Mana Zilnica

Unul din ucenicii Săi … I-a zis: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?”.

Ioan 6.8,9

Să-I slujim Domnului acum!

Acel băiat a avut tocmai ceea ce era necesar și a fost dispus să dea ceea ce avea. Băiatul L-a văzut și L-a auzit pe Domnul Isus și, când a fost chemat, a venit imediat, iar pâinile și peștii lui au fost de mare folos. Băiatul era mic și a avut doar cinci pâini de orz și doi pești. Dar băiatul I-a dat imediat Domnului puținul pe care îl avea când Acesta i l-a cerut. – Și, în mâinile Domnului, cele cinci pâini de orz și cei doi pești au devenit multe pâini și mulți pești, și oamenii s-au săturat, iar la final a rămas mai mult decât a fost la început.

Să folosim și noi ocaziile pe care le avem aici pe pământ și pe care nu le vom mai avea în cer! Acolo nu vom mai întâlni pe nimeni obosit care are nevoie de încurajare, pentru că în cer nu va mai obosi nimeni. Acolo nu vom mai avea parte de împotrivire, pentru că acolo nu există împotrivitori ai evangheliei. Dacă nu-I slujim acum Domnului nostru, dacă nu ne așezăm acum la dispoziția Lui, atunci pierdem aceste ocazii! Acum trebuie să răscumpărăm timpul (Coloseni 4.5).

Să nu așteptăm ocazii mari, ci să facem sârguincioși lucrurile mici „slujind Domnului”! Apoi El ne va încredința și lucruri mai mari, dacă Îi suntem credincioși. În cer Îl vom preamări – dar acolo nu-I vom mai putea sluji în același mod cum o putem face astăzi (Romani 12.11).

Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ STAI SINGUR CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:2)

Este esențial să stai singur în prezența lui Dumnezeu, dacă vrei să-I auzi clar vocea. Pentru generația de astăzi, împătimită de telefoane mobile și rețele de socializare, bombardată fără întrerupere de mass-media, acest concept poate fi greu de înțeles. Dar dacă nu vei sta singur cu Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri din punct de vedere spiritual.

Îți dorești să-L urmezi pe Hristos cu toată seriozitatea? Știi ce făcea El? „Se ducea în locuri pustii şi Se ruga” (Luca 5:16) și „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte” (Matei 14:23). Cum crezi că a devenit Iacov înșelătorul „Israel, cel ce luptă cu Dumnezeu?” (vezi Geneza 32:28). Biblia ne spune că „a rămas singur. Atunci, un om (un înger al Domnului) s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Victoriile spirituale cele mai mari se obțin în urma bătăliilor pe care te cheamă Dumnezeu să le duci… când ești singur cu El! El îți prezintă și îți clarifică planurile pe care le are pentru viața ta – atunci când nu este nimeni în preajmă. Asta pentru că El dorește să fii influențat mai mult de El, decât de ei!

Când Dumnezeu te pregătește pentru o lucrare specială, va trebui să petreci timp în afara companiei celorlalți. În cartea Exodul, Dumnezeu a spus: „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” După ce Ilie a stat o noapte singur în peșteră, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră…” (1 Împărați 19:11). Daniel „a rămas singur şi a văzut această mare vedenie” (Daniel 10:8). Iar Ieremia spune: „am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.” (Ieremia 15:17).

Așadar, învață să faci deosebirea dintre singurătate și solitudine. Când Dumnezeu te cheamă deoparte, strânge tot ce poți din acea experiență și… treci la nivelul următor!

de Jean Koechlin

Ioan 8:1-20

Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc să–L prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? În înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-l răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Însă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13).

„Lumina lumii” este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn”. El adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11).

Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti” (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 Ioan 3.9).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 iul. 2022

20 Iulie 2022

Și speranța nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

Romani 5.5

Cu aceasta atingem punctul culminant al învățăturii apostolului din acest pasaj. Speranța care este animată în noi de experimentarea credincioșiei neschimbate a lui Dumnezeu nu poate înșela, nu se poate dovedi mincinoasă, deoarece între noi și Dumnezeu a fost făcută o legătură pe care nimeni și nimic nu o va putea rupe: El ne-a dat Duhul Său! Nu doar că suntem înnoiți prin lucrarea acestui Duh, „născuți din apă și Duh” (Ioan 3.5), ci Duhul Sfânt Însuși, care, aș remarca în treacăt, este menționat aici pentru prima dată în această epistolă, ne-a fost dat ca pecete a credinței noastre și ca arvună a moștenirii dobândite pentru noi prin Hristos (2 Corinteni 1.22; Efeseni 1.13,14). Trupurile noastre au devenit locuința Duhului Sfânt. Pe această cale, așa cum spune apostolul, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. În alte locuri ni se spune că prin Duhul strigăm: „Ava, Tată!”, că prin El știm că suntem în Hristos și că Hristos este în noi (Galateni 4.6; Ioan 14.16-20).

Ce fapt minunat: dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin faptul că Duhul Sfânt locuiește în noi! Acest fapt nu ne-a putut fi descoperit mai devreme, înainte ca lucrarea răscumpărării să fie adusă înaintea ochilor noștri în toată plinătatea ei. El reprezintă, așa cum am spus, punctul culminant al învățăturii apostolului. În ce măsură fiecare credincios, individual, înțelege acest lucru prin credință și savurează dragostea lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt este un aspect, iar în ce măsură umblă în ea este un alt aspect; dar faptul rămâne același pentru toți credincioșii. Ca urmare a acestuia, speranța nu poate să înșele. Dumnezeu nu Își întoarce ochii de la cei drepți (Iov 36.7).

R. Brockhaus

Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, … ci cu sângele scump al lui Hristos.

1 Petru 1.18,19

Totul este achitat!

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a jertfit pentru a ispăși păcatele cu sângele Său. Când a fost răstignit pe cruce în fața porților Ierusalimului, s-a făcut întuneric în miezul zilei timp de trei ore. Atunci, El a suportat judecata grea a lui Dumnezeu pentru vina altora. La scurt timp înainte să-Și dea viața, a strigat victorios: S-a sfârșit! Vina este achitată!

Cine beneficiază de plata datoriei păcatelor sale? Oricine o acceptă pentru sine personal! Cum? Printr-o rugăciune sinceră! Spuneți-I lui Dumnezeu, plin de încredere, de exemplu: „Dumnezeule mare din ceruri, eu vin astăzi la Tine! Recunosc faptul că sunt un păcătos. Dar cred că Isus Hristos a plătit la cruce pentru vina mea. Îți mulțumesc că L-ai jertfit pe Fiul Tău pentru mine! Amin”.

Atunci Dumnezeu vă iartă toate păcatele și nu-Și va mai aduce aminte de ele: „Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață” (Isaia 44.22). În schimb, El vă dăruiește viața veșnică și Duhul Său Sfânt. Acum sunteți un copil al lui Dumnezeu. Însuși Isus Hristos garantează că totul este achitat: după moartea Sa, El a înviat a treia zi și puțin mai târziu S-a înălțat la cer. În curând îi va lua la Sine pe toți cei credincioși. Aceasta vă motivează să trăiți acum pentru Domnul Isus și să vă bucurați de cer.

Citirea Bibliei: Daniel 11.29-45 · Fapte 4.23-31

coordonatori Bob & Debby Gass

PACE – ÎN CIUDA CIRCUMSTANȚELOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea…” (Ioan 14:27).

Dumnezeu îngăduie în viața noastră și împrejurări incomode sau apăsătoare… Dar ne promite în schimb că va fi cu noi în ciuda fricii noastre! Prezența și însoțirea lui Dumnezeu, și nu circumstanțele confortabile, sunt în măsură să ne întărească credința și să scoată la iveală ce e mai bun din noi.

Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-și lase familia bogată și locul de baștină și să meargă într-un ținut pe care nu-l cunoștea. Dumnezeu i-a spus că va fi tatăl unui „neam mare”, prin care va binecuvânta lumea. Avraam a ascultat, a plecat… și astfel s-a născut poporul evreu.

Dumnezeu i-a zis lui Moise să se confrunte cu Faraon, cel mai mai puternic om de pe pământ și l-a asigurat că El Însuși îl va folosi ca să-și scape poporul. Moise a ascultat, și Dumnezeu i-a adus scăparea promisă.

Dumnezeu i-a zis lui Iosua că dacă va fi puternic și curajos, când toți ceilalți doreau să se întoarcă în robie, El va merge cu ei și le va da țara. Iosua a fost puternic și curajos, iar Dumnezeu a mers El Însuși cu ei și le-a dat țara.

Vedem din nou și din nou acest tipar repetându-se în Sfânta Scriptură. Tânărul David s-a luptat cu uriașul Goliat, Ilie l-a înfruntat pe Baal, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei – și întotdeauna Dumnezeu a fost acolo, în mijlocul încercării și temerii lor. Și dacă spui că aceste relatări despre curaj sunt de domeniul trecutului, istoricul Everett Ferguson spune că mai mulți creștini au fost uciși pentru credința lor în ultimii 50 de ani, decât în primii 300 de ani de existență a Bisericii.

Așadar, iată Cuvântul de azi de la Dumnezeu pentru tine: când oamenii nu te agreează, când primești un calificativ slab la locul de muncă, când te confrunți cu o boală incurabilă, sau când economia cade iar pensia ta este în pericol – Domnul spune: „Vă dau pacea Mea!”

de Jean Koechlin

Ioan 7:37-53

Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. În capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează” să vină la apele harului. Aici însă, Însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

Dar ce trist la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi să–L prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată n–a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 iul. 2022

19 Iulie 2022

Pleacă de aici și mergi în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrările Tale pe care le faci; pentru că nimeni nu face ceva pe ascuns, ci caută el însuși să fie cunoscut; dacă faci acestea, arată-Te pe Tine Însuți lumii.

Ioan 7.3,4

Frații Săi după trup susțineau că, dacă un om primise puteri extraordinare, era perfect legitim ca el să le folosească pentru a dobândi un loc în lume, spre avantajul propriu și al celorlalți. În spatele raționamentului lor se afla necredința inimii. Ei nu credeau în El.

Răspunsul Domnului arată că, întrucât fusese respins, nu venise încă timpul pentru manifestarea Sa publică înaintea lumii și nici pentru a interveni în cursul ei. Când Domnul va face acest lucru în mod public, va fi prin judecată. Dacă ar fi intervenit la acel moment, așa cum doreau frații Săi, acest lucru ar fi însemnat judecarea națiunii.

Și noi astăzi, în timpul când Hristos este lepădat, trebuie să fim veghetori ca nu cumva să ne folosim abilitățile naturale sau darurile spirituale pentru a fi înălțați în lumea seculară sau religioasă. Corintenii au căzut în această capcană. Ei își foloseau darurile spirituale pentru a se înălța în ochii lumii. Pavel a trebuit să le spună: „Sunteți deja sătui; sunteți deja îmbogățiți; ați împărățit” (1 Corinteni 4.8), mustrându-i pentru această stare. Dacă pentru Hristos n-a venit încă timpul să intervină în chestiunile acestei lumi, să fim siguri că acest timp n-a venit nici pentru cei ai Săi! Dacă avem simțământul aprobării Domnului, nu vom căuta aprobarea lumii religioase, sociale sau politice.

Însă „timpul întotdeauna este gata” pentru cei care sunt din lume. Dacă iubim lumea și lucrurile care sunt în ea, lumea ne va iubi. Dacă vorbim ca din lume și despre lume, lumea va fi întotdeauna gata să ne asculte. Însă o mărturie cu privire la răul ei, din partea celui care este separat de ea, va produce întotdeauna ură. Așa au stat lucrurile în cazul Domnului nostru, în cel mai limpede și mai complet mod. Mai mult, Hristos este Cel pe care lumea Îl urăște; cu cât credinciosul Îl manifestă mai mult pe El, cu atât ura lumii va fi mai aprinsă (Ioan 15.18,19).

H. Smith

Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!

Isaia 55.1

Cumpărături la discreție

Cumpărăturile săptămânale din supermarket sunt probabil pentru unii o metodă de relaxare binevenită, pentru alții o necesitate enervantă. Căruciorul de cumpărături se umple cu iaurt, cu suc de portocale, cu un pachet de paste, cu legume proaspete… Apoi, când ajungem la casă, așezăm toate articolele pe banda rulantă și casierița ia fiecare produs în mână, iar display-ul îi indică prețul.

Viața se aseamănă cu un tur prin supermarket: ne servim din dreapta și din stânga, ne îndeplinim pe cât posibil orice dorință și încercăm să ne atingem toate țelurile și visurile. Tot ce realizăm are însă prețul său: nervii sunt suprasolicitați, corpul este ruinat, iar conștiința este apăsată de acuzații! Concluzia lui Dumnezeu este: „v-ați înșelat singuri” (Ieremia 42.20).

La casa de marcat scoatem de obicei bancnota potrivită sau cardul de credit și achităm cumpărăturile. Dar cu ce veți achita vina vieții dumneavoastră în fața lui Dumnezeu? „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Atunci veți sta cu mâinile goale.

Dar lucrurile se pot schimba! Dumnezeu este gata să ierte pe oricine își recunoaște păcatele. De ce? Pentru că Isus Hristos a plătit prețul pentru ele.

Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE IARTĂ ȘI TE RESTAUREAZĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Tată, am păcătuit… împotriva ta…” (Luca 15:18)

Știți cum începe pilda fiului risipitor (Luca 15:11-13): „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată…” Păcatul acestui tânăr a fost unul foarte grav! În societatea patriarhală a Orientului Mijlociu, lipsa de respect de care a dat dovadă acest fiu, față de tatăl său, depășește orice ne-am putea închipui. Ca fiu mai mic, el avea drept la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, cu alte cuvinte, el numai că nu i-a spus tatălui său: „Aș vrea să mori!”

Dacă lucrul acesta ți se pare șocant, reacția plină de dragoste și de bunătate a tatălui său este și mai șocantă!

Iar dacă ești dintre cei ce știu că L-au dezamăgit profund pe Dumnezeu, această reacție va fi o mare încurajare pentru tine. Când fiul rătăcitor s-a întors acasă – rușinat, lefter și dezgustat – Biblia ne relatează că: „tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult” (Luca 15:20).

În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu-și ridica niciodată haina și nu alerga cu picioarele goale – niciodată! Ce a vrut Domnul Isus să ne transmită este următorul mesaj de mare valoare: în momentul în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa.

