Și, într-adevăr, nu putem trăi fără ea!

am face-o cadou copiilor noștri?

am citi-o în timp ce călătorim?

Ce bine ar fi dacă am face o prioritate din Biblie în fiecare zi! Atunci am fi binecuvântați cu adevărat! Deviza noastră să fie: „Biblia îmi este cel mai bun prieten”!

Să deschidem zilnic Biblia și să citim Cuvântul lui Dumnezeu!

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care citesc aceste rânduri și iau atitudine în viața lor!

Citirea Bibliei: Isaia 45.14-25 · Evrei 9.19-28

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA ESTE O DECIZIE – Fundația S.E.E.R. România

„…Să iubeşti…” (Matei 22:37)

Când un învățător al Legii L-a întrebat pe Isus care este cea mai mare poruncă, Mântuitorul i-a răspuns prompt: să-L iubească pe Dumnezeu, pe aproapele și pe sine însuși (vezi Matei 22:37-39). Să remarcăm faptul că Domnul Isus a folosit imperativul: „Să iubești”! Asta ne spune multe despre adevărata natură și adevăratul comportament al dragostei. Dacă a iubi este o poruncă, atunci dragostea nu poate fi doar ceva emoțional sau o chestiune de sentimente.

Dragostea autentică este mult mai mult decât un sentiment, este o chestiune de voință. De aceea Domnul Isus ne-a poruncit s-o exprimăm. Dragostea este o poruncă urmată de un angajament. Deși sentimentele sunt importante, adevărata dragoste funcționează indiferent ce simțim. În cartea sa „Factorul Fred”, Mark Sanborn scrie: „Cu mult timp în urmă, am învățat că a-ți plăcea de cineva și a iubi pe cineva sunt două lucruri diferite. A-ți plăcea de cineva este o reacție emoțională. Spre deosebirea de dragoste, „a plăcea” este un sentiment. Partea dificilă este că noi nu ne putem controla emoțiile. Putem controla felul în care alegem să exprimăm acele emoții, dar nu ne putem controla sentimentele. Un om poate să fie mânios, dar poate alege să aibă un comportament iubitor. Sentimentul este o reacție. Este posibil ca acesta să fie unul dintre motivele pentru care Domnul Isus nu a spus „Să-ți placă dușmanul.” El a știut că a-ți plăcea sau a nu-ți plăcea de cineva nu este întotdeauna ceva ce putem controla. Am învățat că dragostea este, printre altele, o acțiune. Pot iubi pe cineva de care nu-mi place neapărat. Pot face ceva sau pot avea un anume comportament față de o persoană, pentru că știu că este ceea ce trebuie să fac, chiar dacă nu mă simt confortabil sau entuziasmat s-o fac!” Și încă un gând: când ai un comportament iubitor față de cineva, emoțiile tale se aliniază cu faptele tale.

Încearcă asta azi, și-ai să vezi!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 28:17-31

Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care l–a suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25,29; citiţi Evrei 10.38,39).

Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse „s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei” (Filipeni 1.12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni? Noi nu le–am fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.

De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere ~ ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu s–a încheiat! Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 oct. 2022

16 Octombrie 2022

Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit; în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său.

Efeseni 1.6,7

Sângele lui Hristos (8) – Răscumpărare și iertare

Epistola către Efeseni ne prezintă planurile harului lui Dumnezeu, care ne-a binecuvântat în Hristos. În Epistola către Romani, de exemplu, Duhul Sfânt începe cu starea de dinainte a inimilor noastre. În Efeseni, El începe cu ceea ce este în inima lui Dumnezeu Însuși.

Versetele de mai sus ne prezintă trei binecuvântări distincte. Prima este că suntem primiți în Cel preaiubit. Am fost făcuți plăcuți în El. Dumnezeu Tatăl ne privește cu aceeași favoare cu care-L privește pe preaiubitul Său Fiu.

A doua binecuvântare este că avem răscumpărarea prin sângele Său. Eram în robia păcatului și a lui Satan, însă a fost plătit prețul deplin pentru ca noi să fim răscumpărați și aduși la Dumnezeu. Israeliții au fost răscumpărați din Egipt prin sângele mielului de Paște. Noi am fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos. Cât de mare a fost prețul plătit de Dumnezeu pentru a ne răscumpăra!

