19 Iulie 2022
Pleacă de aici și mergi în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrările Tale pe care le faci; pentru că nimeni nu face ceva pe ascuns, ci caută el însuși să fie cunoscut; dacă faci acestea, arată-Te pe Tine Însuți lumii.
Ioan 7.3,4
Frații Săi după trup susțineau că, dacă un om primise puteri extraordinare, era perfect legitim ca el să le folosească pentru a dobândi un loc în lume, spre avantajul propriu și al celorlalți. În spatele raționamentului lor se afla necredința inimii. Ei nu credeau în El.
Răspunsul Domnului arată că, întrucât fusese respins, nu venise încă timpul pentru manifestarea Sa publică înaintea lumii și nici pentru a interveni în cursul ei. Când Domnul va face acest lucru în mod public, va fi prin judecată. Dacă ar fi intervenit la acel moment, așa cum doreau frații Săi, acest lucru ar fi însemnat judecarea națiunii.
Și noi astăzi, în timpul când Hristos este lepădat, trebuie să fim veghetori ca nu cumva să ne folosim abilitățile naturale sau darurile spirituale pentru a fi înălțați în lumea seculară sau religioasă. Corintenii au căzut în această capcană. Ei își foloseau darurile spirituale pentru a se înălța în ochii lumii. Pavel a trebuit să le spună: „Sunteți deja sătui; sunteți deja îmbogățiți; ați împărățit” (1 Corinteni 4.8), mustrându-i pentru această stare. Dacă pentru Hristos n-a venit încă timpul să intervină în chestiunile acestei lumi, să fim siguri că acest timp n-a venit nici pentru cei ai Săi! Dacă avem simțământul aprobării Domnului, nu vom căuta aprobarea lumii religioase, sociale sau politice.
Însă „timpul întotdeauna este gata” pentru cei care sunt din lume. Dacă iubim lumea și lucrurile care sunt în ea, lumea ne va iubi. Dacă vorbim ca din lume și despre lume, lumea va fi întotdeauna gata să ne asculte. Însă o mărturie cu privire la răul ei, din partea celui care este separat de ea, va produce întotdeauna ură. Așa au stat lucrurile în cazul Domnului nostru, în cel mai limpede și mai complet mod. Mai mult, Hristos este Cel pe care lumea Îl urăște; cu cât credinciosul Îl manifestă mai mult pe El, cu atât ura lumii va fi mai aprinsă (Ioan 15.18,19).
H. Smith
Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!
Isaia 55.1
Cumpărături la discreție
Cumpărăturile săptămânale din supermarket sunt probabil pentru unii o metodă de relaxare binevenită, pentru alții o necesitate enervantă. Căruciorul de cumpărături se umple cu iaurt, cu suc de portocale, cu un pachet de paste, cu legume proaspete… Apoi, când ajungem la casă, așezăm toate articolele pe banda rulantă și casierița ia fiecare produs în mână, iar display-ul îi indică prețul.
Viața se aseamănă cu un tur prin supermarket: ne servim din dreapta și din stânga, ne îndeplinim pe cât posibil orice dorință și încercăm să ne atingem toate țelurile și visurile. Tot ce realizăm are însă prețul său: nervii sunt suprasolicitați, corpul este ruinat, iar conștiința este apăsată de acuzații! Concluzia lui Dumnezeu este: „v-ați înșelat singuri” (Ieremia 42.20).
La casa de marcat scoatem de obicei bancnota potrivită sau cardul de credit și achităm cumpărăturile. Dar cu ce veți achita vina vieții dumneavoastră în fața lui Dumnezeu? „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Atunci veți sta cu mâinile goale.
Dar lucrurile se pot schimba! Dumnezeu este gata să ierte pe oricine își recunoaște păcatele. De ce? Pentru că Isus Hristos a plătit prețul pentru ele.
Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE IARTĂ ȘI TE RESTAUREAZĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Tată, am păcătuit… împotriva ta…” (Luca 15:18)
Știți cum începe pilda fiului risipitor (Luca 15:11-13): „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată…” Păcatul acestui tânăr a fost unul foarte grav! În societatea patriarhală a Orientului Mijlociu, lipsa de respect de care a dat dovadă acest fiu, față de tatăl său, depășește orice ne-am putea închipui. Ca fiu mai mic, el avea drept la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, cu alte cuvinte, el numai că nu i-a spus tatălui său: „Aș vrea să mori!”
Dacă lucrul acesta ți se pare șocant, reacția plină de dragoste și de bunătate a tatălui său este și mai șocantă!
Iar dacă ești dintre cei ce știu că L-au dezamăgit profund pe Dumnezeu, această reacție va fi o mare încurajare pentru tine. Când fiul rătăcitor s-a întors acasă – rușinat, lefter și dezgustat – Biblia ne relatează că: „tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult” (Luca 15:20).
În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu-și ridica niciodată haina și nu alerga cu picioarele goale – niciodată! Ce a vrut Domnul Isus să ne transmită este următorul mesaj de mare valoare: în momentul în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa.
Așadar, nu mai amâna și vino la El chiar astăzi!
de Jean Koechlin
Ioan 7:25-36
Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere. În realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăgindu-se cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru că-I cunosc familia şi locul de naştere. Într-adevăr, „Mă ştiţi”, le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt” şi ea vă acuză.
Este atât de solemn să-L auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu le-a auzit.
„Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni” (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie? Unde vei fi tu în veşnicie?
Mana Zilnica 