Așadar, nu mai amâna și vino la El chiar astăzi!

de Jean Koechlin

Ioan 7:25-36

Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere. În realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăgindu-se cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru că-I cunosc familia şi locul de naştere. Într-adevăr, „Mă ştiţi”, le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt” şi ea vă acuză.

Este atât de solemn să-L auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu le-a auzit.

„Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni” (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie? Unde vei fi tu în veşnicie?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 iul. 2022

18 Iulie 2022

Și Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, din mijlocul unui rug. Și el s-a uitat și, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.

Exod 3.2

Păstorind turma lui Ietro, Moise a ajuns la muntele Horeb, numit muntele lui Dumnezeu, fiindcă el simbolizează relația lui Israel cu Dumnezeu sub lege. El este de asemenea numit muntele Sinai. Doar după patruzeci de ani lungi de experiență în pustie i S-a descoperit Dumnezeu lui Moise, stârnindu-i interesul prin priveliștea minunată a unui rug care ardea și care nu se mistuia. Când Moise s-a apropiat, Dumnezeu l-a chemat pe nume, atenționându-l să nu se apropie și spunându-i să-și scoată încălțămintea din picioare, fiindcă locul pe care stătea era pământ sfânt (versetul 5).

Rugul vorbește despre Israel, iar focul semnifică persecuția pe care a suferit-o din partea egiptenilor. Dumnezeu însă, în puterea Sa suverană, n-avea să îngăduie ca Israel să fie mistuit de împotrivirea vrăjmașilor săi. El a îngăduit ca focul să ardă, însă i-a stabilit limite. Faptul că acela era un pământ sfânt ne oferă o lecție încă și mai profundă, fiindcă amintește despre crucea lui Hristos, când tot focul cumplit al judecății lui Dumnezeu a căzut asupra Domnului Isus, din cauza păcatelor noastre. Acel foc nu L-a mistuit pe Domnul Isus, ci El a mistuit tot focul judecății lui Dumnezeu și a înviat biruitor. Acesta este cu adevărat un „pământ sfânt”.

Revelația lui Dumnezeu către Moise a fost deci deplină și reală. El folosise variate împrejurări pentru a-l pregăti pe Moise în vederea momentului când avea să-l trimită în Egipt, pentru a-l elibera pe Israel din robie (versetul 10). Poate că, ajuns la acest moment, Moise, care avea optzeci de ani, credea că trecuse de vârsta când putea fi folosit de Dumnezeu, însă Dumnezeu știa că, în urmă cu patruzeci de ani, el nu fusese pregătit pentru o astfel de misiune și că acum era timpul potrivit. Dumnezeu nu folosește pe cineva datorită puterii acestuia, ci mai degrabă datorită slăbiciunii lui. „Deoarece, când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Corinteni 12.10).

L.M.Grant

Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat.

Numeri 14.18

Ascultați de atenționările lui Dumnezeu!

Bărbatul fusese de multe ori în pragul morții. Odată, escaladând Munții Alpi, un strat subțire de zăpadă a cedat sub el și aproape s-ar fi înecat într-un lac. Altă dată, pe timp de furtună, s-a răsturnat cu o barcă și a fost salvat de poliția marină. Când a împlinit 40 de ani, s-a îmbolnăvit de leucemie. Datorită tratamentului medicamentos, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai dăruit cincisprezece ani, dar apoi, deplasându-se cu mașina pe timpul unei furtuni puternice, a fost lovit de un copac care a căzut la pământ.

Acest bărbat foarte amabil și prietenos cu toți oamenii avea vecini credincioși. Unul dintre ei i-a vorbit de mai multe ori despre credința în Isus Hristos. Dar, cu toate că bărbatul cunoștea bine Biblia, nu accepta că are nevoie de un Salvator.

Dumnezeu a vrut să-l salveze pe acest bărbat și l-a atenționat foarte insistent. Dar, în acea zi furtunoasă, timpul vieții sale pe acest pământ s-a sfârșit. El a fost chemat în veșnicie pentru a da socoteală înaintea lui Dumnezeu, Creatorul său!

„Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii” (Iov 33.29,30).

Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE DARNICIE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui…” (2 Corinteni 9:7).

Noi dăruim din diferite motive, iar astăzi vom vorbi despre unele dintre ele:

1) Unii dăruiesc din vinovăție. Ei dăruiesc lucrării lui Dumnezeu pentru că s-ar simți prost dacă n-ar face-o!

2) Alții dăruiesc din lăcomie. Ei dăruiesc numai ca să primească și se bazează pe versete precum: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). „Dar ce este greșit la acest fel de gândire?” – întrebi tu. Această gândire îl are în centrul său pe „eu” și nu pe „noi” sau „ei”!

3) Unii dăruiesc pentru a fi lăudați. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Pe Dumnezeu nu-L interesează cât dăruiești, ci de ce dăruiești. El privește dincolo de măsura dărniciei tale, la motivul din spatele ei. Dacă Îi dai lui Dumnezeu din lăcomie, din vinovăție sau din dorința de slavă, El va scrie un mare zero în contul tău. Domnul Isus a spus: „Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:3-4).

4) Iar alții dăruiesc ca semn de mulțumire. Aceștia sunt oamenii care se întreabă: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12). Iar ei sunt darnici pentru că doresc să-și arate mulțumirea. Și tu trebuie să fii o astfel de persoană!

de Jean Koechlin

Ioan 7:1-24

Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezut că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa care-i separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de a-şi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul n–a încetat niciodată să caute „gloria Celui care L-a trimis” (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit! Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este, pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau să-L omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda într-o zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 iul. 2022

17 Iulie 2022

Iar Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui, lucrând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.

Evrei 13.20,21

Doxologiile din Noul Testament (11) – Păstorul cel mare

Textul nostru de astăzi este o rugăciune care se încheie cu o doxologie. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, iar doxologia este îndreptată către Domnul Isus Însuși. Acest lucru arată că El este o Persoană divină, egal cu Tatăl, fiindcă nimeni care este doar om nu poate și nu trebuie să primească închinare. Acest text este nu doar o rugăciune și o doxologie, ci și o măreață benedicție a Bibliei, care încheie această minunată epistolă.

Aici avem singura referire directă la învierea lui Hristos în Epistola către Evrei, care, în general, accentuează înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. „Dumnezeul păcii” este Cel care L-a înviat pe Hristos dintre cei morți – în contrast cu zeii capricioși și răzbunători ai păgânilor. „Pace” a fost cuvântul mângâietor rostit către ucenicii plini de teamă în ziua învierii (Ioan 20.19,26). Domnul Isus este Păstorul cel mare, este Păstorul cel bun și este Mai-marele Păstor – El a murit pentru noi, trăiește pentru noi și va veni din nou pentru noi (Ioan 10.11; 1 Petru 5.4).

Sângele legământului etern este temelia tuturor lucrurilor – „legământul cel nou în sângele Meu”, care a fost vărsat pentru noi (Luca 22.20; Ezechiel 37.26). Scopul rugăciunii de aici este ca Domnul să lucreze în noi astfel încât să facem voia Lui. Aceasta să fie rugăciunea noastră zilnică pentru noi înșine și pentru cei dragi ai noștri! Este o rugăciune la care Domnul va da răspuns. El a rânduit deja lucrările noaste și puterea Lui este cea care le va împlini (Efeseni 2.10; Filipeni 2.13). Să ne încredem în El, „căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin”!

B. Reynolds

[Ștefan] a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.

Fapte 7.56

Fiul Omului

Acest titlu al Domnului Isus ne arată atât înjosirea, cât și înălțarea Lui.

„Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul” (Luca 9.58). Isus Hristos a fost un Străin pe pământ și nu a avut un loc pe care să-l poată numi acasă. Ce înjosire pentru El care a venit la noi din gloria cerului!

„Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze” (Luca 9.22). Domnul Isus S-a lăsat prins, condamnat pe nedrept la moarte și pironit pe cruce. Ce ocară pentru El că a fost tratat astfel de oameni!

„De acum încolo, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu” (Luca 22.69). Omul Isus Hristos, care L-a proslăvit în viața și în moartea Lui pe Dumnezeu, ocupă acum locul de cinste la dreapta Sa. Ce apreciere pentru El care a fost disprețuit pe pământ!

„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere și cu mare slavă” (Luca 21.27). În curând Hristos va apărea în fața lumii pentru a prelua domnia asupra universului. Ce victorie, pentru El care S-a înjosit atât de mult de bunăvoie!

Citirea Bibliei: Daniel 10.1-14 · Fapte 3.19-26

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE DARNICIE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:8).

Biblia spune: „Deoarece avem felurite daruri… Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:6-8). Fiecare credincios primește harul de a dărui, însă unii dintre noi au darul generozității. Cine sunt aceștia? Acei oameni care au și darul de a face bani. Orice ating, se transformă în aur. Ei știu să facă investiții înțelepte și recunosc o afacere bună. Iar afacerile bune sunt atrase de ei la fel cum fierul este atras de un magnet. Ei știu cum să obțină cel mai bun profit din banii lor. Dacă ești unul dintre aceștia, trebuie să înțelegi că abilitatea ta de a face avere este de fapt un dar de la Dumnezeu. Biblia spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18). Și: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așa că nu lăsa prosperitatea să te ducă la mândrie. Nu ești bogat datorită abilității tale de a negocia, ci pentru că Dumnezeu te-a înzestrat și te-a binecuvântat. Și El a făcut-o cu un scop: ca tu să poți fi o binecuvântare pentru alții! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Așadar, când Dumnezeu te bate pe umăr și te îndeamnă să-ți bagi mâna în buzunar, nu negocia cu El. Poți doar să-L întrebi cu smerenie: „Ce sumă e bine să dau, Doamne?” Poate întrebi: „De ce trebuie să fac asta?” Pentru că același Dumnezeu care poate să-ți adauge, poate să și scadă!

de Jean Koechlin

Ioan 6:51-71

În ciuda promisiunii pe care Dumnezeu le‑o făcuse, copiii lui Israel, descoperind mana în pustiu, se întrebau unul către altul: Ce este aceasta? (Exod 16.15). Aceeaşi necredinţă se arată şi la descendenţii lor. Ei discută aprins între ei pe tema hranei neobişnuite despre care le‑a vorbit Isus: carnea şi sângele Lui, adică moartea Lui. Un Hristos viu pe pământ nu este suficient pentru a face sufletul nostru să trăiască. Trebuie să ne însuşim moartea Lui (în sens figurat, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui), pentru a avea viaţă veşnică. Apoi trebuie în fiecare zi să ne identificăm cu El în moartea Lui. Noi suntem morţi împreună cu El în ce priveşte lumea şi păcatul. Omul firesc nu poate pricepe aceasta. El vrea mai bine un model, în timp ce îi este prea greu să‑şi recunoască starea de condamnare despre care îi vorbeşte moartea lui Hristos.

În loc să‑L întrebe pe Domnul, mulţi pretinşi a fi ucenici ai Săi s‑au îndepărtat, şocaţi de cuvintele Lui. El n‑a căutat să‑i reţină Ťîndulcindť adevărul. Le încearcă însă inima celor rămaşi: Şi voi vreţi să plecaţi?

Doamne, la cine să ne ducem?, este frumosul răspuns al lui Petru. De ar putea fi acesta şi răspunsul nostru (v. 67,68; Evrei 10.38,39)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 iul. 2022

16 Iulie 2022

Și Roboam a venit la Ierusalim și a adunat casa lui Iuda și a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleși, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel, ca să aducă împărăția din nou la Roboam.

2 Cronici 11.1

Lecții din viața lui Roboam (2) – Blândețe, nu asprime

Vedem în Roboam anumite trăsături de caracter care, din nefericire, nu ne sunt străine nici nouă astăzi. Citim că Roboam nu numai că a răspuns cu asprime poporului (2 Cronici 10.13), ci și că a dorit să pornească la război împotriva israeliților, fiindcă aceștia nu-l urmau (2 Cronici 11.1). Aceasta cu siguranță nu era cea mai bună metodă pentru a-și întări împărăția, nici pentru a-i aduce pe ceilalți înapoi sub domnia sa.

Cum stau lucrurile astăzi? Vedem creștini care acționează într-un fel asemănător, pentru a se impune pe ei înșiși sau pentru a-și impune ideile lor înaintea altora. Sunt gata să pornească lupte împotriva altora, fiindcă aceștia nu gândesc la fel ca ei și nu-i urmează. Din nefericire, acolo unde carnea nu este dată morții, astfel de atitudini sunt foarte des întâlnite. Iar în situația în care cauza este bună – a păstra învățătura curată, a apăra Cuvântul lui Dumnezeu sau a ne separa de păcat și a umbla în curăție – am fi oare îndreptățiți să acționăm ca Roboam? Am putea oare să folosim astfel de mijloace pentru a-i aduce înapoi pe cei rătăciți și neștiutori?

Ei bine, sub călăuzirea Duhului Sfânt, apostolul Pavel i-a dat instrucțiuni clare lui Timotei cu privire la cum trebuie făcută o astfel de lucrare: „Și un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față de toți, capabil să-i învețe, răbdător, corectându-i cu blândețe pe cei care se împotrivesc, poate le va da Dumnezeu pocăință, spre cunoștința adevărului” (2 Timotei 2.24,25). Trebuie să înțelegem faptul că noi nu putem să schimbăm inima oamenilor, în special în ce privește lucrurile spirituale. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Atitudinea corectă este să fim blânzi și smeriți și să prezentăm adevărul cu răbdare.

Fie la locul de muncă, fie acasă, fie în mijlocul copiilor lui Dumnezeu, „blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape” (Filipeni 4.5).

A. Leclerc

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul.

Psalmul 94.19

Remediul contra gândurilor negre

Creierul nostru este incredibil de eficient. Cu ajutorul simțurilor preluăm informații pe care apoi le procesăm sub formă de gânduri, le stocăm ca o amintire a trecutului și tragem din ele concluzii pentru viitor.

Numeroasele gânduri, amintiri și concluzii ne produc uneori multe probleme. Experiențele negative, cum ar fi dezamăgirea sau tristețea, ne pot împovăra inima și ne pot provoca chiar dureri. La fel este cu îngrijorările și cu temerile cu privire la viitor.