A treia binecuvântare este că am fost iertați. Ce lucru minunat să știm că suntem iertați! Această binecuvântare se datorează și ea sângelui lui Hristos. El a suferit și a murit pentru a înlătura păcatele noastre dinaintea Dumnezeului sfânt. Să ne aducem aminte că toate păcatele noastre erau încă viitoare atunci când Domnul Isus a murit, așa că El a murit pentru toate păcatele noastre, ale celor care credem în el. Suntem achitați din punct de vedere juridic.

Să remarcăm de asemenea că aceste binecuvântări sunt potrivit cu bogățiile harului Său. Ce bogăție de har a arătat Dumnezeu pentru a ne binecuvânta! Fiul Însuși a venit din cer pentru ca noi să avem parte de asemenea binecuvântări. Fie în veci adorat!

K. Quartell

Și Isaac a spus: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”. „Fiul meu”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot”. Și au mers amândoi împreună înainte.

Geneza 22.7,8

Arderea-de-tot

Pe ultima porțiune de drum spre locul pe care i-l indicase Dumnezeu lui Avraam, au mers numai tatăl și fiul. Deodată, glasul lui Isaac a întrerupt liniștea apăsătoare: „Dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”. Avraam a răspuns: „Fiul meu, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot”.

Avraam a numit acel loc: „La muntele unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22.14). El a avut credință și „l-a adus jertfă pe singurul său fiu … socotind că Dumnezeu poate să-l învieze chiar și dintre cei morți” (Evrei 11.17-19). Din Noul Testament știm că răspunsul la întrebarea lui Isaac fusese stabilit de mult timp: „Hristos, Mielul fără cusur și fără pată, a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în timpurile din urmă” (1 Petru 1.19,20).

Cât de frumoasă este această armonie interioară dintre Tatăl și Fiul exprimată în cuvintele: „Și au mers amândoi împreună înainte”! Domnul nostru a putut spune: „Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine” (Ioan 16.32), cu toate că știa „tot ce avea să vină asupra Lui” (Ioan 18.4).

Simțim și noi ceva din mireasma arderii-de-tot (Efeseni 5.2)?

Citirea Bibliei: Isaia 45.1-13 · Evrei 9.11-18

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NE CÂNTĂRIM ATENT VORBELE! – Fundația S.E.E.R. România

„…Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Astăzi vom vorbi despre trei reguli referitoare la vorbire:

1) Nu te grăbi să vorbești! „Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2) Pentru că nu poți cunoaște pe deplin toate sensibilitățile celeilalte persoane, trebuie să te încrezi în Duhul Sfânt care te va călăuzi în vorbirea ta, în așa fel încât să nu pui degetul pe rană sau să nu reamintești cuiva de experiențele negative. Fiecare are un nivel diferit de sensibilitate, în funcție de experiențele din trecut. Și tu te incluzi aici. Așadar, încearcă să nu te simți repede ofensat și oferă clemență celor care spun lucruri care ar putea fi interpretate ca jignitoare.

2) Nu te grăbi să răspunzi! „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13) Înainte să vorbești, ascultă cu atenție și asigură-te că înțelegi ce se spune. Și dacă nu înțelegi, spune-o. Nevoia ta „de a da bine” te poate face să pierzi respectul persoanei pe care încerci s-o impresionezi.

3) Nu te grăbi să-ți iei angajamente! Tot înțeleptul Solomon ne atenționează: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu…” (Eclesiastul 5:2) Apoi el continuă și ne spune că nu trebuie să renunțăm la o promisiune făcută, pe motiv că te-ai pripit! Cuvântul tău te leagă și, când îți încalci o promisiune, îl rănești pe celălalt și îi înșeli încrederea. Deci, oprește-te înainte de a vorbi și dacă este nevoie, stai și roagă-te. Nici timpul tău și nici cuvintele tale nu le poți lua înapoi, așadar cântărește-ți atent vorbele!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 28:1-16

Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27.3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să–l facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n–a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să–i „însoţească” pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16.17,18). Bunăvoinţa „barbarilor” din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne–ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.

