Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 31, 2022”

31 Iulie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va așeza, vă va întări și vă va face neclintiți: Lui fie gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

1 Petru 5.10,11


Doxologiile din Noul Testament (13) – Dumnezeul oricărui har

Simon Petru străbătuse o cale lungă: de la un ucenic care se lepădase de Domnul, la unul dintre cei mai importanți apostoli. Domnul prezisese căderea și restabilirea lui Petru – „Când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi” (Luca 22.32). Harul a lucrat restabilirea sa, de aceea cheia acestei epistole este harul lui Dumnezeu.

În versetul de astăzi putem vedea relatarea scrisă a felului cum experiența apostolului a fost folosită pentru a-i întări pe frații săi, rugându-se pentru ei și încredințându-i în mâna Dumnezeului oricărui har. Dacă cineva cunoștea cu adevărat harul lui Dumnezeu în Hristos, acela era Simon Petru. Pentru el, Dumnezeu era Dumnezeul oricărui har. Ce titlu minunat și cât de adevărat! Da, El este Dumnezeul oricărei mângâieri, Dumnezeul răbdării, Dumnezeul speranței, Dumnezeul păcii și Dumnezeul gloriei – însă, mai presus de toate, El este Dumnezeul harului (vedeți 2 Corinteni 1.3; Romani 15.5,13,33; Fapte 7.2).

Petru încheie aceste cuvinte cu o doxologie. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria eternă în Hristos Isus! Harul are un scop în vedere. Între timp experimentăm suferințe, în așteptarea gloriei, iar aceasta a fost și calea lui Hristos (Luca 24.26), însă aceste suferințe sunt folosite de Dumnezeu pentru a ne desăvârși, pentru a ne întări și pentru a ne face neclintiți. Ele nu sunt vrednice să fie puse alături de gloria care va veni (Romani 8.18).

Acest Dumnezeu al harului este vrednic de toată lauda noastră. El ne-a mântuit atunci când eram vrăjmașii Săi. L-a trimis pe preaiubitul Său Fiu aici pe pământ, care a plătit prețul răscumpărării noastre și care a suferit cumplit pentru aceasta. Iar când noi, fiind copii ai Săi, se întâmplă să ne depărtăm și să ne rătăcim, El ne restabilește prin același har. A Lui să fie gloria și puterea în vecii vecilor!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

Psalmul 22.1


Strigătul de la cruce

Acest strigăt al Domnului Isus Hristos de pe Golgota ne îndeamnă să ne oprim o clipă în fața crucii și să auzim glasul care răzbate de acolo și să medităm la el. Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci „L-a supus suferinței”, așa cum spune profetul Isaia. – De ce a trebuit Isus să sufere?

Milioane de credincioși cunosc răspunsul și fiecare în parte spune: Din cauza păcatelor mele pe care Domnul le-a ispășit pe cruce. Acolo El a devenit pentru mine jertfa dată de Însuși Dumnezeu, pentru că eu nu-I puteam aduce nimic. Din strigătul Domnului meu înțeleg cât de groaznic este păcatul meu în ochii lui Dumnezeu, de vreme ce El a trebuit să coboare în judecată pentru mine. Acum pot să-L slăvesc pe Domnul și Mântuitorul meu și Îi voi aduce pe veci mulțumire pentru jertfa Sa. Deoarece El a fost părăsit de Dumnezeu, eu voi fi veșnic la Dumnezeu, în slava cerului.

Credinciosul mai vede ceva în acest De ce al Mântuitorului. Este expresia purității lui Hristos și a vieții Sale fără păcat. El nu I-a dat lui Dumnezeu niciun motiv să-L părăsească și de aceea a avut dreptul să întrebe: „De ce?”.

Toți cei care cred că pot să meargă în cer fără credința în Salvatorul Isus Hristos ar trebui să știe că Dumnezeu nu L-ar fi dat niciodată pe singurul Său Fiu să sufere în felul acesta, dacă ar fi existat o altă cale de a-i salva pe oameni de la judecata veșnică.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAI CU FOAMEA SPIRITUALĂ? (1)

„Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.” (Psalmul 107:9)


Când ești bolnav, una dintre primele întrebări pe care ți-o adresează medicul pentru a-ți stabili diagnosticul, este: „Cum stai cu pofta de mâncare?” De ce? Pentru că atunci când îți pierzi dorința de a mânca, ceva nu funcționează bine în organismul tău. Același principiu se aplică și sănătății spirituale. Una dintre trăsăturile majore ale oamenilor de pe paginile Scripturii era aceea că au fost flămânzi după Dumnezeu în rugăciune, și erau disciplinați să studieze și să înțeleagă Cuvântul Său.

Ce l-a făcut pe evanghelistul George Mueller să aibă atâta succes? În timpul vieții, el a citit Biblia cam de 200 de ori – și peste jumătate din aceste lecturări au fost pe genunchi: el se ruga în timp ce studia. Când Îl cunoști pe Dumnezeu atât de bine, te vei ruga în mod specific și vei primi răspunsuri specifice. Adevărul este că ai fost creat cu un gol de forma lui Dumnezeu, și numai Dumnezeu îl poate umple. Un succes mai mare nu-l va umple… Nici mai mulți bani… Nici o altă relație… Nici dacă ai locui într-un palat și ai fi rege!

De aceea, psalmistul a scris: „Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale. Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale. Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.” (Psalmul 119:12-24).

Cuvântul lui Dumnezeu este „hrană pentru suflet”; așadar, dacă ți-ai hrănit trupul dar ți-ai neglijat sufletul, rearanjează-ți prioritățile chiar de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 11:45-57


Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindul pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează această evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea” au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul le-o pusese în capitolul 10.32.

Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmânduL pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).

Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus Îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru a-i aduna întrunul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi” (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: