11 Iulie 2022
Când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea.
Luca 7.13
În Evanghelia după Luca găsim trei familii care aveau un singur copil. Toate cele trei relatări cu privire la ele sunt înduioșătoare. Toate au trecut prin împrejurări deosebit de grele, însă au beneficiat de ajutorul lui Isus. În prima relatare, o văduvă era în drum spre a-și îngropa unicul fiu. Ea nici măcar nu L-a căutat pe Domnul, însă El a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, a rostit cuvinte de mângâiere și l-a înviat pe fiul ei (Luca 7.11-15). În cea de-a doua relatare, un mai-mare al sinagogii a venit la Isus fiindcă singura sa fiică era grav bolnavă, pe punctul de a muri. Domnul a pornit spre casa acestuia, însă, pe drum, S-a oprit pentru a-i vorbi unei femei aflate în nevoie. În consecință, fiica mai-marelui a murit înainte ca Isus să ajungă. Domnul însă a luat-o de mână și a înviat-o (Luca 8.41-56).
Să remarcăm că durerea cea mai adâncă a venit atât peste casa văduvei, cât și peste cea a mai-marelui. În cazul văduvei este clar că era prea târziu ca cineva s-o mai poată ajuta; pentru Domnul însă n-a fost prea târziu. Acest lucru arată compasiunea și puterea Sa. În cazul mai-marelui se părea că Domnul ar fi putut să-l ajute, dacă S-ar fi grăbit, însă El a întârziat pe drum. Totuși, această aparentă întârziere n-a constituit un obstacol pentru Domnul. Acest lucru arată că El are timpul Său perfect, chiar dacă durerea se mărește.
În cea de-a treia relatare, un fiu unic la tatăl său era la limita morții (Luca 9.37-42). Un duh rău îl chinuia și deseori îl făcea să se arunce în foc sau în apă, aproape punându-i capăt vieții (Marcu 9.22). Ucenicii Domnului nu fuseseră de niciun ajutor, însă pentru Domnul n-a fost greu să rezolve această problemă. El a scos duhul cel rău, l-a vindecat pe copil și l-a dat înapoi tatălui său.
Se întâmplă ca fiii sau fiicele noastre să sufere și poate că am obosit să mai așteptăm ajutorul Domnului, care pare să nu mai vină deloc. Poate că nici măcar ajutorul din partea celor ai Lui nu mai este eficient. Domnul însă, în compasiunea Lui perfectă și în momentul perfect ales de El, îi va binecuvânta pe copiii noștri.
S. Campbell
Le voi trimite ploaie la timp: vor fi ploi de binecuvântări.
Ezechiel 34.26
Ploaia
Încă din primele clase, copiii învață că există un circuit perfect al apei în natură. Sub acțiunea soarelui, apa se evaporă. Aerul cald și umed se ridică și se condensează în particule de apă, formându-se norii. Dacă aceștia sunt destul de grei, începe să plouă. Prin pâraie și râuri, apa ajunge iarăși în mare și circuitul reîncepe. Dumnezeu a făcut acest circuit pentru binele oamenilor, anume ca pământul să primească apă și ca plantele să poată trăi. Acesta este unul dintre numeroasele exemple în care Dumnezeu Se interesează de creaturile Lui. El Se interesează mult și de mine. Sunt eu într-adevăr preocupat să înțeleg felul minunat cum El m-a pus în centrul atenției Sale?
Pentru a crea universul, a fost necesar numai Cuvântul Celui Atotputernic, însă, pentru a-l salva pe omul pierdut pe care Dumnezeu îl iubește, a fost necesară moartea ispășitoare a Fiului Său. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu preaiubit pentru noi.
Atotputernicia, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu le putem observa în toate amănuntele uimitoare ale creației. Dar iubirea Sa și harul Său le vedem în Isus Hristos care a devenit Om, a trăit pe pământ și a murit pentru ispășirea păcatelor noastre. Atunci când credem în Fiul lui Dumnezeu și acceptăm lucrarea Lui de ispășire ca fiind împlinită pentru noi, legătura cu Dumnezeu se va restabili. Isus Hristos este „Calea și Adevărul și Viața” (Ioan 14.6).
Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM POȚI SĂ TE PROTEJEZI! – Fundația S.E.E.R. România
„Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit”. (Psalmul 25:16)
Împăratul David, care a avut parte de multe necazuri și dureri, s-a rugat: „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele. Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc. Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine! Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!” (Psalmul 25:16-21). Cum poți să te protejezi în domeniile în care ești vulnerabil? Iată câteva lucruri pe care le poți face: 1) Stai aproape de Dumnezeu. Când te simți singur, distanțarea de Dumnezeu nu are niciun sens. Ea nu face decât să mărească expunerea ta la lucruri precum infidelitatea, pornografia, drogurile și alcoolul. 2) Ieși din ascunzătoare. Implică-te într-o lucrare de slujire. Fii dispus să devii mai transparent, cunoscându-i pe alții și lăsându-i să te cunoască. Shakespeare a spus: „Focul de lângă tine provoacă cele mai mari arsuri.” Când petreci timp cu cei cărora le pasă cu adevărat de tine, singurătatea încetează să mai fie o problemă. 3) Concentrează-ți atenția asupra nevoiașilor! Winston Churchill a spus: „Ne ducem traiul din ceea ce primim, dar ne facem viața din ceea ce dăruim.” Victoria vine atunci când îi ajuți pe cei aflați în nevoie – dăruindu-te pe tine însuți, rugându-te pentru ei, iubindu-i și slujindu-i. 4) Iartă-i pe aceia care te rănesc. Dacă încerci să te izolezi, când oamenii din jurul tău te rănesc, nu faci decât să te umpli de amărăciune. Trebuie să ierți, să lași totul în mâna lui Dumnezeu și să continui să-ți trăiești viața, fără resentimente!
de Jean Koechlin
iOAN 5:1-14
Această scăldătoare, Betesda (casa milei), reprezenta vechiul legământ. Le trebuia putere acelor infirmi pentru a se arunca în apa binefăcătoare, iar pentru a avea această putere, ei ar fi trebuit să fie deja vindecaţi! În mod similar, legea nu poate da viaţă decât aceluia care o împlineşte şi, totodată, nimeni nu este în stare să o împlinească, fără ca mai întâi să fi primit însăşi viaţa divină.
Ne-am putea întreba de ce, din această mulţime de infirmi, de orbi, de şchiopi, Isus nu pare să Se fi ocupat decât de acest paralitic. Deoarece, pentru a fi beneficiarii harului Său, sunt necesare două condiţii: trebuie făcută dovada dorinţei, precum şi cea a nevoii! Aceleaşi sentimente sunt şi cele care reies din întrebarea Domnului, „Vrei să te faci sănătos?”, precum şi din răspunsul acestui nefericit: „N-am pe nimeni”. Întotdeauna depăşit de altul în scăldătoare, întreaga sa viaţă mizerabilă nu fusese decât dezamăgire peste dezamăgire. Fără-ndoială că odinioară contase pe ai săi sau pe prieteni săritori, dar aceia demult fuseseră descurajaţi. I-au trebuit nu mai puţin de treizeci şi opt de ani pentru aşi pierde şi cele din urmă iluzii. Acum nu mai are pe nimeni: Îl poate avea deci pe Isus.
Prietene încă neîntors la Dumnezeu, nu mai aştepta să treacă timpul pentru a înţelege că singur Isus te poate mântui! Doreşti însă cu adevărat să fii aşa?
Mana Zilnica 