Călătoria lui Pavel se încheie. Înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 oct. 2022

15 Octombrie 2022

Pe voi înșivă cercetați-vă dacă sunteți în credință.

2 Corinteni 13.5

Acest verset este adesea greșit înțeles și chiar folosit pentru a promova ideea că cei credincioși ar trebui să se analizeze pentru a găsi dovezi ale mântuirii lor. Bineînțeles că fiecare dintre cei credincioși trebuie să se cerceteze ca nu cumva să fie în ei vreo „cale a întristării” (Psalmul 139.24) și să se judece în prezența lui Dumnezeu. Totuși, judecata de sine este un lucru foarte diferit de a te examina pentru a fi sigur de mântuire. Din cauza interpretării greșite a acestui verset, mulți creștini se cercetează întotdeauna pentru a vedea dacă sunt „în credință”.

Corintenii plecaseră urechea la glasul învățătorilor falși, care puneau la îndoială apostolatul lui Pavel. Răspunsul lui Pavel la aceste defăimări este: „Pentru că voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă” (2 Corinteni 13.3,5). Pavel arată astfel cât de nechibzuită era punerea la îndoială de către corinteni a apostolatului său, căci cum deveniseră corintenii creștini? Oare nu Pavel fusese acela care-i condusese la Mântuitorul? Dacă doreau să vadă o dovadă a apostolatului său, trebuia doar să privească la ei înșiși. Pavel nu le spune să privească la ei înșiși pentru a găsi dovezi ale mântuirii lor, ci să privească la faptul că mântuirea lor era o dovadă a apostolatului său.

Siguranța noastră nu vine din privirea la noi înșine, nici din simțămintele noastre, ci din credința în ceea ce Dumnezeu a spus (1 Ioan 5.10-13).

B. Reynolds

[Isus a zis:] „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă”.

Matei 11.28

Isus Hristos mi-a schimbat viața (2)

„Mi-am cumpărat o Biblie și în fiecare dimineață ascultam evanghelia la radio. Într-o zi, în liniștea dimineții, L-am rugat pe Domnul Isus să mă primească și El mi-a răspuns numaidecât. Am simțit în inima mea atât de limpede apropierea Lui, încât am început să plâng. Domnul este atât de măreț, de minunat și de plin de iubire! Toată povara apăsătoare din viața mea dispăruse.

Aceasta a fost ziua întoarcerii mele la Dumnezeu. Când m-am ridicat de pe genunchi, m-am simțit atât de ușurată și de fericită. Din clipa aceea, viața mea a fost transformată și am avut în inimă o fericire adâncă, pe care înainte nu o cunoscusem. Această schimbare a vieții mele a avut loc în urmă cu treizeci de ani, dar nu regret nicio clipă că am făcut acest pas.

Desigur, și după aceea au fost unele greutăți în viața mea, dar Dumnezeu m-a ajutat, m-a ridicat și m-a consolat. Îi mulțumesc Domnului pentru ceea ce a făcut pentru mine și familia mea, pentru ceea ce face astăzi și va face în continuare.”

La Domnul Isus putem veni cu toată povara care ne apasă și să-I spunem totul cu sinceritate. El ne va ierta, ne va lua de mână și ne va purta prin toate greutățile vieții până vom ajunge la ținta cerească.

„Eu v-am făcut și Eu vă voi duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa” (Isaia 46.4).

Citirea Bibliei: Isaia 44.14-28 · Evrei 9.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII RODITOR (5) – Fundația S.E.E.R. România

„…Pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2)

Pentru a fi roditor, trebuie să te supui procesului de curățare: „Pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” Curățarea presupune tăierea ramurilor uscate și curățarea ramurilor vii. Ambele operațiuni sunt necesare pentru a modela copacul și pentru a stimula creșterea. Pomicultorii profesioniști îți vor spune că majoritatea oamenilor ezită prea mult când vine vorba de curățarea copacilor. Dar Dumnezeu nu este așa. El nu numai că taie ce este păcătos și superficial, El taie și ce are viață și succes; o afacere care merge bine, o relație care te mulțumește sau un plan care pare să meargă bine. Dumnezeu nu taie numai „răul”, ci și „binele” pentru a-ți oferi „binele suprem”!

