Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Octombrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă, într-adevăr, rămâneți în credință, întemeiați și tari și fără să vă lăsați abătuți de la speranța evangheliei pe care ați auzit-o.

Coloseni 1.23


Este cu totul adevărat că, în clipa în care privesc la un credincios în Hristos, pentru el nu există niciun „dacă” cu privire la siguranța lui. El este acceptat în Cel Preaiubit și aici nu poate fi niciun „dacă”. El este așezat în locurile cerești în Hristos și întreaga lui poziție este definitiv stabilită. Dar acest fapt nu este tot ceea ce Dumnezeu a hotărât să facă pentru el. El a hotărât să-l treacă prin pustie după ce l-a răscumpărat pentru Sine și, în acest cadru, cuvântul „dacă” apare de foarte multe ori, de exemplu „dacă țineți cu tărie”, în Evrei; „dacă rămâneți”, în Coloseni și așa mai departe. În toate aceste pasaje este subliniată dependența noastră absolută de Dumnezeu. Să presupunem că aș fi cu copilul meu pe vârful unui munte și el ar vrea să alerge încoace și încolo. Atunci îi spun: «Dacă ai să cazi, te vei face fărâmițe». Dar n-am nici cel mai mic gând să nu-l țin strâns de mână sau să-l las să cadă. Tot așa și noi suntem ținuți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuire. Aceasta arată că avem nevoie să fim ținuți și că vom fi ținuți de Cel care are putere peste toate lucrurile. Dar partea noastră este dependența de puterea care ne ține.

Avertismentele din Cuvântul lui Dumnezeu mă fac să mă gândesc la dragostea și la credincioșia desăvârșită a lui Dumnezeu, care mă ține. Ele mă determină să-mi păstrez mereu locul de dependență. Confuzia dintre acest lucru și acceptarea mea în Hristos este sursa tuturor tulburărilor. Când mă aflu în localitatea B nu pot niciodată spune: «Dacă aș fi în localitatea B», fiindcă sunt deja acolo. Tot așa, poziția mea înaintea lui Dumnezeu este perfectă: sunt în Hristos. Cuvintele „El vă va întări până la sfârșit” dovedesc însă că am nevoie de întărire.

Dumnezeu mă așază într-un loc unde mana nu-mi va lipsi în nicio dimineață și astfel eu trăiesc prin orice cuvânt al Lui. Aceasta îmi produce simțământul binecuvântat al dependenței continue. Răscumpărarea mă conduce în pustie; și acolo, ce găsesc? Că Dumnezeu Se îngrijește de haina mea în tot timpul călătoriei, că îngrijește să nu mi se umfle picioarele de mers, că mă smerește și că mă încearcă, astfel încât eu să cunosc tot ce este în inima mea.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. … Să învățați pe fiii voștri în ele, vorbindu-le despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Deuteronom 11.18,19


Cum tratăm Biblia?

V-ați întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă:

am trata Biblia așa cum ne tratăm telefonul mobil?

am lua-o cu noi oriunde am merge, în bagajele noastre, în poșetă sau în buzunar?

am citi din ea de câteva ori pe zi?

ne-am întoarce după ea atunci când uităm să o luăm cu noi?

am trata-o ca și cum nu am putea trăi fără ea? – Și, într-adevăr, nu putem trăi fără ea!

am face-o cadou copiilor noștri?

am citi-o în timp ce călătorim?

Ce bine ar fi dacă am face o prioritate din Biblie în fiecare zi! Atunci am fi binecuvântați cu adevărat! Deviza noastră să fie: „Biblia îmi este cel mai bun prieten”!

Să deschidem zilnic Biblia și să citim Cuvântul lui Dumnezeu!

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care citesc aceste rânduri și iau atitudine în viața lor!

Citirea Bibliei: Isaia 45.14-25 · Evrei 9.19-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA ESTE O DECIZIE – Fundația S.E.E.R. România

„…Să iubeşti…” (Matei 22:37)


Când un învățător al Legii L-a întrebat pe Isus care este cea mai mare poruncă, Mântuitorul i-a răspuns prompt: să-L iubească pe Dumnezeu, pe aproapele și pe sine însuși (vezi Matei 22:37-39). Să remarcăm faptul că Domnul Isus a folosit imperativul: „Să iubești”! Asta ne spune multe despre adevărata natură și adevăratul comportament al dragostei. Dacă a iubi este o poruncă, atunci dragostea nu poate fi doar ceva emoțional sau o chestiune de sentimente.

Dragostea autentică este mult mai mult decât un sentiment, este o chestiune de voință. De aceea Domnul Isus ne-a poruncit s-o exprimăm. Dragostea este o poruncă urmată de un angajament. Deși sentimentele sunt importante, adevărata dragoste funcționează indiferent ce simțim. În cartea sa „Factorul Fred”, Mark Sanborn scrie: „Cu mult timp în urmă, am învățat că a-ți plăcea de cineva și a iubi pe cineva sunt două lucruri diferite. A-ți plăcea de cineva este o reacție emoțională. Spre deosebirea de dragoste, „a plăcea” este un sentiment. Partea dificilă este că noi nu ne putem controla emoțiile. Putem controla felul în care alegem să exprimăm acele emoții, dar nu ne putem controla sentimentele. Un om poate să fie mânios, dar poate alege să aibă un comportament iubitor. Sentimentul este o reacție. Este posibil ca acesta să fie unul dintre motivele pentru care Domnul Isus nu a spus „Să-ți placă dușmanul.” El a știut că a-ți plăcea sau a nu-ți plăcea de cineva nu este întotdeauna ceva ce putem controla. Am învățat că dragostea este, printre altele, o acțiune. Pot iubi pe cineva de care nu-mi place neapărat. Pot face ceva sau pot avea un anume comportament față de o persoană, pentru că știu că este ceea ce trebuie să fac, chiar dacă nu mă simt confortabil sau entuziasmat s-o fac!” Și încă un gând: când ai un comportament iubitor față de cineva, emoțiile tale se aliniază cu faptele tale.

Încearcă asta azi, și-ai să vezi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 28:17-31


Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care la suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25,29; citiţi Evrei 10.38,39).

Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse „s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei” (Filipeni 1.12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni? Noi nu leam fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.

De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere ~ ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu sa încheiat! Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: