17 Iulie 2022
Iar Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui, lucrând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.
Evrei 13.20,21
Doxologiile din Noul Testament (11) – Păstorul cel mare
Textul nostru de astăzi este o rugăciune care se încheie cu o doxologie. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, iar doxologia este îndreptată către Domnul Isus Însuși. Acest lucru arată că El este o Persoană divină, egal cu Tatăl, fiindcă nimeni care este doar om nu poate și nu trebuie să primească închinare. Acest text este nu doar o rugăciune și o doxologie, ci și o măreață benedicție a Bibliei, care încheie această minunată epistolă.
Aici avem singura referire directă la învierea lui Hristos în Epistola către Evrei, care, în general, accentuează înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. „Dumnezeul păcii” este Cel care L-a înviat pe Hristos dintre cei morți – în contrast cu zeii capricioși și răzbunători ai păgânilor. „Pace” a fost cuvântul mângâietor rostit către ucenicii plini de teamă în ziua învierii (Ioan 20.19,26). Domnul Isus este Păstorul cel mare, este Păstorul cel bun și este Mai-marele Păstor – El a murit pentru noi, trăiește pentru noi și va veni din nou pentru noi (Ioan 10.11; 1 Petru 5.4).
Sângele legământului etern este temelia tuturor lucrurilor – „legământul cel nou în sângele Meu”, care a fost vărsat pentru noi (Luca 22.20; Ezechiel 37.26). Scopul rugăciunii de aici este ca Domnul să lucreze în noi astfel încât să facem voia Lui. Aceasta să fie rugăciunea noastră zilnică pentru noi înșine și pentru cei dragi ai noștri! Este o rugăciune la care Domnul va da răspuns. El a rânduit deja lucrările noaste și puterea Lui este cea care le va împlini (Efeseni 2.10; Filipeni 2.13). Să ne încredem în El, „căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin”!
B. Reynolds
[Ștefan] a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.
Fapte 7.56
Fiul Omului
Acest titlu al Domnului Isus ne arată atât înjosirea, cât și înălțarea Lui.
„Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul” (Luca 9.58). Isus Hristos a fost un Străin pe pământ și nu a avut un loc pe care să-l poată numi acasă. Ce înjosire pentru El care a venit la noi din gloria cerului!
„Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze” (Luca 9.22). Domnul Isus S-a lăsat prins, condamnat pe nedrept la moarte și pironit pe cruce. Ce ocară pentru El că a fost tratat astfel de oameni!
„De acum încolo, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu” (Luca 22.69). Omul Isus Hristos, care L-a proslăvit în viața și în moartea Lui pe Dumnezeu, ocupă acum locul de cinste la dreapta Sa. Ce apreciere pentru El care a fost disprețuit pe pământ!
„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere și cu mare slavă” (Luca 21.27). În curând Hristos va apărea în fața lumii pentru a prelua domnia asupra universului. Ce victorie, pentru El care S-a înjosit atât de mult de bunăvoie!
Citirea Bibliei: Daniel 10.1-14 · Fapte 3.19-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDURI DESPRE DARNICIE (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:8).
Biblia spune: „Deoarece avem felurite daruri… Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:6-8). Fiecare credincios primește harul de a dărui, însă unii dintre noi au darul generozității. Cine sunt aceștia? Acei oameni care au și darul de a face bani. Orice ating, se transformă în aur. Ei știu să facă investiții înțelepte și recunosc o afacere bună. Iar afacerile bune sunt atrase de ei la fel cum fierul este atras de un magnet. Ei știu cum să obțină cel mai bun profit din banii lor. Dacă ești unul dintre aceștia, trebuie să înțelegi că abilitatea ta de a face avere este de fapt un dar de la Dumnezeu. Biblia spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18). Și: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așa că nu lăsa prosperitatea să te ducă la mândrie. Nu ești bogat datorită abilității tale de a negocia, ci pentru că Dumnezeu te-a înzestrat și te-a binecuvântat. Și El a făcut-o cu un scop: ca tu să poți fi o binecuvântare pentru alții! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Așadar, când Dumnezeu te bate pe umăr și te îndeamnă să-ți bagi mâna în buzunar, nu negocia cu El. Poți doar să-L întrebi cu smerenie: „Ce sumă e bine să dau, Doamne?” Poate întrebi: „De ce trebuie să fac asta?” Pentru că același Dumnezeu care poate să-ți adauge, poate să și scadă!
de Jean Koechlin
Ioan 6:51-71
În ciuda promisiunii pe care Dumnezeu le‑o făcuse, copiii lui Israel, descoperind mana în pustiu, se întrebau unul către altul: Ce este aceasta? (Exod 16.15). Aceeaşi necredinţă se arată şi la descendenţii lor. Ei discută aprins între ei pe tema hranei neobişnuite despre care le‑a vorbit Isus: carnea şi sângele Lui, adică moartea Lui. Un Hristos viu pe pământ nu este suficient pentru a face sufletul nostru să trăiască. Trebuie să ne însuşim moartea Lui (în sens figurat, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui), pentru a avea viaţă veşnică. Apoi trebuie în fiecare zi să ne identificăm cu El în moartea Lui. Noi suntem morţi împreună cu El în ce priveşte lumea şi păcatul. Omul firesc nu poate pricepe aceasta. El vrea mai bine un model, în timp ce îi este prea greu să‑şi recunoască starea de condamnare despre care îi vorbeşte moartea lui Hristos.
În loc să‑L întrebe pe Domnul, mulţi pretinşi a fi ucenici ai Săi s‑au îndepărtat, şocaţi de cuvintele Lui. El n‑a căutat să‑i reţină Ťîndulcindť adevărul. Le încearcă însă inima celor rămaşi: Şi voi vreţi să plecaţi?
Doamne, la cine să ne ducem?, este frumosul răspuns al lui Petru. De ar putea fi acesta şi răspunsul nostru (v. 67,68; Evrei 10.38,39)!