Numărul de gânduri pe care le procesăm în decursul unei ore este enorm. Dar Domnul le știe pe toate, inclusiv secretele inimii. El are o compasiune profundă pentru noi atunci când suntem împovărați sau deprimați de multele informații care vin asupra noastră. În același timp, El ne poate ajuta, pentru că știe remediul contra deprimării. Așa cum o rană trebuie să fie îngrijită, El are leacul pentru inima noastră apăsată: medicamentul Lui este consolarea din Cuvântul Său. Oricine a experimentat acest lucru știe cum un singur verset biblic poate fi un balsam pentru inimă. Toți cei care vin la Domnul Isus și la Cuvântul Său, când trec prin perioade grele, vor fi întăriți și vor găsi pace și bucurie interioară, pentru că vor simți puterea lui Dumnezeu care îi poartă.

Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE DARNICIE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Toti au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea… ca sa traiasca.” (Marcu 12:44).

de Jean Koechlin

Ioan 6:37-50

„Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară”, promite cu tandreţe Mântuitorul (v. 37). Să mergem la El, dacă nu am făcut-o deja până acum; El nu respinge pe nimeni!

Dar, pentru a veni la Isus, este necesar ca în inimă să fie împlinită o lucrare a Duhului Sfânt. Omul nu poate face niciun pas către Dumnezeu, dacă El nu îl atrage (v. 44).

Nu este deci vina mea că nu m–am întors la Dumnezeu, va răspunde poate vreunul.

Dimpotrivă, sunteţi deplin răspunzători să lăsaţi această lucrare divină să fie făcută în voi! Chiar în acest moment, Dumnezeu vă atrage la El. Nu vă mai împotriviţi Lui.

Harul pe care Isus îl îndreaptă către păcătos este expresia propriei Sale dragoste; ea face parte însă din voia lui Dumnezeu, care este să dea viaţă făpturii Sale (v. 40). Şi Isus venise tocmai pentru a împlini această voie şi pentru nimic altceva (v. 38; comp. cu Evrei 10.9: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta”).

Omul are un trup şi un suflet, de aceea, el nu poate trăi numai cu pâine, hrana trupului. Sufletul are şi el nevoie de hrană, iar singura hrană potrivită este Cuvântul divin, Pâinea din cer, Hristos Însuşi (Luca 4.4).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 iul. 2022

15 Iulie 2022

Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții! Amin.

Apocalipsa 22.21

Duhul Sfânt are o dragoste infinită pentru toți sfinții Săi și, la încheierea Sfintelor Scripturi, El spune: „Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții!”. Sfinții lui Dumnezeu au o moștenire minunată acum, iar această moștenire este harul Domnului nostru Isus Hristos. „Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții!” Ce minunată este această expresie și cât de aproape de inima noastră este ea! Harul Domnului Isus Hristos!

Am mai auzit aceste cuvinte și în altă parte. Inimile noastre sunt conduse înapoi la acel frumos verset 9 din 2 Corinteni 8: „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți”. Ce har al Domnului nostru Isus Hristos! S-a făcut sărac pentru ca noi să fim îmbogățiți!

El era bogat. Ce cuvinte pot descrie măreția bogăției Sale? Gândiți-vă la bogățiile Lui! Gândiți-vă la puterea Lui! La Creatorul Atotputernic! La Dumnezeul etern! La Singurul-Născut, care este în sânul Tatălui! La Domnul oștilor îngerești! Cât de bogat era El! Totuși, din dragoste pentru noi, S-a făcut sărac. A trăit sărac pe acest pământ. El înșirase stelele ca o cale argintie pentru picioarele Sale, iar acum umbla pe străzile prăfuite ale unor sărmane cetăți. A străbătut acest drum până la cruce, unde a fost părăsit de toți prietenii Săi și unde a fost atârnat între cer și pământ ca un răufăcător. În cele trei ceasuri întunecate, nicio rază de lumină n-a venit de sus, iar pământul Îl lepădase și nu-I oferea nicio mângâiere. A fost complet singur! De ce S-a făcut El sărac în felul acesta? De ce a suferit astfel? De dragul nostru! S-a făcut sărac pentru ca noi să fim îmbogățiți!

J. T. Mawson

Când vă vor duce … înaintea căpeteniilor și înaintea autorităților, să nu vă îngrijorați cum veți răspunde, nici ce veți vorbi, căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în timpul acela ce trebuie să vorbiți.

Luca 12.11,12

Diferența dintre religie și credință

Un chinez creștin a fost închis din cauza credinței lui. Petrecuse deja un timp îndelungat în închisoare. În sfârșit a fost chemat la judecată. „Tot mai credeți în creștinism?”, a întrebat judecătorul pe un ton ironic. „Nu cred în creștinism”, a răspuns bărbatul. – „O, nu? Dar în ce?” — „Eu cred în Isus Hristos, deci nu într-o religie, ci într-o Persoană”, a răspuns credinciosul. „Încetați cu această ambiguitate!”, a spus judecătorul. — „Dumneavoastră nu reușiți să mă înțelegeți corect”, a răspuns creștinul. „Puteți să închideți bisericile, să-i aruncați în închisoare sau să-i omorâți pe creștini, să interziceți orice manifestare creștină sau chiar să ardeți toate Bibliile – dar de Isus Hristos nu vă puteți atinge! El trăiește veșnic; El trăiește în inima mea! De acolo nu-L puteți scoate! Dacă mă veți ucide, eu voi fi la El pentru totdeauna.”

Nu, aceasta nu este o ambiguitate, ci o diferență covârșitoare!

O religie este un sistem de ritualuri și de convingeri. Ea este influențată de mediul social și cultural, de erori și de slăbiciuni omenești.

Credința biblică, dimpotrivă, este o legătură reală și personală cu Dumnezeul cel viu și cu Fiul Său Isus Hristos. Credința înseamnă să-L cunoști pe Hristos, să crezi în El, să te încrezi în El, să Îl iubești și să trăiești pentru El.

Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE-TE MAI MULT LA ALȚII (3) – Fundația S.E.E.R. România

„…Căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi…” (1 Corinteni 10:33).

Există o categorie de oameni din care nu ar trebui niciodată să faci parte, și de care e bine să ne depărtăm: cei menționați în 2 Timotei 3:1-5: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani… iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…”

Nu e greșit să câștigi bani. Firește, dacă Îl onorezi pe Domnul, El te va ajuta să câștigi și mai mulți (vezi Deuteronomul 8:18; Isaia 48:17; Luca 6:38; 2 Corinteni 9:8). Există însă un principiu biblic după care trebuie să trăiești ca să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu. Când ai suficienți bani pentru a-ți împlini propriile nevoi, trebuie să fii dispus și să Îi spui „da” lui Dumnezeu când îți cere să împlinești nevoile altcuiva.

Dacă dorești să-ți învingi egoismul și să devii mai generos, iată câțiva pași de urmat:

1) Renunță la ceva ce ai prefera să păstrezi. Scopul este să rupi atașamentul tău emoțional față de lucrurile materiale.

2) Practică binefacerea anonimă. Oferă unei persoane în nevoie (cum ar fi o persoană în vârstă, un student sau un părinte singur) un dar în bani, într-un plic. Nu-ți scrie numele pe el și nu spune nimănui că ai făcut-o. Și nu trece binefacerea aceasta la cheltuieli deductibile, iar Dumnezeu promite că-ți va da înapoi, te va binecuvânta și te va răsplăti în domeniile în care tu ai nevoie cel mai mult (vezi Galateni 6:7).

