12 Iulie 2022
Voi, auzind cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre, … crezând, ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.
Efeseni 1.13
Creștinul este întotdeauna văzut ca fiind născut din nou, iertat și pecetluit. Aceasta este poziția creștinului. Locuirea Duhului în el face parte din poziția în care se află creștinul, așa cum arată Filipeni, Romani, 2 Corinteni 5, 2 Corinteni 1 și o mulțime de alte locuri din Scriptură. Duhul Sfânt este în noi datorită lucrării lui Hristos, fiind cea mai însemnată mărturie a prețuirii de către Dumnezeu a valorii sângelui lui Hristos și a slavei Omului Isus. Deși noi Îl putem întrista și putem împiedica lucrarea Lui în noi (și cât de des Îl întristăm!), totuși El va continua să locuiască în noi. Prezența Duhului Sfânt în cel credincios nu este condiționată de purtarea acestuia, ci se datorează sângelui lui Hristos. Pentru ca Duhul Sfânt să înceteze să locuiască în cel credincios, ar trebui ca acest sânge să fie îndepărtat, ceea ce este imposibil. Untdelemnul de ungere, când leprosul era curățit, era pus peste sânge (Levitic 14.14-18).
Dacă întristez Duhul, îmi pierd puterea de a distinge lucrurile, fiindcă păcatul diminuează discernământul spiritual. Atunci Duhul lui Dumnezeu este obligat să mă mustre, să mă preocupe cu păcatul meu (așa cum a făcut cu Petru), în loc să mă preocupe cu ceea ce este prețios și care aduce bucurie în Hristos. Într-adevăr, este un lucru trist că Duhul, în loc să-Și facă lucrarea de a ni-L descoperi pe Hristos, care este desfătarea Sa, este nevoit să ne descopere păcatele, până ce deplângem, asemenea lui Petru, încrederea în noi înșine și depărtarea noastră de Dumnezeu.
Unii își închipuie că siguranța deplină și neclintită a mântuirii noastre ar tinde să ne facă fără grijă în ce privește starea sufletelor noastre. Dar nu este deloc așa. Duhul Sfânt Își are locuința în inima noastră și, dacă noi înșine ne judecăm, nu vom fi judecați. El este Cel care ne face să ne bucurăm deplin de Dumnezeu și să ne judecăm pentru tot ceea ce nu este de la Dumnezeu în noi. Numai El ne arată adevărul și ne dă siguranța despre ceea ce s-a săvârșit deja pentru noi. Dumnezeu, prin Duhul Său, ne judecă purtarea și intențiile. Dar aceasta nu face nicidecum ca Duhul să nu mai fie pecetea pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, mărturia dragostei Sale desăvârșite și care nu se schimbă față de noi, puterea vieții de libertate, duhul de înfiere.
J. N. Darby
Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.
2 Corinteni 6.2
Acum sau când?
Într-o zi de vară, Luca, un băiat de paisprezece ani, stătea pe o poieniță în apropierea unei biserici cu turlă. Știa că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-I recunoască Domnului Isus păcatele sale, pentru a primi iertarea, dar își spunea de multe ori: „Mai am timp”. — „Dar, de fapt, cât timp mai am?”, s-a întrebat deodată nesigur. „Ce se va întâmpla dacă mâine mă voi îmbolnăvi grav și ar fi prea târziu?” — De curând, predicatorul spusese: „Hotărăște-te acum pentru Hristos!”.
Apoi s-a gândit la prietenii lui. „Vor râde de mine și nu vor mai vrea să vorbească cu mine. Și nu voi mai putea face împreună cu ei multe lucruri care îmi plac.”
„Dar nu vreau să merg în pierzare!” Cugetând astfel, privirea lui Luca a căzut pe vechiul orologiu de pe turnul bisericii pe care se puteau citi cuvintele: „Acum sau când?”. Aceste cuvinte au atins inima sa. Oricât a încercat să nu se mai gândească la ele, întrebarea răsuna tot mai puternic în inima lui: „Acum sau când?”.
„Când mă voi întoarce la Domnul Isus?” — „Acum vreau să mă pocăiesc!” Nu mai putea să amâne și s-a rugat Domnului Isus: „Doamne Isuse, primește-mă! Tu ai murit la cruce și pentru păcatele mele. Vreau să mă încred în Tine”. În acea oră, pacea și bucuria au inundat inima sa.
Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ESTE ÎNȚELEPT SĂ FACEM COMPROMISURI? – Fundația S.E.E.R. România
„M-am făcut tuturor totul, ca… să mântuiesc pe unii din ei”. (1 Corinteni 9:22)
Apostolul Pavel nu ar fi cedat nici un milimetru din adevărul Bibliei, iar când a venit vorba de tradițiile și preferințele oamenilor, el a refuzat să facă compromisuri și să lupte pentru ele. De exemplu, unii dintre creștinii din Corint credeau că e păcat să mănânci din lucrurile jertfite idolilor. Prin urmare, ce a făcut Pavel? S-a ridicat cumva, să declare: „Nu vă dau voie să-mi impuneți convingerile voastre nebiblice”?!
Nu! El a spus: „Unii, fiind obișnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:7-9).
Apoi, concluzionează (1 Corinteni 9:22): „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei”. Dumnezeu nu ne-a chemat să câștigăm dezbateri teologice; El ne-a chemat să-i câștigăm pe oameni pentru Hristos. Așa că arată bunătate față de cei ce nu gândesc ca tine, care nu se îmbracă așa ca tine sau cărora nu le pasă de lucrurile de care ție îți pasă. Fii plin de bunătate față de aceia care au încredințări teologice sau un stil de închinare diferite de ale tale. Asta înseamnă să ne purtăm după cum ne învață Biblia (Efeseni 4:2-3): „Cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”
de Jean Koechlin
Ioan 5:15-30
Ura iudeilor Îi oferă lui Isus un nou prilej de a revela câteva din gloriile Sale:
1. Lucrarea Sa de dragoste pentru a ridica păcatul lumii (v. 17; cap. 1.29); în mijlocul ruinii creaţiei Sale, Fiul, asemeni Tatălui, nuŞi poate îngădui odihnă.
2. Afecţiunea infinită a Tatălui pentru acest Fiu căruia Îi împărtăşeşte toate gândurile Sale (v. 20; cap. 3.35).
3. Puterea de viaţă care este în El şi prin care dă acum viaţă veşnică celor care cred în El (v. 24); întrun ceas încă viitor, El Îşi va exercita această putere pentru învierea morţilor (v. 28,29).
4. Judecata care Îi va fi încredinţată în calitatea Sa de Fiu al Omului (v. 22,27).
5. De asemenea, în versetele 19 şi 30, ascultarea Sa! Ce valoare capătă ea câtă vreme este împlinită chiar de Acela care are El Însuşi dreptul să fie ascultat de întreaga creaţie (v. 23)!
Dacă Domnul vorbeşte despre propriile Sale glorii, El o face tocmai pentru că ele sunt strâns legate de cele ale Tatălui Său. A nuL onora pe Fiul înseamnă aL ofensa pe Cel care La trimis (v. 23; vezi 1 Ioan 2.23).
În prezenţa tuturor perfecţiunilor Mântuitorului nostru, nu putem decât să ne prosternăm în admirare (v. 20b) şi în adorare.
Mana Zilnica 