6 Iulie 2022
Dar el a părăsit sfatul pe care i l-au dat bătrânii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră împreună cu el, care stăteau înaintea lui.
2 Cronici 10.8
Lecții din viața lui Roboam (1) – Dobândirea înțelepciunii
Roboam a început să domnească la vârsta de patruzeci și unu de ani. Ieroboam și poporul au venit imediat la el și l-au rugat să le ușureze jugul greu. Roboam a căutat sfat în această privință. Citim că el nu a ascultat de sfatul bătrânilor, ci de cel al tinerilor care crescuseră împreună cu el și care erau probabil de aceeași vârstă cu el.
Solomon, tatăl său, a fost cel mai înțelept om de pe fața pământului. Oare văzuse el ceva în fiul său, atunci când a scris: „Am urât toată truda mea cu care m-am muncit sub soare, pentru că trebuie s-o las omului care va fi după mine. Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nebun? Totuși, el va stăpâni peste toată munca mea cu care m-am trudit” (Eclesiastul 2.18,19)? Bătrânii i-au dat un sfat înțelept lui Roboam. Din nefericire, este trist să vedem că el, chiar dacă avea patruzeci și unu de ani, nu dobândise înțelepciune și nici cei care crescuseră împreună cu el. Acest lucru arată încă o problemă a lui Roboam: el se înconjurase cu oameni care gândeau la fel ca el.
Nu este suficient să avem părinți sau prieteni înțelepți. Părinții și prietenii nu pot fi întotdeauna în jurul nostru atunci când avem nevoie urgentă de sfaturi. Trebuie să dobândim înțelepciune pentru noi înșine – nu numai înțelepciune naturală, pe care Solomon o avea într-o mare măsură, ci înțelepciune de sus, care vine de la Dumnezeu. Într-adevăr, începutul înțelepciunii este acesta: „dobândește înțelepciune și, cu tot ce ai dobândit, dobândește inteligență” (Proverbe 4.7), și, într-un fel și mai specific: „teama de Domnul este începutul înțelepciunii” (Proverbe 4.7; Psalmul 111.10).
Deci, „dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da” (Iacov 1.5). Lucrurile ar fi stat foarte diferit pentru Roboam, dacă el ar fi făcut așa. Să-I cerem Domnului înțelepciune de sus pentru ziua de astăzi! „Iată, temerea de Domnul, aceasta este înțelepciune” (Iov 28.28).
A. Leclerc
Să găsim o puternică încurajare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o aveam ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită.
Evrei 6.18,19
O ancoră sigură
În urmă cu aproximativ douăzeci de ani, pe un vapor care se deplasa pe Mississippi, sistemul de control a cedat și căpitanul nu mai avea nicio putere asupra vaporului, fiind mânat de curenți. Necontrolat, vaporul a avariat mai multe case de pe mal și mulți oameni au fost răniți. Salvarea ar fi fost ancora care, dacă ar fi fost aruncată la timp, ar fi oprit vaporul. Dar echipajul nu a reușit acest lucru, deoarece ancora era defectă.
Cât de ușor poate fi zguduită viața noastră! O veste rea ne doboară la pământ, o schimbare esențială ne tulbură, o boală ne înfricoșează. Ni se pare că totul se dărâmă. Cum reacționăm în astfel de situații? Unde găsim un sprijin? Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă o ancoră sigură și stabilă, o ancoră care ține în furtună și nu se rupe. Ea are un lanț care nu se rupe nici la povara cea mai mare: este speranța adusă de Domnul Isus prin moartea Lui la cruce.
Când suntem apăsați de probleme, să ne amintim de ancoră, adică de viitorul nostru la Hristos. Această speranță sigură ne susține și face ca viața noastră să nu iasă de sub control.
„Vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă deci unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.17,18).
Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NUMELE SPUNE TOTUL (6) – Fundația S.E.E.R. România
„…Numele cetăţii va fi: „Domnul (Iahve Shammah) este aici!” (Ezechiel 48:35).
În cel de-al douăzeci și cincilea an de robie al lui Israel, lui Ezechiel i s-a făcut cunoscut de către Dumnezeu un alt nume divin: Iahve-Shammah, „Domnul este aici”. El le-a descris casa lor viitoare, Ierusalimul, spunând: „numele cetăţii va fi: „Domnul este aici!” Acest nume nu se aplică numai Domnului Vechiului Legământ, ci în egală măsură lui Isus, Domnul Noului Legământ, al cărui nume „Emanuel” înseamnă „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23). Asta înseamnă că oricând, în orice loc, în orice împrejurare, pentru fiecare dintre noi, El este disponibil și prezent! Înțelegând asta, David a scris: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca” (Psalmul 139:7-10). Cu alte cuvinte, numele Iahve-Shammah ne spune că prezența lui Dumnezeu este tot ce avem nevoie.
Mai ții minte când simpla prezență a mamei sau a tatălui tău era suficientă ca să te liniștești și să capeți încredere? Teama, singurătatea, neajutorarea dispăreau când erau ei lângă tine, nu-i așa? În cele mai grele clipe ale poporului Israel, răspunsul lui Dumnezeu a fost mereu același: „Eu sunt aici.” Acele cuvinte garantau că nevoile lor aveau să fie împlinite din belșug!
Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție: „Eu sunt aici și „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nici înălțimea, nici adâncimea” și nimic altceva din toată creația nu te vor despărți de dragostea Mea!” (vezi Romani 8:38-39). Această promisiune este suficientă pentru oricine. Ia-o și, de azi, du-o cu tine în fiecare zi!
de Jean Koechlin
Ioan 3:1-21
Temător, dar presat de nevoile sufletului, Nicodim urmează să-L întâlnească pe Cel care este Viaţa şi Lumina (cap. 1.4,5). Acest mai‑mare al iudeilor, ilustru învăţător al lui Israel, află de la Învăţătorul venit de la Dumnezeu un adevăr pe cât de străin, pe atât de umilitor pentru el, anume că nici calităţile, nici cunoştinţele, nici vreuna din capacităţile sale omeneşti nu-i dau dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că, de îndată ce păşim în lume prin naştere naturală, o altă naştere ne este necesară pentru a intra în acest domeniu spiritual, cel al familiei lui Dumnezeu!
Găsim doi de „trebuie” în răspunsul Domnului. Unul se aplică omului: „trebuie să fiţi născuţi din nou”. Celălalt, în opoziţie acerbă cu cel dintâi, se referă la Însuşi minunatul nostru Mântuitor: „trebuie să fie înălţat Fiul Omului”. Înălţarea lui Isus Hristos prezentată pe cruce, dacă o privesc prin credinţă, mă salvează de la pierzarea veşnică (v. 14,15; comp. cu Numeri 21.8,9), iar dacă o contemplu, mă învaţă să cunosc dragostea lui Dumnezeu pentru lume (deci pentru mine personal) şi dovada supremă pe care a făcut-o prin aceasta. Lumea nu va fi judecată fără să fi fost mai întâi iubită. Întreaga evanghelie este cuprinsă în acest minunat verset 16! Este mijlocul de salvare pentru păcătoşi fără număr ~ şi acesta n‑ar trebui niciodată să înceteze să ne copleşească sufletele!
Mana Zilnica 