8 Iulie 2022
Și nu numai atât, dar ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare, și răbdarea, experiență, și experiența, speranță.
Romani 5.3,4
„Necazul lucrează răbdare.” Tocmai ceea ce îi supără și îi descurajează pe necredincioși, ducând probabil la deznădejde, lucrează în cel credincios curaj și răbdare. În loc să-i răpească încrederea, necazul îi dă posibilitatea să privească în sus cu credință. El se ocupă exact de acele lucruri din cel credincios care ar vrea să-i împiedice răbdarea: îi sfărâmă voința proprie, „croiește” un drum pentru Dumnezeu în inima lui, curățește credința de orice este fals și-l face capabil să se încreadă liniștit în Dumnezeu. Necazul nu are de-a face cu răscumpărarea noastră. Scopul său este acela de a testa starea noastră și de a arăta clar dacă umblăm conform chemării și poziției în care ne-a adus răscumpărarea. Ne permite să recunoaștem în ce măsură ne influențează firea cea veche care locuiește încă în noi, ne smerește și ne conduce la judecată de sine.
La fel cum necazul lucrează „răbdare”, răbdarea lucrează „experiență”. În suferințe și greutăți învățăm pe de o parte ce suntem noi, iar pe de altă parte, ce reprezintă pentru noi, pe cale, Dumnezeu în bunătatea și credincioșia Sa. Iar în acestea, inimile noastre sunt eliberate de cele pământești, ochii ne sunt abătuți de la cele trecătoare și ne sunt îndreptați către cele cerești; speranța care deja trăiește în inimă se întărește, devenind mai vie și mai puternică. „Experiența lucrează speranță.”
Astfel decurg rezultatele binecuvântate, iar greutățile, în loc să ne conducă la nerăbdare sau chiar la murmure, ne învață să ne lăudăm în necazuri. Avem cheia atâtor lucruri care altfel ni s-ar fi părut o enigmă și ne putem întări în Dumnezeul care-Și iubește copiii cu o dragoste nespus de tandră și care face ca toate să lucreze spre binele lor.
R. Brockhaus
„Vorbește, Doamne, căci slujitorul Tău ascultă.” Samuel … n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale.
1 Samuel 3.9,19
Ascultă de Dumnezeu când îți vorbește!
În timpul terorii regimului condus de Khmerii Roșii din Cambodgia, Song a fugit în Thailanda pentru a scăpa de genocid. Din cei douăzeci și cinci de tovarăși care au pornit în exil, doar opt au ajuns la țintă, supraviețuind în condiții foarte dificile. Toți ceilalți au murit pe drum sau au fost omorâți.
Song a rămas patru ani într-un lagăr de refugiați în Thailanda, unde niște misionari i-au spus pentru prima dată vestea bună despre Isus Hristos. În primele luni a respins tot ce se referea la credința creștină. Din Biblia primită rupea foile și folosea hârtia pentru a-și face țigări. Câteva luni mai târziu a primit iarăși o Biblie. De data aceasta a început să o citească, iar Dumnezeu i-a atins conștiința. Puterea Cuvântului lui Dumnezeu a învins împotrivirea lui puternică. Song a recunoscut că era un păcătos, că avea nevoie de salvarea și iertarea oferite de Dumnezeu și L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn în viața lui.
Vino la Isus imediat ce auzi vestea bună! Dacă respingi în repetate rânduri evanghelia, inima se împietrește tot mai mult, până când devine insensibilă la chemarea lui Dumnezeu. De aceea, Biblia ne cere tuturor să ascultăm acum de glasul lui Dumnezeu, să-i dăm voie astăzi să ne vorbească!
Citirea Bibliei: Daniel 5.13-31 · Fapte 1.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ÎNGRIJORARE – Fundația S.E.E.R. România
„…Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7).
Biblia ne spune că: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” Biruința asupra fricii începe cu înțelegerea faptului că frica este „un duh”, care nu vine de la Dumnezeu. Când înțelegi lucrul acesta, șansele de a te lăsa pradă fricii sunt mai mici. Așadar, ce ne-a oferit Dumnezeu în locul fricii?
Trei lucruri: întâi – Putere. Nu vorbim aici de tehnici de autoperfecționare și de gestionare a stresului. Este vorba de ceva mult mai profund decât reducerea anxietății pentru a-ți face viața mai plăcută. Este acea convingere fermă, care pătrunde până în centrul ființei tale, că toate lucrurile care au legătură cu tine se află în mâna unui Dumnezeu iubitor care dorește ce este mai bun pentru tine. De aceea „toate lucrurile lucrează împreună spre binele” tău și poți trăi fără îngrijorare. (vezi Romani 8:28)
Al doilea: Dragoste. În Biblie citim că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18). Numai când îți dai seama că ești iubit necondiționat de un Dumnezeu care nu se răzgândește niciodată cu privire la tine, vei învăța să te iubești și să te accepți pe tine… pentru a fi apoi capabil să-i iubești și să-i accepți și pe ceilalți. Poți să-ți imaginezi efectul pe care l-ar avea lucrul acesta asupra fricii tale de oameni, de respingere și de critică? Acest fel de dragoste e mai mult decât o emoție care te face să te simți bine; e o forță care îți schimbă viața!
Al treilea: Discernământ. Apostolul Pavel mai scrie (2 Corinteni 10:5): „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Așadar, aceste trei lucruri – putere, dragoste, chibzuință – constituie răspunsul lui Dumnezeu la îngrijorarea ta de azi!
de Jean Koechlin
Ioan 4:1-18
Nu numai pentru oameni onorabili, precum Nicodim, La dat Dumnezeu pe singurul Lui Fiu. Acest minunat dar al lui Dumnezeu a fost făcut în mod gratuit păcătoşilor celor mai mizerabili. Ce tablou ne este zugrăvit aici! În smerirea Lui inimaginabilă, Fiul lui Dumnezeu Se aşază lângă această fântână ca un Om adevărat, încercat de oboseală şi de sete. Şi totuşi nu Se gândeşte decât la mântuirea făpturii Sale. Se apropie o femeie şi observaţi cum Isus începe aici, pentru ai câştiga încrederea: îi cere un serviciu şi, coborând la nivelul ei, îi vorbeşte despre ce cunoştea ea. Însetată să găsească fericirea, această femeie băuse din multe izvoare dezamăgitoare ale acestei lumi. Căutase fericirea lângă cinci bărbaţi şi, de fiecare dată, a avut „o nouă sete”. Mântuitorul cunoaşte pentru ea o „apă vie”, al cărei izvor este chiar El (v. 10,13,14; comp. cu Ieremia 2.13,18 şi 17.13). Fără ai cunoaşte natura, samariteanca se aşteaptă să primească de la El acest dar extraordinar. Cu toate acestea, este nevoie ca Domnul să pună mai întâi degetul pe ce nu era în regulă în viaţa acestei femei (v. 1618).
Pentru că nimeni nu poate fi fericit cât timp lumina lui Dumnezeu nu ia pătruns conştiinţa! În Isus, harul şi adevărul sunt de nedespărţit (cap. 1.17).
Mana Zilnica 