14 Iulie 2022
Dați glorie Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce El întunericul și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții nopții. Și veți aștepta lumina, dar El o va schimba în umbra morții și o va preface în întuneric adânc.
Ieremia 13.16
Calea prin care putem da glorie Domnului Dumnezeului nostru este ascultarea de Cuvântul Său. Drumul responsabilității este unul strălucit și binecuvântat; iar cel care îl străbate prin har niciodată nu se va poticni pe „munții nopții”. Umilința adevărată, smerenia, ne va feri de munții nopții și ne va conduce să umblăm în acea cărare binecuvântată care este întotdeauna luminată de strălucirea și de încurajarea razelor feței aprobatoare a lui Dumnezeu.
Aceasta este cărarea celor drepți, cărarea înțelepciunii cerești, cărarea păcii perfecte. Fie ca noi să fim găsiți mergând pe ea; și niciodată, nici măcar pentru un moment, să nu uităm că este înaltul nostru privilegiu să fim călăuziți în mod divin chiar și în cele mai mici detalii ale vieții noastre zilnice! Ce nefericire pentru cel care nu este călăuzit în acest fel! El va avea multe piedici, multe căderi, multe experiențe triste.
Dacă nu suntem călăuziți prin ochiul Tatălui nostru, vom fi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, care trebuie struniți cu un frâu și cu o zăbală – în cazul unui cal nărăvaș, ce aleargă pe unde nu trebuie, sau în cazul unui catâr încăpățânat, ce refuză să meargă unde trebuie. Cât de trist este ca un creștin să se afle într-o astfel de stare! Ce lucru binecuvântat este să mergem zi de zi pe calea marcată pentru noi de ochiul Tatălui: o cale pe care ochiul vulturului nu a văzut-o și pe care puiul de leu nu a străbătut-o; o cale a ascultării sfinte, pe care cei blânzi și cei smeriți o vor găsi întotdeauna, spre bucuria lor profundă și spre lauda și gloria Celui care le-a deschis-o și care le-a oferit har să o străbată.
C. H. Mackintosh
Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Efeseni 2.8,9
Totul este numai har
Pe vârful Jungfraujoch din Munții Alpi, la o înălțime de aproximativ 3.500 de metri, întâlnești atât alpiniști antrenați, cât și oameni de orice vârstă. Toți admiră acolo frumusețea munților și se simt ca într-o altă lume. Dar niciunul dintre aceștia nu poate afirma că a urcat el însuși până acolo, că a învins stâncile și ghețarii abrupți. Toți au plătit prețul biletului și au urcat cu telecabina.
Slava cerului, unde dorim să ajungem, este cu mult mai frumoasă decât lumea fascinantă a munților elvețieni. Când vom ajunge acolo, nu va mai trebui să ne întoarcem în valea problemelor și a ostenelilor pământești. În slava cerului nu vom întâlni pe nimeni care să fi ajuns acolo prin propria lui putere, ci totul este numai harul lui Dumnezeu care a pregătit calea spre cer.
Nici măcar „prețul de călătorie” spre cer nu trebuie și nu putem să-l plătim. Acesta este sângele Mântuitorului nostru Isus Hristos, care S-a dat pentru noi ca preț de răscumpărare. Cine acceptă prin credință această răscumpărare are cerul asigurat, indiferent cât de puține sau de multe păcate a făcut. Important este ca fiecare să vină cu pocăință și credință la Dumnezeu.
Niciunul dintre aceia care vor fi odată în cer nu a putut contribui cu ceva la salvarea lui veșnică, ci o datorează harului lui Dumnezeu și lucrării de răscumpărare a Domnului Isus.
Citirea Bibliei: Daniel 8.15-27 · Fapte 2.37-47
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDEȘTE-TE MAI MULT LA ALȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea”. (Proverbele 19:17)
Astăzi vom menționa patru moduri prin care îți poți exprima bunătatea și generozitatea față de alții.
1) Dăruie din timpul tău. Faptul de a da cuiva câteva ore, din timpul tău, mai ales dacă ești o persoană ocupată, poate însemna enorm pentru cineva care suferă.
2) Dăruie din abilitățile tale. Organizații precum „Habitat pentru Umanitate” sau „Medici fără frontiere” se folosesc de abilitățile, priceperea și înzestrările oamenilor, pentru a alina suferința și a oferi adăpost celor nevoiași. Iar acest lucru este în acord cu Scriptura! (vezi Matei 25:34-46).
3) Dăruie din venitul tău. Biblia ne asigură: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” Îți poți imagina ce dobândă îți va plăti Dumnezeu?
4) Dăruie din echilibrul tău. Toți oamenii cu care te întâlnești se confruntă cu anxietăți și duc lupte despre care nu vorbesc de obicei. Așa că, zâmbetul și încurajarea ta pot deveni ancora care-i ajută să rămână pe linia de plutire. Egoismul este atât de adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi, încât e ca respirația: îl practicăm fără să ne gândim. Deci, pentru a ne schimba, noi trebuie să ne rearanjăm prioritățile, să ne reprogramăm gândirea și să luăm hotărâri precum: „Nu voi lăsa să treacă această zi până nu am spus sau am făcut ceva care să ajute, să binecuvânteze și să încurajeze o altă persoană!” Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi binecuvânta… şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2).
Astăzi, roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru fiecare resursă și pentru fiecare privilegiu pe care mi l-ai dat. Ajută-mă să nu uit niciodată că aceste binecuvântări vin de la Tine, și că trebuie să le împart cu alții spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”
de Jean Koechlin
Ioan 6:1-21
Mulţimile L–au urmat pe Domnul Isus, însă atrase mai mult de puterea Lui, decât de harul Lui şi de toate perfecţiunile Sale morale. Ori una nu merge fără celelalte; încă o dată, Isus le va manifesta împreună în această scenă a înmulţirii pâinilor. Băieţelul menţionat în versetul 9 ne vorbeşte că la orice vârstă putem face ceva pentru Domnul şi pentru binele celorlalţi. El pare a fi singurul care s–a gândit la propria hrană. Acceptând să pună la dispoziţia Domnului puţinul pe care–l avea, el devine mijlocul de a putea fi hrăniţi cinci mii de bărbaţi. Atunci când Domnul doreşte să Se folosească de noi, nu trebuie să ne eschivăm pe motiv că suntem tineri sau că nu avem suficiente resurse; El va şti cum să le întrebuinţeze (Ieremia 1.6,7).
După această minune, vor să-L ia (cu forţa) pe Isus, „ca să-L facă împărat”. Dar El nu poate primi împărăţia din mâinile oamenilor (cap. 5.41), cum n–a putut s–o primească nici de la Satan (Matei 4.8–10), pentru că Dumnezeu este Cel care Îl face Împărat (Psalmul 2.6).
În sfârşit, într–o altă scenă, luminată în totul doar de puterea şi de harul Său, Îl vedem venind pe marea agitată ca să-Şi întâlnească ucenicii şi să le risipească teama.
Mana Zilnica 