3) Pune o persoană de încredere să-ți monitorizeze progresul. Întâlnește-te cu acea persoană de-a lungul anului și roag-o să te întrebe nu câți bani ai câștigat, ci cât ai dăruit ca să-i ajuți pe alții. Iar dacă dorești într-adevăr să-ți învingi egoismul, vei dori să urmezi acești pași.

de Jean Koechlin

Ioan 5:22-36

Domnul nu Se înşelase. Aceste mulţimi veneau după El pentru un motiv „prea comun”: ele sperau că El va continua să le dea pâine. De asemenea, le invită să lucreze pentru cer (v. 27). Să ne întrebăm dacă şi munca noastră are în vedere întâi lucrurile de sus, care ne hrănesc sufletul şi care rămân, sau pe cele de pe pământ, care sunt sortite pieirii.

Să însemne aceasta că trebuie să facem lucrări pentru a fi mântuiţi? Şi astăzi mulţi mai cred aşa în creştinătate (comp. cu v. 28). Cuvântul însă ne spune: „prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Dumnezeu nu recunoaşte decât o lucrare care-i permite omului să se apropie de El, anume a crede în Mântuitorul pe care El ni L–a dat (v. 29). Totul vine de la El: Apa vie (Duhul Sfânt cap. 4.10) şi „Pâinea vieţii” (Hristos Însuşi v. 35). Atunci cum se face că inimile noastre nu sunt satisfăcute în mod continuu? Nu-Şi respectă Domnul promisiunile? (v. 35; cap. 4.14). Cu siguranţă, nu! Din partea noastră însă, noi nu ne îndeplinim întotdeauna condiţia: „cel care crede în Mine ~ spune Isus ~ nu va înseta niciodată”. Avem nevoie de credinţă atât pentru a fi mântuiţi, cât şi pentru a ne putea adăpa, în fiecare zi, din toată plinătatea Sa.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 iul. 2022

14 Iulie 2022

Dați glorie Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce El întunericul și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții nopții. Și veți aștepta lumina, dar El o va schimba în umbra morții și o va preface în întuneric adânc.

Ieremia 13.16

Calea prin care putem da glorie Domnului Dumnezeului nostru este ascultarea de Cuvântul Său. Drumul responsabilității este unul strălucit și binecuvântat; iar cel care îl străbate prin har niciodată nu se va poticni pe „munții nopții”. Umilința adevărată, smerenia, ne va feri de munții nopții și ne va conduce să umblăm în acea cărare binecuvântată care este întotdeauna luminată de strălucirea și de încurajarea razelor feței aprobatoare a lui Dumnezeu.

Aceasta este cărarea celor drepți, cărarea înțelepciunii cerești, cărarea păcii perfecte. Fie ca noi să fim găsiți mergând pe ea; și niciodată, nici măcar pentru un moment, să nu uităm că este înaltul nostru privilegiu să fim călăuziți în mod divin chiar și în cele mai mici detalii ale vieții noastre zilnice! Ce nefericire pentru cel care nu este călăuzit în acest fel! El va avea multe piedici, multe căderi, multe experiențe triste.

Dacă nu suntem călăuziți prin ochiul Tatălui nostru, vom fi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, care trebuie struniți cu un frâu și cu o zăbală – în cazul unui cal nărăvaș, ce aleargă pe unde nu trebuie, sau în cazul unui catâr încăpățânat, ce refuză să meargă unde trebuie. Cât de trist este ca un creștin să se afle într-o astfel de stare! Ce lucru binecuvântat este să mergem zi de zi pe calea marcată pentru noi de ochiul Tatălui: o cale pe care ochiul vulturului nu a văzut-o și pe care puiul de leu nu a străbătut-o; o cale a ascultării sfinte, pe care cei blânzi și cei smeriți o vor găsi întotdeauna, spre bucuria lor profundă și spre lauda și gloria Celui care le-a deschis-o și care le-a oferit har să o străbată.

C. H. Mackintosh

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Totul este numai har

Pe vârful Jungfraujoch din Munții Alpi, la o înălțime de aproximativ 3.500 de metri, întâlnești atât alpiniști antrenați, cât și oameni de orice vârstă. Toți admiră acolo frumusețea munților și se simt ca într-o altă lume. Dar niciunul dintre aceștia nu poate afirma că a urcat el însuși până acolo, că a învins stâncile și ghețarii abrupți. Toți au plătit prețul biletului și au urcat cu telecabina.

Slava cerului, unde dorim să ajungem, este cu mult mai frumoasă decât lumea fascinantă a munților elvețieni. Când vom ajunge acolo, nu va mai trebui să ne întoarcem în valea problemelor și a ostenelilor pământești. În slava cerului nu vom întâlni pe nimeni care să fi ajuns acolo prin propria lui putere, ci totul este numai harul lui Dumnezeu care a pregătit calea spre cer.

Nici măcar „prețul de călătorie” spre cer nu trebuie și nu putem să-l plătim. Acesta este sângele Mântuitorului nostru Isus Hristos, care S-a dat pentru noi ca preț de răscumpărare. Cine acceptă prin credință această răscumpărare are cerul asigurat, indiferent cât de puține sau de multe păcate a făcut. Important este ca fiecare să vină cu pocăință și credință la Dumnezeu.

Niciunul dintre aceia care vor fi odată în cer nu a putut contribui cu ceva la salvarea lui veșnică, ci o datorează harului lui Dumnezeu și lucrării de răscumpărare a Domnului Isus.

Citirea Bibliei: Daniel 8.15-27 · Fapte 2.37-47

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE-TE MAI MULT LA ALȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea”. (Proverbele 19:17)

Astăzi vom menționa patru moduri prin care îți poți exprima bunătatea și generozitatea față de alții.

1) Dăruie din timpul tău. Faptul de a da cuiva câteva ore, din timpul tău, mai ales dacă ești o persoană ocupată, poate însemna enorm pentru cineva care suferă.

2) Dăruie din abilitățile tale. Organizații precum „Habitat pentru Umanitate” sau „Medici fără frontiere” se folosesc de abilitățile, priceperea și înzestrările oamenilor, pentru a alina suferința și a oferi adăpost celor nevoiași. Iar acest lucru este în acord cu Scriptura! (vezi Matei 25:34-46).

3) Dăruie din venitul tău. Biblia ne asigură: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” Îți poți imagina ce dobândă îți va plăti Dumnezeu?

4) Dăruie din echilibrul tău. Toți oamenii cu care te întâlnești se confruntă cu anxietăți și duc lupte despre care nu vorbesc de obicei. Așa că, zâmbetul și încurajarea ta pot deveni ancora care-i ajută să rămână pe linia de plutire. Egoismul este atât de adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi, încât e ca respirația: îl practicăm fără să ne gândim. Deci, pentru a ne schimba, noi trebuie să ne rearanjăm prioritățile, să ne reprogramăm gândirea și să luăm hotărâri precum: „Nu voi lăsa să treacă această zi până nu am spus sau am făcut ceva care să ajute, să binecuvânteze și să încurajeze o altă persoană!” Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi binecuvânta… şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2).

Astăzi, roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru fiecare resursă și pentru fiecare privilegiu pe care mi l-ai dat. Ajută-mă să nu uit niciodată că aceste binecuvântări vin de la Tine, și că trebuie să le împart cu alții spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

de Jean Koechlin

Ioan 6:1-21

Mulţimile L–au urmat pe Domnul Isus, însă atrase mai mult de puterea Lui, decât de harul Lui şi de toate perfecţiunile Sale morale. Ori una nu merge fără celelalte; încă o dată, Isus le va manifesta împreună în această scenă a înmulţirii pâinilor. Băieţelul menţionat în versetul 9 ne vorbeşte că la orice vârstă putem face ceva pentru Domnul şi pentru binele celorlalţi. El pare a fi singurul care s–a gândit la propria hrană. Acceptând să pună la dispoziţia Domnului puţinul pe care–l avea, el devine mijlocul de a putea fi hrăniţi cinci mii de bărbaţi. Atunci când Domnul doreşte să Se folosească de noi, nu trebuie să ne eschivăm pe motiv că suntem tineri sau că nu avem suficiente resurse; El va şti cum să le întrebuinţeze (Ieremia 1.6,7).

După această minune, vor să-L ia (cu forţa) pe Isus, „ca să-L facă împărat”. Dar El nu poate primi împărăţia din mâinile oamenilor (cap. 5.41), cum n–a putut s–o primească nici de la Satan (Matei 4.8–10), pentru că Dumnezeu este Cel care Îl face Împărat (Psalmul 2.6).

În sfârşit, într–o altă scenă, luminată în totul doar de puterea şi de harul Său, Îl vedem venind pe marea agitată ca să-Şi întâlnească ucenicii şi să le risipească teama.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 iul. 2022

13 Iulie 2022

Și au venit la El niște oameni aducând un paralitic purtat de patru inși; și, neputând să se apropie de El, prin mulțime, au descoperit acoperișul unde era El și, desfăcându-l, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.

Marcu 2.3,4

Acești patru oameni care l-au adus pe prietenul lor la Hristos ne îndeamnă și pe noi să facem lucrarea unui evanghelist. Ei știau că nu pot face nimic pentru prietenul lor, decât să-L aducă la Cel care îi putea schimba viața în mod complet. Ei au avut credință și au dat toate piedicile la o parte. Multe obstacole pot sta în calea celui care îi aduce pe alții la Hristos, însă credința îl face să persevereze. Și ce i-a făcut pe aceștia de fapt să-l aducă la Hristos?

În primul rând, le-a păsat cu adevărat de prietenul lor. Dragostea lui Hristos pentru cei pierduți ne constrânge să-i aducem pe aceștia la El (2 Corinteni 5.14). În al doilea rând, ei au pus în aplicare rugăciunile și grija lor. L-au luat pe prietenul lor, cu pat cu tot, și l-au dus la Isus. S-au suit pe acoperiș și au făcut o gaură în el. Acest lucru a însemnat timp și efort. Vestirea evangheliei poate fi o chestiune de înmânare a unui pliant, însă poate de asemenea implica un sacrificiu de timp, de bani și de energie. În al treilea rând, ei au căzut cu toții de acord să facă acest lucru. Au fost una în credincioșia lor. Au acționat împreună cu credință, în favoarea prietenului lor paralizat (Matei 18.19). Ei au fost de asemenea una în părtășia lor. N-au pierdut timpul contrazicându-se cu privire la cine face o lucrare mai bună cărându-l pe prietenul lor. Scopul lor a fost să-l aducă pe acesta la Domnul.

În ultimul rând, ei nu s-au temut. Nu au fost îngrijorați cu privire la cum aveau să arate cărându-l pe acest om, suindu-se pe acoperiș și dându-l la o parte. Dorința lor aprinsă a fost să-și aducă prietenul la Domnul, ca să fie vindecat. Sunt mulți în jurul nostru care sunt paralizați de păcat. Avem și noi aceeași credință și dorință de a-i aduce la Hristos?

T. Hadley, Sr.

Caut să vă trezesc mintea sănătoasă, ca să vă amintiți de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții proroci și de porunca Domnului și Mântuitorului, dată prin apostolii voștri.

2 Petru 3.1,2

Rolul conștiinței

Durerile sunt de regulă efectele secundare ale unor boli sau leziuni. În urmă cu câteva secole, cei suferinzi aveau la dispoziție puține mijloace pentru atenuarea durerilor. Astăzi, medicina modernă are la dispoziție așa de multe medicamente, încât omul este chiar răsfățat și adesea ia un calmant la cea mai mică durere. Și totuși, faptul că simțim durerile este până la urmă o binecuvântare, pentru că așa suntem avertizați că trupul ne este amenințat de un pericol și putem acționa eficient și la timp.

Ceea ce este durerea pentru trup este conștiința pentru suflet. Și sufletele noastre sunt amenințate permanent de pericole. Fiecare om are din fire un simțământ pentru bine și rău, pentru dreptate și nedreptate. Dacă lezăm acest „simț al binelui și al răului”, conștiința ne atenționează.

Pentru a scăpa pe termen lung de durere și totodată de o conștiință rea, trebuie să tratăm boala, respectiv cauzele. Conștiința ne arată că am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Păcatul însă poate fi îndepărtat numai printr-o recunoaștere sinceră înaintea lui Dumnezeu, dacă este necesar și înaintea oamenilor.

Cine are iertarea lui Dumnezeu este eliberat și va avea un viitor strălucit sus în cer, unde nu mai sunt lacrimi, tristețe, moarte și dureri.

Citirea Bibliei: Daniel 8.1-14 · Fapte 2.25-36

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE-TE MAI MULT LA ALȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dar cine are… și își închide inima… cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17).

Pe o scară de la 1 la 10, cât de des te gândești la nevoile altora, și încerci să vii în întâmpinarea lor? Înainte să răspunzi, amintește-ți următoarele cuvinte: „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” Egoismul este definit ca fiind „starea de spirit în care ești preocupat în mod exagerat de propria-ți persoană.” Acum, Dumnezeu nu-ți cere să faci sacrificii pentru alții într-o așa măsură încât să-ți pui în pericol propria sănătate fizică și mentală, după care să-ți pară rău că ai făcut-o. Și nici nu Se așteaptă să împlinești toate nevoile care îți apar în cale. Dar Dumnezeu contestă atitudinea „mie ce-mi iese de aici?” a epocii noastre, în care mulțumirea de sine, dezvoltarea personală, iluminarea personală și imoralitatea sunt intens promovate. Egoismul are rădăcini adânci, dar este o întăritură pe care trebuie s-o zdrobești, dacă vrei să experimentezi pacea și bucuria care dau vieții sens. B.C. Forbes, fondatorul revistei Forbes, a afirmat: „N-am cunoscut niciun om, în poziții înalte sau smerite, care – apropiindu-se de sfârșitul vieții – să regrete că a făcut fapte bune. Dar cunosc cel puțin o persoană care a ajuns să fie bântuită de gândul că a dus o viață egoistă!” Apostolului Iacov îi datorăm aceste cuvinte (Iacov 2:15-17): „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Așadar, gândește-te mai mult la alții!

de Jean Koechlin

Ioan 5:31-47

Isus răspunde la necredinţa iudeilor invocând patru mărturii în favoarea Sa: cea a lui Ioan (v. 32‑35), cea a propriilor Sale lucrări (v. 36), cea a Tatălui, care la Iordan Îl desemnase pe Fiul Său preaiubit (v. 37), şi cea a Scripturilor (v. 39). În cărţile lui Moise se vorbeşte deseori despre Mesia (v. 46; vezi de ex. Geneza 49.10,25; Numeri 24.17), dar iudeii, deşi pretindeau că-l venerează pe Moise, nu credeau deloc cuvintele sale, pentru că-L respingeau pe Cel pe care-L vestise el (v. 46; Deuteronom 18.15). Ei vor fi gata, în schimb, să-l primească pe Antihrist (v. 43).