Nu este plăcut, însă este absolut esențial pentru creșterea ta spirituală. Ce dorește Dumnezeu în viața ta? „Multă roadă” (Ioan 15:8). Iar asta înseamnă că va trebui să treci prin procesul de curățare! Poate că ești supus acestui proces chiar acum, și ți se pare că nu sunt tăiate doar ramurile uscate. Dumnezeu taie lucruri pe care doar noi le vedem productive, pentru ca în viețile noastre să se producă și mai multă roadă. Poate e un lucru de neînțeles. Credem că suntem credincioși, așa că suntem uimiți, chiar frustrați de curățarea pe care o face El.

„De ce faci asta, Doamne? Ți-am dăruit afacerea mea, dar ea nu-mi aduce profit. Mi-am încredințat sănătatea în mâinile Tale, și acum sunt în spital. Ți-am dat zeciuială cu credincioșie, și urmează să dau faliment!” Ce se întâmplă? Curățarea „aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11)

Așadar, dacă treci prin acest proces chiar astăzi, nu uita că ești curățat ca să aduci „și mai multă roadă”!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 27:18-44

Pavel este la fel de liniştit în mijlocul furtunii, ca şi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor. Uraganul nu-l împiedică să audă vocea Dumnezeului Căruia Îi aparţine şi pe Care Îl slujeşte (v. 23). Deşi, când se află în încercare, oamenii manifestă adesea cel mai crunt egoism, el, apostolul mărinimos, se gândeşte la salvarea tovarăşilor săi de călătorie. Îi încurajează prin Cuvântul Dumnezeului său, după care îi îndeamnă să ia din mâncare, nu înainte de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu înaintea tuturor (1 Timotei 4.4,5).

După multe peripeţii şi pierderea navei, ei au ajuns toţi teferi şi nevătămaţi în portul dorit (citiţi Psalmul 107.25–30). Putem vedea în această corabie, jucărie la cheremul stihiilor, o imagine a Bisericii pe pământ. Plecată pe un timp favorabil, ea n–a întârziat să întâmpine vântul încercărilor şi al persecuţiilor pe care Satan l–a stârnit împotriva ei. Lipsa de hrană, o perioadă de profund întuneric moral, recurgerea la tot felul de precauţii, toate acestea au survenit pentru că vocea apostolilor ~ prin Cuvânt ~ nu a fost ascultată. Se apropie ziua; odată cu ea, naufragiul final al creştinătăţii de nume (prefigurată de navă)! Domnul însă îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui din această Biserică care poartă Numele Său. Şi niciunul dintre cei pe care I i–a dat Tatăl nu va fi pierdut (2 Timotei 2.19; Ioan 17.12).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 oct. 2022

14 Octombrie 2022

M-au pus păzitoare la vii; via mea, care este a mea, nu am păzit-o.

Cântarea Cântărilor 1.6

Mulți tați și multe mame sunt atât de ocupați cu afacerile și cu lucrurile materiale, încât le mai rămâne doar puțin timp, sau deloc, pentru citirea sau meditarea la Scriptură, pentru nevoile spirituale proprii sau pentru cele ale copiilor. Prin urmare, ei lasă copiilor impresia că lucrurile materiale sunt de cea mai mare importanță și că lucrurile spirituale nu contează atât de mult. În astfel de cazuri, mai este de mirare că acești copii cresc cu o gândire lumească și cu puțină plăcere pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Putem deveni atât de preocupați să îngrijim de nevoile materiale ale copiilor noștri și de mersul lor prin lumea aceasta, încât uităm de nevoile cele mai importante, cele ale sufletelor lor, și astfel cheltuim doar puțin timp, sau deloc, în privința lucrurilor spirituale. Aceasta nu înseamnă că îi creștem în disciplina Domnului.

