1 Iulie 2022
Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!
2 Timotei 2.19
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, niciun copil sau slujitor al Său nu este obligat, nici măcar pentru o oră, să rămână în legătură cu ceea ce este greșit! Oricine rostește Numele lui Hristos să se depărteze de fărădelege. Dar cum cunoaștem ce este fărădelegea? Prin Cuvântul lui Dumnezeu. Orice este contrar Scripturii, fie în morală, fie în doctrină, este fărădelege, iar eu trebuie să mă depărtez de ea, indiferent de prețul care trebuie plătit. Acesta este un lucru individual – „oricine”; „cel care are urechi de auzit”; „celui care biruie”; „dacă un om aude glasul Meu”.
Acesta este punctul important. Să remarcăm și faptul că este glasul lui Hristos. Nu este glasul unui om bun; nu este glasul Bisericii, nici al părinților, nici al unui consiliu general, ci glasul Preaiubitului nostru Domn și Stăpân. Acesta este glasul conștiinței individuale, aflate în legătură directă și vie cu glasul lui Hristos, cu Sfânta Scriptură, Cuvântul viu și etern al lui Dumnezeu.
Dacă ar fi doar o chestiune de conștiință, de judecată sau de autoritate omenească, ne-am trezi, dintr-odată, aruncați într-o incertitudine fără speranță, întrucât ceea ce un om ar putea socoti că este nelegiuire, altul ar considera că este corect. Trebuie să fie fixate standarde pentru a înainta, o autoritate supremă de la care nu se poate face rabat; și – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există o asemenea autoritate. Dumnezeu a vorbit; El ne-a dat Cuvântul Său; datoria noastră, înaltul nostru privilegiu, siguranța noastră morală și adevărata noastră bucurie, toate depind de ascultarea de Cuvânt, nu de interpretarea omenească a Cuvântului, ci de Cuvântul însuși. Acest lucru este de toată importanța. Nu trebuie să așezăm nimic, absolut nimic, între conștiința omenească și revelația divină.
C. H. Mackintosh
Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, ziua o va face cunoscut.
1 Corinteni 3.13
Tabloul înfrumusețat
Câțiva turiști se plimbau pe străzile Parisului. La un colț de stradă s-au oprit și au privit la un artist care picta portretul unei femei. După ce artistul și-a încheiat lucrarea, clienta a plecat bucuroasă cu tabloul. Una dintre turiste i-a spus pictorului: „Portretul făcut de dumneavoastră a fost mult mai frumos decât realitatea”. – „Ah, doamnă”, a replicat pictorul zâmbind, „dacă nu ar fi așa, nimănui nu i-ar mai trebui un portret. Întotdeauna, în tablou, persoana trebuie să arate mai tânără și mai fermecătoare, altfel nu l-ar lua nimeni. Din acest punct de vedere, oamenilor le place să fie păcăliți”.
Omului îi place să fie flatat nu numai cu privire la exteriorul său, ci și cu privire la interiorul său. Și astfel este mulțumit cu sine însuși și consideră că și Dumnezeu ar trebui să fie mulțumit cu el. Dar Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos [pe Dumnezeu] și Cuvântul Lui nu este în noi” (1 Ioan 1.8,10).
Oamenii care afirmă că n-au păcătuit au o părere înaltă despre ei. Dar autoînșelăciunea lor va avea urmări grave. Mult mai înțelept ar fi să recunoască realitatea și să facă ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).
Citirea Bibliei: Daniel 2.31-49 · Psalmul 38.12-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NUMELE SPUNE TOTUL (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Ca să ştie că numai Tu… eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.” (Psalmul 83:18).
