23 Iulie 2022
Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.
Cântarea Cântărilor 5.16
Preaiubitul, descris de către Mireasă (2)
Pântecele Lui este asemănat cu fildeșul strălucitor, acoperit cu safire. Albul și finețea fildeșului arată perfecțiunea lui Hristos, Cel fără cusur și fără pată, iar safirele arată scumpătatea Lui. Petru prezintă aceste două caractere ale lui Hristos atunci când vorbește despre El ca fiind „fără cusur și fără pată”, iar în altă parte spune: „Iată, pun în Sion o piatră de unghi, aleasă, prețioasă; și cine crede în El nicidecum nu va fi dat de rușine” (1 Petru 1.19; 2.7).
Picioarele Lui sunt ca niște stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin. Aceasta vorbește despre stabilitatea și despre tăria hotărârii care L-au caracterizat întotdeauna pe Domnul Isus. Postamentele de aur fin arată că toată stabilitatea și tăria Lui își au temelia în dreptatea divină.
Înfățișarea Lui, întregul Său aspect, este asemănată cu Libanul, o imagine care ne vorbește despre excelența și despre demnitatea lui Hristos.
Cerul gurii Lui este plin de dulceață. În contextul imaginilor din cântare, sărutul este cel pus în legătură cu gura, mai degrabă decât cuvintele. Această afirmație din descrierea făcută de mireasă ne prezintă deci dulceața dragostei lui Hristos.
Ființa Lui este plină de farmec. În Hristos avem Obiectul perfect – pe Acela care este plin de farmec. Inima deci se poate odihni în El pe deplin satisfăcută. În imaginea folosită în Daniel, capul era de aur, însă degetele picioarelor erau parte de fier și parte de lut. Aici, capul Mirelui este asemănat cu aurul curat, iar picioarele, cu niște stâlpi de marmură așezați pe temelii de aur curat. În Cel Preaiubit nu există niciun regres. Întreaga Sa înfățișare este maiestuoasă. Toată Ființa Lui este plină de farmec!
La încheierea descrierii, mireasa poate adăuga: „Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu!”. La fel, fiecare răscumpărat poate spune despre Hristos: «El este Preaiubitul meu, este Prietenul meu»!
H. Smith
Nu este decât un pas între mine și moarte.
1 Samuel 20.3
Numai două minute!
Întârziase numai două minute! Și, pentru cele două minute de întârziere, nu i-a fost permis să intre în avion. Au fost doar două minute care au decis între viață și moarte!
Avionul trebuia să zboare din Etiopia spre Kenya și la bord erau 157 de persoane. Lui nu i s-a permis să intre în avion, deși avea rezervat locul 2L la clasa Business. Venise prea târziu, iar personalul a fost de neînduplecat.
Grecul Antonis Mavropoulos era încă furios când, după trei ore de așteptare, a putut ocupa loc într-un alt avion spre Nairobi. Imediat după aceea a venit un agent de securitate și i-a spus să înceteze să protesteze și, în schimb, să-I mulțumească lui Dumnezeu. Atunci Mavropoulos a aflat că avionul pe care îl pierduse se prăbușise la șase minute după decolare. Toți pasagerii muriseră, el fiind deci singurul supraviețuitor.
Și noi am fost păziți de multe ori și ni s-a dat din nou viața, în dar. Poate doar mai târziu am realizat acest lucru. Dumnezeu ne-a dăruit încă o dată harul Său și totodată timp să venim la El. Dumnezeu ne-a dat timp și ca să-I mulțumim pentru ocrotirea, pentru bunătatea, pentru credincioșia Sa și pentru ajutorul Său, fără de care am fi fost pierduți. „O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui!” (Psalmul 107.8).
Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ELIBEREAZĂ-TE DE DATORII! – Fundația S.E.E.R. România
„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:7)
Pentru a te elibera de povara datoriilor, trebuie să faci câteva lucruri:
1) Stabilește-ți scopuri financiare în scris! Hotărăște-te ce este cu adevărat important – cât vei economisi, cât vei cheltui, și cărei cheltuieli (investiții) îi poți face față fără să-ți pui în pericol viitorul. Unul dintre motivele pentru care nu ne atingem scopurile este că nu ne stabilim vreunul. Trebuie să știi încotro mergi și cum poți ajunge acolo.
2) Începe cu pași mărunți! Ocupă-te de fiecare factură pe rând. E uimitor să vezi câte poți realiza când ești serios și te ții de un plan. Biblia ne asigură că „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (vezi Galateni 6:9).
3) Nu mai tânji după lucruri pe care nu le poți plăti! Dacă te întinzi mai mult decât îți este plapuma, vei avea dobânzi tot mai mari și îți vei îngreuna viața. Folosește cărți de credit numai dacă ești destul de disciplinat ca să nu depășești pragul. Poate intențiile tale sunt bune, dar circumstanțele neprevăzute te pot face să cari după tine sume neplătite de la o lună la alta. Și dacă domeniul cheltuielilor ți-a scăpat de sub control, te rog să faci cea mai avantajoasă „operație” – taie-ți cărțile de credit!
4) Dăruiește mai mult lui Dumnezeu! Poate lucrul acesta sună a nebunie și pare a fi împotriva gândirii logice, când ai datorii… dar Domnul Isus a promis că „vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).
5) Așteaptă-te la dezaprobare. Când începi să practici disciplina spirituală, probabil unii vor fi nemulțumiți, mai ales dacă îi afectează în mod personal. Dar dacă în viața ta vei face doar lucrurile pe care lumea le aplaudă, nu vei avea realizări prea mari. Așa că, începând de astăzi, Dumnezeu dorește să scapi de datorii – și (conform Ioan 8:36) să fii liber!
de Jean Koechlin
Ioan 8:37-59
În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunându‑se: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 Ioan 3.7-10). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.
„Ai demon”, repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: în faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării gloriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam”, ci „Eu sunt veşnic” (comp. cu Exod 3.14)!
Mana Zilnica 