A-i învăța pe copii Cuvântul lui Dumnezeu și a veghea asupra nevoilor lor spirituale este una dintre cele mai importante îndatoriri ale taților, îndatoriri care adesea sunt neglijate de cei mai mulți. Ce trist! Trebuie să ne facem timp să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu copiii noștri și să ne rugăm cu ei, să-i învățăm lecții spirituale din lucrurile naturale ale vieții și din întâmplările zilnice, să le oferim cuvântul de care au nevoie la fiecare moment. Dacă dorim ca ei să fie mântuiți și să crească în harul și în cunoașterea Domnului Isus, trebuie să ne facem partea și să-i hrănim cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Este posibil ca anumiți tați să fie ocupați cu slujba de a-i învăța Cuvântul lui Dumnezeu pe alții, fiind preocupați cu ceea ce ei numesc slujirea lui Hristos, și totuși să-și neglijeze prima lor îndatorire, aceea de a-și hrăni soția și copiii din Cuvântul lui Dumnezeu. Slujba pentru Domnul trebuie să înceapă acasă, în familie. Trebuie să veghem ca nu cumva să păzim via altora, iar pe a noastră să o lăsăm nepăzită.

R. K. Campbell

„Întoarce-te …”, zice Domnul. „Nu voi arunca o privire întunecată împotriva voastră, căci sunt plin de milă”, zice Domnul.

Ieremia 3.12

Isus Hristos mi-a schimbat viața (1)

„Am crescut într-o familie în care era multă brutalitate. Tatăl meu era bețiv și deseori o bătea pe mama. La 12 ani nu mi-am mai putut suporta viața. Dar de fiecare dată când mă gândeam la moarte, gândul mi se îndrepta și spre Dumnezeul pe care, fără să-L cunosc, Îl iubeam, pentru că îmi spuneam: Dacă tatăl meu violent nu mă iubește și Îl urăște pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie bun! La 19 ani m-am căsătorit, dar conflictele au continuat. Am avut un copil și mă gândeam că viața se va schimba, însă lucrurile au devenit tot mai grave; până la urmă am căzut într-o depresie adâncă. Mă gândeam la Dumnezeu, dar nu îndrăzneam să mă rog și să-I cer ajutorul.

Într-o zi, au venit în vizită surorile mele cu câțiva prieteni de-ai lor. Unul dintre ei a venit și a doua zi, pentru că văzuse medicamentele mele și m-a întrebat cum îmi merge. I-am spus că sufăr de depresie.

Atunci mi-a spus despre Isus Hristos, despre Dumnezeu și despre dragostea Lui față de mine. Acest om credincios mi-a arătat că Dumnezeu Se gândește și Se interesează de mine. Până atunci îmi simțisem inutilitatea și credeam că nu aveam nicio importanță pentru cineva. Dar acum auzeam realitatea minunată că Dumnezeu Se interesează de mine!”

Citirea Bibliei: Isaia 44.1-13 · Evrei 8.7-13

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII RODITOR (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Sămânţa… a căzut între spini…” (Luca 8:14)

Pentru a fi roditor, trebuie să distrugi buruienile. În binecunoscuta pildă a semănătorului, Domnul Isus ne arată cum sămânța Cuvântului ajunge în patru tipuri diferite de sol. „Sămânţa care a căzut între spini închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14) Există iată trei soiuri de „buruieni” care ne pot împiedica să ajungem la maturitate spirituală:

1) Îngrijorarea. Devenim atât de preocupați de grijile zilnice, încât ne luăm privirile de la Isus.

2) Bogățiile. Câștigarea banilor și cumpărăturile ne domină viețile atât de mult, încât nu mai avem timp pentru Domnul.

3) Plăcerile vieții. Căutarea „plăcerilor vieții” ne poate stopa creșterea spirituală. E normal să te relaxezi și să te bucuri de viață, dar trebuie să-ți precizezi și să-ți respecți prioritățile. Dacă ai timp să mergi la cumpărături, să mergi la plajă, să joci fotbal sau să petreci ore în șir uitându-te la televizor, dar nu ai timp să citești Biblia și să te rogi, există un dezechilibru în prioritățile tale. Poate că spui: „Dar chiar n-am timp să-L slujesc pe Domnul. Sunt atât de ocupat, că nu pot să-mi iau vreun angajament!” Atunci ești prea ocupat!

Smulge buruienile. Multe lucruri din viață nu sunt neapărat rele, dar nu sunt necesare. Poate trebuie să-ți scurtezi puțin programul ca să dai la o parte buruienile. Știi, trebuie să-ți îngrijești răsadurile de roșii, dar nu trebuie să faci nimic pentru a produce păpădii; ele cresc singure, atunci când neglijezi grădina. Înțelegi ideea? Dacă buruienile din viața ta te împiedică să fii rodnic, eficient – e timpul să te oprești din orice faci, și să treci la „plivit”!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 27:1-17

Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, vrăjmaşul a ridicat oameni împotriva lui Pavel. Acum se foloseşte de obstacole naturale pentru a–i bloca drumul.

Mulţi creştini se aseamănă cu o corabie, al cărei mers depinde de vântul care suflă. Dacă este cel „din sud”, care adie blând, totul merge bine; ei ridică ancora plini de curaj (v. 13). Când însă se întoarce, devenind potrivnic, ei, iată, navighează „încet”, „cu greu”, nu mai sunt capabili să înainteze (v. 7,8) şi caută ici şi colo adăpostul oamenilor împotriva greutăţilor (v. 4). În fine, când suflă furtuna unei mari încercări, ei nu mai pot ţine drumul şi sunt duşi în derivă (v. 15). Vaporul însă îşi urmează ruta indiferent de vreme. Fie ca, mânaţi de o credinţă activă şi fermă, să înaintăm mereu spre ţintă, în ciuda tuturor furtunilor!

Deşi era binevoitor cu prizonierul său, totuşi centurionul s–a încrezut mai mult în proprietarul navei decât în ceea ce spusese Pavel (v. 11). Nu ni se întâmplă şi nouă adesea să acordăm mai multă încredere sfaturilor şi părerilor oamenilor, decât îndrumărilor Cuvântului şi Duhului Sfânt? ~ iar aceasta, spre marea noastră pagubă (v. 10)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 oct. 2022

13 Octombrie 2022

Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.

1 Împărați 17.3,4

Domnul i-a poruncit lui Ilie, în două împrejurări diferite, să facă două lucruri complet opuse. Primul dintre ele a fost probabil cel mai greu. Ilie era un predicator înfocat, plin de energie și de râvnă. A fi izolat pentru trei ani și jumătate trebuie să fi fost un lucru foarte dificil pentru el (Iacov 5.17).

Dumnezeu însă avea un scop atunci când l-a ascuns pe Ilie. Probabil că acest om al lui Dumnezeu a trebuit să stea ascuns fiindcă El îl pregătea pentru anumite lucrări mărețe. Ilie urma să-i înfrunte pe profeții lui Baal pe muntele Carmel. În timpul cât a stat ascuns, el a învățat dependența de Dumnezeu. În timpul acelor trei ani și jumătate, profetul a învățat să se bazeze pe Dumnezeu pentru orice nevoie a sa. El a învățat, de asemenea, cum să fie o binecuvântare pentru alții. La fel ca Ilie, avem nevoie și noi să stăm ascunși înainte de a ne înfățișa înaintea altora. Tendința noastră este să ne arătăm pe noi înșine și să nu stăm deloc ascunși, până când falimentăm, după care ne ascundem din cauza rușinii. Scriptura însă este foarte clară în privința faptului că avem nevoie să stăm în ascuns cu Domnul înainte de a ieși în public pentru El. Avem nevoie de perioade petrecute înaintea Lui, în ascuns, în citirea Cuvântului și în rugăciune. Dacă nu stăm ascunși în prezența Lui, nu vom avea putere spirituală. Profetului Zaharia i s-a spus că lucrarea este „nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6). Ilie a primit porunca să se înfățișeze înaintea împăratului Ahab și atunci a părăsit ascunzătoarea sa. Acum Ilie se prezenta înaintea împăratului nu în propria sa putere, ci în puterea Duhului lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt lucra printr-un om care stătuse ascuns; eul fusese înlăturat, iar Duhul avea libertatea de a lucra. Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să stăm ascunși, să petrecem timp împreună cu El și să-I dăm astfel posibilitatea să ne pregătească pentru ceea ce El dorește să facă în noi și prin noi.