Ne vom opri câteva zile asupra unora dintre numele lui Dumnezeu. Israeliții Îl numeau pe Dumnezeu Iahve, nume care credeau ei că I se potrivește, deoarece El este inexplicabil. Numele înseamnă „Cel ce există în Sine”; „Eu sunt Cel ce sunt” – S-a prezentat Domnul în Exodul 3:14. El a existat înainte de toate lucrurile. El este Creatorul tuturor lucrurilor și o ființă extraordinară, de nedescris. El este prezent, accesibil și aproape de cei care-L caută. Dar pentru unii, este o ființă aparent impersonală și care nu poate fi cunoscută. Cu toate acestea, Dumnezeu a dorit și dorește ca fiecare să-L cunoaștem în mod direct și personal, așa că în Sfânta Scriptură, El a adăugat mai multe nume, alături de Iahve, rezultând cuvinte-portret care ne ajută să-L înțelegem și să ne raportăm la El. Iudeii au descoperit adevărul acestor redări precise în timpul perioadelor de criză și de necaz. Ele te vor încuraja și pe tine la vreme de nevoie. Astăzi vom vorbi despre: Iahve-Iire („Domnul va purta de grijă” – vezi Geneza 22:14). Avraam era pe punctul de a-și sacrifica fiul, când Dumnezeu l-a oprit și a oferit un miel de jertfă în locul lui Isaac. Drept răspuns la lucrul acesta, Avraam L-a numit pe Dumnezeu: „Iahve-Iire, Domnul care vede și poartă de grijă.” Dar această situație nu i se aplică doar lui Avraam.
Noul Testament face referire la numeroase atribute ale Domnului care vede nevoile noastre și care ne dă răspunsuri. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32). La fel ca un părinte grijuliu și atent, Dumnezeu vede nevoile copiilor Săi înainte ca ei să-și dea seama de ele, și le oferă soluția. Înainte să li se strice „încălțămintea,” Tatăl observă și le oferă „încălțăminte” nouă. Ei nu trebuie întotdeauna să ceară, să negocieze sau să insiste. Iar dacă te întrebi de ce nu primești de fiecare dată ce ai cerut, gândește-te că Dumnezeu știe care este adevărata ta nevoie, iar tu nu știi!
Gândește-te puțin: Este posibil ca adevăratele tale nevoi să rămână neîmplinite, câtă vreme Îl ai pe Dumnezeu ca Tată? Nu! Așadar, să nu uiți că Iahve-Iire vede nevoile tale și „va purta de grijă”.
de Jean Koechlin
Ioan 1:1-18
„Singurul Fiu” făcându–L cunoscut pe Tatăl ~ astfel poate fi rezumată această evanghelie (v. 18; vezi 1 Ioan 4.9). Primul verset deja, în care fiecare termen trebuie bine cântărit, Îl prezintă ca fiind Cuvântul, o Persoană eternă, distinctă de Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu. Cât de departe ne pot purta în trecut gândurile noastre, Cuvântul era (Psalmul 90.2). Acest Cuvânt creator însă, unica sursă de viaţă şi de lumină, nu ni se adresează din înălţimea cerului; nu, ci a venit în lume (v. 9), supunându-Se limitelor noastre de spaţiu şi de timp. Ce taină de nepătruns: „Cuvântul S-a făcut carne” (v. 14; 1 Timotei 3.16)! Şi n-a venit ca un mesager grăbit, care se întoarce repede la cel care l–a trimis. El „a locuit” (Şi–a făcut cortul) în mijlocul nostru, fără totuşi a înceta vreodată să fie „în sânul Tatălui” (v. 18). Tot ceea ce este Dumnezeu prin însăşi natura Sa: dragoste şi lumină (har pentru inima păcătosului şi adevăr pentru conştiinţa acestuia), s-a apropiat de noi şi a strălucit în această Persoană minunată. Întunecimile morale ale omului n-au înţeles însă adevărata lumină (v. 5). Lumea nu şi–a cunoscut Creatorul. Ai Săi nu L–au primit pe Mesia al lor (v. 11). Cât despre tine, cititorule, L–ai primit? Dacă răspunsul tău la această întrebare este da, atunci eşti un copil al lui Dumnezeu (v. 12; Galateni 3.26).
Mana Zilnica 