21 Iulie 2022
Eu Mă voi încrede în El.
Evrei 2.13
„Eu Mă voi încrede în El” putem spune că a fost motoul vieții lui Isus. Dar credința Lui a fost aur, aur curat și nimic altceva decât aur. Când a fost încercat în cuptor, a ieșit aceeași cantitate care intrase, căci n-a existat zgură. Sfinții, dimpotrivă, sunt curățiți prin cuptor. Nerăbdarea, egoismul sau cârtirea trebuie eliminate, așa cum arată Psalmii 73 și 77. Iov a fost biruit: l-a atins necazul și și-a pierdut inima, măcar că adesea înainte el întărise mâinile slăbite și susținuse prin cuvânt pe cei care cădeau. «Cei mai tari», a spus un scriitor din vechime, «sunt adesea cei care se dovedesc cei mai slabi». Petru doarme în grădină, iar în curtea marelui preot spune minciuni, întărite cu jurământ; însă a fost Unul pe care cuptorul, încălzit de șapte ori, L-a dovedit a fi de o valoare care nu se poate exprima.
Citiți Luca 22; urmăriți-L în acest capitol măreț; priviți-L pe Isus acolo, în ceasul încercării credinței. Mai întâi El Se află în compania durerii care-L aștepta, apoi în cea a ucenicilor, după aceea în cea a Tatălui, iar la urmă în compania vrăjmașilor Săi. Remarcați cât de perfect este totul! Cât de desăvârșită este această credință, dovedită prin foc a fi neamestecată și cu totul prețioasă! Însă toată viața lui Isus a fost o viață de ascultare și de credință. Într-unul din aspectele ei, ea a fost cu siguranță viața Fiului lui Dumnezeu, cu un „chip de rob”, smerindu-Se până la moarte, măcar că avea „chipul lui Dumnezeu” și fără să considere ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu El; însă într-un alt aspect, ea a fost o viață de credință: „Eu Mă voi încrede în El”. „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Iată cuvintele prin care respira sufletul Său. Toată această viață scumpă a credinței a fost trăită prin grija și paza lui Dumnezeu. „Cel care locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic.” Credința Celui care slujea pe pământ era desăvârșită, și la fel a fost și răspunsul Celui care locuia în ceruri (Psalmul 91).
J. G. Bellett
Unul din ucenicii Săi … I-a zis: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?”.
Ioan 6.8,9
Să-I slujim Domnului acum!
Acel băiat a avut tocmai ceea ce era necesar și a fost dispus să dea ceea ce avea. Băiatul L-a văzut și L-a auzit pe Domnul Isus și, când a fost chemat, a venit imediat, iar pâinile și peștii lui au fost de mare folos. Băiatul era mic și a avut doar cinci pâini de orz și doi pești. Dar băiatul I-a dat imediat Domnului puținul pe care îl avea când Acesta i l-a cerut. – Și, în mâinile Domnului, cele cinci pâini de orz și cei doi pești au devenit multe pâini și mulți pești, și oamenii s-au săturat, iar la final a rămas mai mult decât a fost la început.
Să folosim și noi ocaziile pe care le avem aici pe pământ și pe care nu le vom mai avea în cer! Acolo nu vom mai întâlni pe nimeni obosit care are nevoie de încurajare, pentru că în cer nu va mai obosi nimeni. Acolo nu vom mai avea parte de împotrivire, pentru că acolo nu există împotrivitori ai evangheliei. Dacă nu-I slujim acum Domnului nostru, dacă nu ne așezăm acum la dispoziția Lui, atunci pierdem aceste ocazii! Acum trebuie să răscumpărăm timpul (Coloseni 4.5).
Să nu așteptăm ocazii mari, ci să facem sârguincioși lucrurile mici „slujind Domnului”! Apoi El ne va încredința și lucruri mai mari, dacă Îi suntem credincioși. În cer Îl vom preamări – dar acolo nu-I vom mai putea sluji în același mod cum o putem face astăzi (Romani 12.11).
Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVAȚĂ SĂ STAI SINGUR CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:2)
Este esențial să stai singur în prezența lui Dumnezeu, dacă vrei să-I auzi clar vocea. Pentru generația de astăzi, împătimită de telefoane mobile și rețele de socializare, bombardată fără întrerupere de mass-media, acest concept poate fi greu de înțeles. Dar dacă nu vei sta singur cu Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri din punct de vedere spiritual.
Îți dorești să-L urmezi pe Hristos cu toată seriozitatea? Știi ce făcea El? „Se ducea în locuri pustii şi Se ruga” (Luca 5:16) și „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte” (Matei 14:23). Cum crezi că a devenit Iacov înșelătorul „Israel, cel ce luptă cu Dumnezeu?” (vezi Geneza 32:28). Biblia ne spune că „a rămas singur. Atunci, un om (un înger al Domnului) s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Victoriile spirituale cele mai mari se obțin în urma bătăliilor pe care te cheamă Dumnezeu să le duci… când ești singur cu El! El îți prezintă și îți clarifică planurile pe care le are pentru viața ta – atunci când nu este nimeni în preajmă. Asta pentru că El dorește să fii influențat mai mult de El, decât de ei!
Când Dumnezeu te pregătește pentru o lucrare specială, va trebui să petreci timp în afara companiei celorlalți. În cartea Exodul, Dumnezeu a spus: „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” După ce Ilie a stat o noapte singur în peșteră, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră…” (1 Împărați 19:11). Daniel „a rămas singur şi a văzut această mare vedenie” (Daniel 10:8). Iar Ieremia spune: „am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.” (Ieremia 15:17).
Așadar, învață să faci deosebirea dintre singurătate și solitudine. Când Dumnezeu te cheamă deoparte, strânge tot ce poți din acea experiență și… treci la nivelul următor!
de Jean Koechlin
Ioan 8:1-20
Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc să–L prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? În înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-l răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Însă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13).
„Lumina lumii” este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn”. El adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11).
Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti” (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 Ioan 3.9).
Mana Zilnica 