T. Hadley, Sr.

„Veniți și vedeți”, le-a zis El. S-au dus deci și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El.

Ioan 1.39

Misionarul nu văzuse niciun tigru în India

Un misionar cunoscut a fost invitat să ia masa cu o mare personalitate, un fost guvernator, în India. În timpul discuției, guvernatorul i-a spus misionarului: „Afirmați că ați văzut în India sute de oameni întorși la Dumnezeu. Eu am trăit acolo mulți ani și nu m-am întâlnit cu niciunul”.

Atunci misionarul l-a întrebat: „Ați văzut vreodată un tigru în India?”.

Guvernatorul a răspuns: „Desigur! Am fost deseori la vânătoare și eu însumi am împușcat câțiva”.

Misionarul i-a spus: „Atunci suntem chit. Dumneavoastră nu ați văzut creștini în India și nici eu nu am văzut niciodată vreun tigru acolo. Dumneavoastră ați văzut ce ați căutat, iar eu la fel!”.

Depinde mult de ceea ce căutăm. Dumnezeu ne spune prin glasul Înțelepciunii: „Eu iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi. Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales” (Proverbe 8.17-19).

Căutați această Înțelepciune divină, prețioasă, chiar dacă mulți oameni o disprețuiesc! O puteți găsi numai în Cuvântul lui Dumnezeu! Isus Hristos este însăși Înțelepciunea: „Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.24).

Citirea Bibliei: Isaia 43.8-28 · Evrei 8.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII RODITOR (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El…” (Coloseni 2:7)

Apostolul Pavel ne spune cum putem fi roditori: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos… Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:6-8, 10)

Dacă vei vizita vreodată deșertul din Arizona, vei descoperi că este plin de tot felul de plante; contrastele sunt fascinante. Ierburile uscate și fragile sunt purtate de vânt în toate părțile. De ce? Pentru că nu au rădăcini. Prin contrast cu acestea, cactusul saguaro rodește chiar și la temperaturi de 50 de grade Celsius. De ce? Pentru că rădăcinile lui se întind în toate direcțiile pe o rază de 2 m. Trebuie să ai rădăcini spirituale adânci, dacă vrei să reziști în arșița vieții. Oricine poate supraviețui o zi sau două arșiței, dar cum poți face față perioadelor prelungite de stres, durere, lipsuri, boală și împotrivire? Unde și în cine ți-ai înrădăcinat viața, de-acolo îți vei extrage puterea!

Psalmistul scrie (Psalmul 1:1-4): „Ferice de omul care… își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.” Doamne, ajută-ne să rămânem adânc înrădăcinați în Tine!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 26:19-32

Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le–a încredinţat!

Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). Într‑adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el” (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi timp cu autoritatea pe care i–o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierdut!

Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor veşnică!

Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 oct. 2022

12 Octombrie 2022

Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul?

Romani 6.1

Aceasta să fie oare consecința pe care o putem desprinde din evanghelie? Trebuie oare să îngrămădim păcat peste păcat, pentru ca harul să se poată descoperi cu atât mai bogat în iertare? Împreună cu apostolul răspundem revoltați: „Nicidecum!”. Ce am spune noi despre un fiu care calcă poruncile părinților săi cu tot mai mare indiferență și care le rănește astfel inimile, dorind ca prin aceasta să le dea ocazia să-l ierte tot mai mult! Ce răutate și împietrire ar descoperi aceasta! Totuși, întrebarea apostolului dovedește că o astfel de degenerare nu este străină de inima omului. O, cine ar putea cunoaște adâncimile acestei inimi, cine ar putea înțelege perfidia ei!

