Mana Zilnica

22 Iulie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubitul meu este alb și rumen, cel dintâi între zece mii.

Cântarea Cântărilor 5.10

Preaiubitul, descris de către Mireasă (1)

Aceste cuvinte nu pot fi aplicate decât lui Hristos. În tot acest pasaj, perfecțiunile Lui sunt prezentate înaintea ochilor noștri. Doar El este „alb și rumen, cel dintâi între zece mii”. Oricum ar fi alții, El este Cel dintâi; și oricât de mulți ar fi alții, El este Cel dintâi între zece mii.

Măreția Sa divină este simbolizată de capul Lui, care este ca aurul cel mai fin. Buclele Lui se revarsă și sunt negre, vorbind despre vigoarea perfectă. Niciun fir de păr alb, niciun semn al îmbătrânirii sau al regresului nu Îl vor caracteriza vreodată. Toți îmbătrânesc, însă El, niciodată. Anii Lui nu se vor sfârși. Ochii Lui, precum porumbeii, vorbesc despre compasiunea Lui. Expresia „scăldați în lapte” arată puritatea. „Tu ai ochi prea curați ca să privească răul și nu Te poți uita la răutate” (Habacuc 1.13). Cuvintele „frumos așezați” vorbesc despre perfecțiunea privirii Lui, înaintea Căruia totul este gol și descoperit (Evrei 4.13).

Obrajii Lui vorbesc despre frumusețe și atractivitate. Lumea n-a văzut nicio frumusețe în Hristos și L-a lovit peste obraji. Iuda a pretins că este atras de Hristos, însă doar pentru a-L trăda, sărutându-L pe obraji. Credinciosul însă își poate găsi plăcerea în frumusețea lui Hristos și este atras de El, ca de un strat de miresme.

Buzele Sale sunt asemănate cu niște crini care picură smirnă curgătoare. Crinul vorbește despre puritate, iar smirna curgătoare, despre har. Buzele lui Hristos sunt pure – nu s-a găsit viclenie în gura Lui. Tot despre El se spune: „Harul este turnat pe buzele Tale” (Psalmul 45.2).

Mâinile Mirelui sunt asemănate cu niște inele de aur, ferecate cu crisolit. Inelul este emblema autorității (Geneza 41.42; Estera 3.10) și un simbol al dragostei (Luca 15.22). Omul și-a exprimat ura față de Hristos țintuind mâinile Sale de dragoste pe o cruce, însă cel credincios recunoaște cu bucurie că toată puterea a fost dată în mâinile lui Hristos. Iar mâna Sa puternică este mișcată de dragostea Sa infinită.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roșii?

Proverbe 23.29

Renunțarea la alcool

În lumea aceasta este mult necaz și suferă atât adulții, cât și copiii. Odată mă aflam în vizită la o familie. Totul era foarte frumos aranjat. Stăpâna casei povestea: „Familia noastră ar putea fi fericită. De curând am sărbătorit nunta de argint. Venitul este foarte bun, nu ne lipsește nimic. Dar dacă nu ar fi alcoolul…!”. Sărmana femeie fugise de mai multe ori de acasă când soțul ei venea băut. Deseori dormise în mașină. Vecinii o înștiințau când acesta pleca și atunci intra în casă. Odată însă, el a fost acasă când ea a intrat. Atunci, într-o furie necontrolată, soțul a prins-o și a aruncat-o pe scări în jos… „Atunci s-a rupt ceva în mine”, mi-a spus femeia aproape șoptit. „Acum vreau să plec cu fiica mea, nu mai suport.”

Câți „ochi roșii”, câte vaiete, câte oftări, câte certuri, câte răni sunt în multe case unde domnește alcoolul! Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează și ne spune ce se întâmplă cu cei care se dedau băuturii: „Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, … inima îți va vorbi lucruri stricate. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unul catarg” (Proverbe 23.31-34).

Cine Îi deschide Domnului Isus ușa inimii nu mai are poftă de alcool.

Citirea Bibliei: Iov 1.1-12 · Fapte 5.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OBICEIUL RĂU POATE FI ZDROBIT PRIN HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

Obiceiurile încăpățânate au viața lor proprie; de aceea ele continuă să crească. Ai zice că au o minte care gândește în locul tău, o voce care îți vorbește și o putere care continuă să te cucerească.

Ce ar trebui să faci? Să te rogi și să proclami Cuvântul lui Dumnezeu peste obiceiul tău rău, pentru că Dumnezeu a spus: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12). Roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când Te chem, Tu-mi vei răspunde, vei fi cu mine în strâmtorare, mă vei proslăvi și mă vei izbăvi (vezi Psalmul 91:15). Ai promis că prin puterea Duhului Tău cel Sfânt care locuiește în mine, eu pot fi eliberat din cercul vicios al ispitei, păcatului și eșecului (vezi Romani 8:2). Tu ai spus că dacă mă supun Ție, voi căpăta putere să mă împotrivesc diavolului și că el va fugi de la mine (vezi Iacov 4:7). Cuvântul Tău spune că mi-ai dat puterea de a doborî vechile mele întărituri mentale și de a lua în stăpânire orice gând nesupus, orice imaginație și orice pornire (vezi 2 Corinteni 10:5). Tu ai promis că prin citirea și meditarea la Cuvântul Tău în fiecare zi, eu voi deveni părtaș firii Tale dumnezeiești și voi învinge pornirile firii mele pământești (vezi 2 Petru 1:4). Tu ai promis că-mi vei întări gândirea, emoțiile și voința; că valoarea mea se va sprijini numai pe dragostea Ta pentru mine; că vei face nespus mai mult decât aș putea eu cere sau gândi – pentru că Tu lucrezi în mine (vezi Efeseni 3:14-21). Astăzi cer izbăvirea în Numele lui Isus Hristos, de sub puterea acestui obicei dăunător. Amin!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Poți totul în Hristos, care te întărește!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 8:21-36

Iudeii Îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (unele ms. ad. „de la început”). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (v. 29), poate afirma El! Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm să-L imităm!

Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „N–am fost robi nimănui niciodată” (v. 33), uitând printr-un ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şi-şi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul ne-a aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!