10 Iulie 2022
Atunci am dat înapoi ce n-am furat.
Psalmul 69.4
Îl vedem astfel pe Hristos Isus glorificându-L pe Dumnezeu chiar atunci când atârna pe cruce, când era lepădat de oameni și părăsit de Dumnezeu. Prin urmare, El spune: „Acum este glorificat Fiul Omului și Dumnezeu este glorificat în El. Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată” (Ioan 13.31,32).
Acest Om din cer a făcut mai mult decât să dea înapoi ceea ce Adam furase de la Dumnezeu. El a făcut o lucrare prin care toată creația a rămas uimită de descoperirea deplină a gloriei lui Dumnezeu, care nu fusese niciodată pe deplin revelată înainte ca Domnul să Se nască pe acest pământ. Păcatul, chiar acel lucru prin care Dumnezeu fusese atât de cumplit dezonorat, a devenit mijlocul pentru descoperirea deplină a lui Dumnezeu.
Gloria cu care Dumnezeu a fost preamărit prin lucrarea lui Hristos de la cruce a fost mai mare decât gloria pe care o avea înainte. Acum un Om a fost Cel care L-a glorificat într-un mod atât de minunat – într-o măsură mult mai mare decât cea în care fusese dezonorat de Adam. Rezultatul este că – o spunem cu tot respectul – Dumnezeu a devenit acum dator omului. El nu mai cere acum ca omul, care Îl jignise într-un mod atât de profund, să fie judecat și să primească plata păcatului. Nu, ci acum Dumnezeu are o datorie față de om, fiindcă Omul, adică Omul Hristos Isus, L-a glorificat în mod infinit.
H. L. Heijkoop
L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, L-ai încununat cu slavă și cu cinste și L-ai pus peste lucrările mâinilor Tale.
Evrei 2.7
Înjosit și înălțat
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a trebuit să devină Om, ca să poată împlini lucrarea de răscumpărare. Din cauza durerilor morții, El a fost făcut mai prejos decât îngerii. În versetul de astăzi vedem că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Om pe pământ, ca să parcurgă acest drum al înjosirii adânci până la moartea pe cruce. În Filipeni 2.8 citim cum Isus „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”. El a coborât de bunăvoie atât de jos, pentru că a vrut să-L onoreze pe Dumnezeu prin smerenie și prin ascultare.
După împlinirea lucrării de la cruce, Dumnezeu L-a înălțat pe Omul Isus Hristos și I-a dat locul de onoare la dreapta Lui. Acesta a fost răspunsul divin la înjosirea Lui adâncă și la ascultarea Lui desăvârșită. Martirul Ștefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.56). Dumnezeu I-a dat Domnului Isus această onoare și glorie, pentru a ne arăta nouă cât de mult L-a prețuit.
Dumnezeu L-a pus pe Fiul Omului ca autoritate peste toată creația. Curând Hristos va prelua domnia, iar toți din cer și de pe pământ vor recunoaște ce mare și slăvit este El. Atunci orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că El este Domn (Filipeni 2.10,11).
Citirea Bibliei: Daniel 6.19-28 · Fapte 1.15-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VERIFICĂ PĂMÂNTUL INIMII TALE! – Fundația S.E.E.R. România
„Semănătorul seamănă Cuvântul.” (Marcu 4:14)
În pilda semănătorului, rostită de Domnul Isus, vedem sămânța căzută pe patru tipuri de pământ, producând patru rezultate diferite: „Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei și Cuvântul ține până la o vreme, iar când vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor. Alţii sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută” (Marcu 4:15-20). Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu poate da greș. Domnul Însuși ne spune: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11). Așadar, dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în viața ta, întreabă-te: „Ce fel de pământ sunt eu? Sunt eu un om imatur, care se simte imediat ofensat, ori o persoană superficială, lipsită de un sistem de rădăcini spirituale? Sau sunt eu un pământ cu spini?” Ai grijă ca nu cumva „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri” să înece viața spirituală care se află în tine! Dă slavă Domnului dacă ești un pământ bogat și fertil! Așadar, verifică astăzi ce fel de pământ este inima ta.
de Jean Koechlin
Ioan 4:39-54
Isus petrece două zile în mijlocul acestor samariteni dispreţuiţi, aşa cum era şi El Însuşi (comp. cu cap. 8.48). Şi ei cred în El nu numai datorită mărturiei femeii, ci şi în urma contactului personal cu „Mântuitorul lumii” (v. 42; 1 Ioan 4.14). Să nu ne mulţumim niciodată cu experienţa altora atunci când este vorba de cunoaşterea Domnului Isus. Trebuie să-L întâlnim personal pe Mântuitorul lumii, pentru ca El să fie şi Mântuitorul nostru.
Isus pleacă apoi în Galileea. Acolo întâlneşte un slujbaş împărătesc, neliniştit pentru fiul său grav bolnav şi stăruind ca Învăţătorul să vină să-l vindece. Acest om este departe de a avea marea credinţă a centurionului roman din aceeaşi cetate, Capernaum, care nu se socotea vrednic să primească vizita Domnului şi care gândea că un singur cuvânt era suficient pentru vindecarea robului său (Luca 7.7). Isus începe prin a-i răspunde acestui tată neliniştit că a avea credinţă înseamnă a te încrede simplu în cuvântul Lui şi fără a avea nevoie să vezi, orice–ar fi (v. 48; comp. cu cap. 2.23). Pentru a-l pune deci la încercare pe acest om, Domnul nu coboară cu el. Şi puterea morţii este oprită de puterea vieţii venite de sus (1 Ioan 5.12).