„Cercetaţi Scripturile”, recomandă Domnul Isus. Prin ele vom putea înainta în cunoaşterea Persoanei Sale infinite.

A primi glorie de la oameni şi a căuta aprobarea lor constituie o formă de necredinţă (v. 44). Pentru că Dumnezeu declară că noi nu suntem nimic (Galateni 6.3) şi că nu avem nimic cu care ne–am putea lăuda (2 Corinteni 10.17)! Însă, în loc să acceptăm acest adevăr, ne complacem în părerile bune pe care alţii le-ar putea avea despre noi. Isus nu căuta deloc glorie din partea oamenilor (v. 41; comp. cu Pavel, în 1 Tesaloniceni 2.6) şi noi am putea să–L imităm, dacă avem în noi dragoste pentru Dumnezeu şi dorinţa de a–I fi plăcuţi Lui (comp. cu v. 42).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 iul. 2022

12 Iulie 2022

Voi, auzind cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre, … crezând, ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

Efeseni 1.13

Creștinul este întotdeauna văzut ca fiind născut din nou, iertat și pecetluit. Aceasta este poziția creștinului. Locuirea Duhului în el face parte din poziția în care se află creștinul, așa cum arată Filipeni, Romani, 2 Corinteni 5, 2 Corinteni 1 și o mulțime de alte locuri din Scriptură. Duhul Sfânt este în noi datorită lucrării lui Hristos, fiind cea mai însemnată mărturie a prețuirii de către Dumnezeu a valorii sângelui lui Hristos și a slavei Omului Isus. Deși noi Îl putem întrista și putem împiedica lucrarea Lui în noi (și cât de des Îl întristăm!), totuși El va continua să locuiască în noi. Prezența Duhului Sfânt în cel credincios nu este condiționată de purtarea acestuia, ci se datorează sângelui lui Hristos. Pentru ca Duhul Sfânt să înceteze să locuiască în cel credincios, ar trebui ca acest sânge să fie îndepărtat, ceea ce este imposibil. Untdelemnul de ungere, când leprosul era curățit, era pus peste sânge (Levitic 14.14-18).

Dacă întristez Duhul, îmi pierd puterea de a distinge lucrurile, fiindcă păcatul diminuează discernământul spiritual. Atunci Duhul lui Dumnezeu este obligat să mă mustre, să mă preocupe cu păcatul meu (așa cum a făcut cu Petru), în loc să mă preocupe cu ceea ce este prețios și care aduce bucurie în Hristos. Într-adevăr, este un lucru trist că Duhul, în loc să-Și facă lucrarea de a ni-L descoperi pe Hristos, care este desfătarea Sa, este nevoit să ne descopere păcatele, până ce deplângem, asemenea lui Petru, încrederea în noi înșine și depărtarea noastră de Dumnezeu.

Unii își închipuie că siguranța deplină și neclintită a mântuirii noastre ar tinde să ne facă fără grijă în ce privește starea sufletelor noastre. Dar nu este deloc așa. Duhul Sfânt Își are locuința în inima noastră și, dacă noi înșine ne judecăm, nu vom fi judecați. El este Cel care ne face să ne bucurăm deplin de Dumnezeu și să ne judecăm pentru tot ceea ce nu este de la Dumnezeu în noi. Numai El ne arată adevărul și ne dă siguranța despre ceea ce s-a săvârșit deja pentru noi. Dumnezeu, prin Duhul Său, ne judecă purtarea și intențiile. Dar aceasta nu face nicidecum ca Duhul să nu mai fie pecetea pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, mărturia dragostei Sale desăvârșite și care nu se schimbă față de noi, puterea vieții de libertate, duhul de înfiere.

J. N. Darby

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2

Acum sau când?

Într-o zi de vară, Luca, un băiat de paisprezece ani, stătea pe o poieniță în apropierea unei biserici cu turlă. Știa că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-I recunoască Domnului Isus păcatele sale, pentru a primi iertarea, dar își spunea de multe ori: „Mai am timp”. — „Dar, de fapt, cât timp mai am?”, s-a întrebat deodată nesigur. „Ce se va întâmpla dacă mâine mă voi îmbolnăvi grav și ar fi prea târziu?” — De curând, predicatorul spusese: „Hotărăște-te acum pentru Hristos!”.

Apoi s-a gândit la prietenii lui. „Vor râde de mine și nu vor mai vrea să vorbească cu mine. Și nu voi mai putea face împreună cu ei multe lucruri care îmi plac.”

„Dar nu vreau să merg în pierzare!” Cugetând astfel, privirea lui Luca a căzut pe vechiul orologiu de pe turnul bisericii pe care se puteau citi cuvintele: „Acum sau când?”. Aceste cuvinte au atins inima sa. Oricât a încercat să nu se mai gândească la ele, întrebarea răsuna tot mai puternic în inima lui: „Acum sau când?”.

„Când mă voi întoarce la Domnul Isus?” — „Acum vreau să mă pocăiesc!” Nu mai putea să amâne și s-a rugat Domnului Isus: „Doamne Isuse, primește-mă! Tu ai murit la cruce și pentru păcatele mele. Vreau să mă încred în Tine”. În acea oră, pacea și bucuria au inundat inima sa.

Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

coordonatori Bob & Debby Gass

ESTE ÎNȚELEPT SĂ FACEM COMPROMISURI? – Fundația S.E.E.R. România

„M-am făcut tuturor totul, ca… să mântuiesc pe unii din ei”. (1 Corinteni 9:22)

Apostolul Pavel nu ar fi cedat nici un milimetru din adevărul Bibliei, iar când a venit vorba de tradițiile și preferințele oamenilor, el a refuzat să facă compromisuri și să lupte pentru ele. De exemplu, unii dintre creștinii din Corint credeau că e păcat să mănânci din lucrurile jertfite idolilor. Prin urmare, ce a făcut Pavel? S-a ridicat cumva, să declare: „Nu vă dau voie să-mi impuneți convingerile voastre nebiblice”?!

Nu! El a spus: „Unii, fiind obișnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:7-9).

Apoi, concluzionează (1 Corinteni 9:22): „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei”. Dumnezeu nu ne-a chemat să câștigăm dezbateri teologice; El ne-a chemat să-i câștigăm pe oameni pentru Hristos. Așa că arată bunătate față de cei ce nu gândesc ca tine, care nu se îmbracă așa ca tine sau cărora nu le pasă de lucrurile de care ție îți pasă. Fii plin de bunătate față de aceia care au încredințări teologice sau un stil de închinare diferite de ale tale. Asta înseamnă să ne purtăm după cum ne învață Biblia (Efeseni 4:2-3): „Cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”