Apostolul nu construiește răspunsul pornind de la neevlavia evidentă a unui astfel de principiu; el ne conduce cu mult mai departe, către punctul de plecare al oricărui om care se numește creștin, întrebând: „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?” (versetul 2). Creștinul, care odinioară trăia în păcat, a găsit în moartea lui Hristos mult mai mult decât doar iertarea de păcatele și de nelegiuirile sale. A murit cu Hristos și, ca urmare, a fost scos o dată pentru totdeauna din poziția în care se găsea mai înainte. „A murit față de păcat” și de acum înainte nu mai este sub stăpânirea lui.

Prin faptul că Hristos a fost făcut păcat pentru el pe cruce, a terminat-o pentru totdeauna cu omul cel vechi, care s-a dovedit rău, fără nicio șansă de schimbare, iar în locul lui a ieșit la lumină un om nou, o nouă creație; o viață cu totul nouă s-a descoperit și i-a fost dăruită credinciosului. Cum ar mai fi trebuit, cum ar mai fi putut să stăruie încă în păcatul care îl despărțise pentru totdeauna de Dumnezeu și care Îi adusese moartea Domnului și Mântuitorului său? O asemenea faptă ar fi fost de neconceput, luând în derâdere orice fel de sentiment de moralitate!

R. Brockhaus

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.5

Mă spală-n sângele divin

Acum câțiva ani am vizitat o femeie care suferea de tuberculoză. Pe fața ei se citeau frica și deznădejdea, dar nu teama de moarte, ci frica de a se întâlni cu Dumnezeul cel sfânt la judecată cu toate păcatele ei neiertate.

Femeia recunoscuse că era o păcătoasă și că merita condamnarea veșnică. I-am îndreptat privirea spre Domnul Isus, Mântuitorul, care a venit să caute și să salveze ce era pierdut și care a murit la Golgota pentru ea. Conștiința ei temătoare nu găsea însă pacea. I-am vorbit despre adevăratul Miel pascal, al Cărui sânge a curs pe cruce pentru a spăla și vina ei, dar tot nu a înțeles. I-am cerut Domnului să-mi dea cuvintele potrivite pentru această sărmană femeie.

Atunci i-am citit versetul de mai sus prin care mulți au gustat pacea cu Dumnezeu. În acel moment, Domnul i-a dăruit siguranța salvării și ea a primit pacea cu Dumnezeu.

Șase săptămâni mai târziu a adormit în Domnul. Până la plecarea ei acasă s-a bucurat de siguranța mântuirii și de o pace adâncă în comuniunea cu Domnul în care găsise liniștea conștiinței.

Așa cum sunt, la Tine vin! / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!

Mă spală-n sângele-Ți divin! / O, Mielule, eu vin, eu vin!

—C. Elliot, 1834

Citirea Bibliei: Isaia 42.18-43.7 · Evrei 7.18-28

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII RODITOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

„…Rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3)

Pentru a fi roditor trebuie să dezvolți rădăcini spirituale adânci. „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8). Aceste versete ne oferă motivul pentru care avem nevoie de rădăcini adânci: ca să reușim în vremuri grele – pe arșiță sau secetă.

Înțeleptul Solomon a spus: „Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3) În perioadele de necaz care năvălesc peste viața ta descoperi în ce te-ai înrădăcinat: în puterea lui Dumnezeu, sau pur și simplu în propria ta putere. Când Biblia vorbește despre „căldură”, se referă la furtunile și greutățile vieții. Și când vorbește despre „secetă”, se referă la vremurile de criză și de lipsuri.

Care este răspunsul? „Să-ți întinzi rădăcinile spre râu”. Care este rezultatul? „Nu încetezi să aduci roadă”. Datorită rădăcinilor, uriașii arbori de sequoia din nordul Californiei pot rezista incendiilor forestiere. Dacă am măsura rădăcinile unui stejar mare, am constata că ele se întind pe sute de metri. De aceea ei sunt neclintiți în furtunile vieții. Apostolul Pavel se roagă: „…îmi plec genunchii… și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste… să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:14-17, 19)

Să spunem așadar fiecare: „Amin! Așa te rog, Doamne, să faci și-n viața mea!”