Mana Zilnica

18 Iulie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, din mijlocul unui rug. Și el s-a uitat și, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.

Exod 3.2

Păstorind turma lui Ietro, Moise a ajuns la muntele Horeb, numit muntele lui Dumnezeu, fiindcă el simbolizează relația lui Israel cu Dumnezeu sub lege. El este de asemenea numit muntele Sinai. Doar după patruzeci de ani lungi de experiență în pustie i S-a descoperit Dumnezeu lui Moise, stârnindu-i interesul prin priveliștea minunată a unui rug care ardea și care nu se mistuia. Când Moise s-a apropiat, Dumnezeu l-a chemat pe nume, atenționându-l să nu se apropie și spunându-i să-și scoată încălțămintea din picioare, fiindcă locul pe care stătea era pământ sfânt (versetul 5).

Rugul vorbește despre Israel, iar focul semnifică persecuția pe care a suferit-o din partea egiptenilor. Dumnezeu însă, în puterea Sa suverană, n-avea să îngăduie ca Israel să fie mistuit de împotrivirea vrăjmașilor săi. El a îngăduit ca focul să ardă, însă i-a stabilit limite. Faptul că acela era un pământ sfânt ne oferă o lecție încă și mai profundă, fiindcă amintește despre crucea lui Hristos, când tot focul cumplit al judecății lui Dumnezeu a căzut asupra Domnului Isus, din cauza păcatelor noastre. Acel foc nu L-a mistuit pe Domnul Isus, ci El a mistuit tot focul judecății lui Dumnezeu și a înviat biruitor. Acesta este cu adevărat un „pământ sfânt”.

Revelația lui Dumnezeu către Moise a fost deci deplină și reală. El folosise variate împrejurări pentru a-l pregăti pe Moise în vederea momentului când avea să-l trimită în Egipt, pentru a-l elibera pe Israel din robie (versetul 10). Poate că, ajuns la acest moment, Moise, care avea optzeci de ani, credea că trecuse de vârsta când putea fi folosit de Dumnezeu, însă Dumnezeu știa că, în urmă cu patruzeci de ani, el nu fusese pregătit pentru o astfel de misiune și că acum era timpul potrivit. Dumnezeu nu folosește pe cineva datorită puterii acestuia, ci mai degrabă datorită slăbiciunii lui. „Deoarece, când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Corinteni 12.10).

L.M.Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat.

Numeri 14.18

Ascultați de atenționările lui Dumnezeu!

Bărbatul fusese de multe ori în pragul morții. Odată, escaladând Munții Alpi, un strat subțire de zăpadă a cedat sub el și aproape s-ar fi înecat într-un lac. Altă dată, pe timp de furtună, s-a răsturnat cu o barcă și a fost salvat de poliția marină. Când a împlinit 40 de ani, s-a îmbolnăvit de leucemie. Datorită tratamentului medicamentos, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai dăruit cincisprezece ani, dar apoi, deplasându-se cu mașina pe timpul unei furtuni puternice, a fost lovit de un copac care a căzut la pământ.

Acest bărbat foarte amabil și prietenos cu toți oamenii avea vecini credincioși. Unul dintre ei i-a vorbit de mai multe ori despre credința în Isus Hristos. Dar, cu toate că bărbatul cunoștea bine Biblia, nu accepta că are nevoie de un Salvator.

Dumnezeu a vrut să-l salveze pe acest bărbat și l-a atenționat foarte insistent. Dar, în acea zi furtunoasă, timpul vieții sale pe acest pământ s-a sfârșit. El a fost chemat în veșnicie pentru a da socoteală înaintea lui Dumnezeu, Creatorul său!

„Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii” (Iov 33.29,30).

Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE DARNICIE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui…” (2 Corinteni 9:7).

Noi dăruim din diferite motive, iar astăzi vom vorbi despre unele dintre ele:

1) Unii dăruiesc din vinovăție. Ei dăruiesc lucrării lui Dumnezeu pentru că s-ar simți prost dacă n-ar face-o!

2) Alții dăruiesc din lăcomie. Ei dăruiesc numai ca să primească și se bazează pe versete precum: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). „Dar ce este greșit la acest fel de gândire?” – întrebi tu. Această gândire îl are în centrul său pe „eu” și nu pe „noi” sau „ei”!

3) Unii dăruiesc pentru a fi lăudați. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Pe Dumnezeu nu-L interesează cât dăruiești, ci de ce dăruiești. El privește dincolo de măsura dărniciei tale, la motivul din spatele ei. Dacă Îi dai lui Dumnezeu din lăcomie, din vinovăție sau din dorința de slavă, El va scrie un mare zero în contul tău. Domnul Isus a spus: „Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:3-4).

4) Iar alții dăruiesc ca semn de mulțumire. Aceștia sunt oamenii care se întreabă: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12). Iar ei sunt darnici pentru că doresc să-și arate mulțumirea. Și tu trebuie să fii o astfel de persoană!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 7:1-24

Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezut că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa care-i separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de a-şi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul n–a încetat niciodată să caute „gloria Celui care L-a trimis” (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit! Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este, pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau să-L omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda într-o zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).