Mana Zilnica

30 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dreapta Ta, Doamne, este glorioasă în putere; dreapta Ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș.

Exod 15.6

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (1)

Vom privi la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre locul prezent al lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu. El este vrednic de acest loc de supremă onoare și putere, datorită a ceea ce este El în Sine Însuși. De asemenea, este vrednic de acest loc datorită lucrării pe care a făcut-o. Am dori însă în aceste meditații să privim la felul în care El este la dreapta lui Dumnezeu pentru noi. Mai întâi însă trebuie să înțelegem ce înseamnă expresia „la dreapta” (sau „dreapta”) în Scriptură.

În versetul citat mai sus vedem clar că această expresie vorbește despre putere. Copiii lui Israel tocmai trecuseră prin Marea Roșie și îi văzuseră pe egipteni morți pe țărmul mării. Dreapta lui Iahve, adică puterea Lui, îi trecuse în siguranță prin mijlocul mării și-l sfărâmase în bucăți pe vrăjmaș. Vedem deci că dreapta Domnului vorbește despre puterea Lui de a-Și elibera poporul și, de asemenea, de a-i învinge pe toți vrăjmașii Săi.

Un alt pasaj care ne poate ajuta în înțelegerea acestei expresii este Geneza 48.15-19. Deși aici se vorbește despre felul în care Iacov i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif, știm că el Îl reprezenta pe Domnul în această împrejurare. Iacov și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, pentru a-i da lui binecuvântarea celui întâi-născut, astfel că mâna dreaptă vorbește despre puterea de a binecuvânta.

Un al treilea loc din Scriptură este Psalmul 63.8: „Dreapta Ta mă susține”. În acest loc, psalmistul vorbește despre dreapta Domnului, care îl susține „într-un pământ sec și uscat, fără apă” (versetul 1). Mâna dreaptă vorbește deci și despre puterea lui Dumnezeu de a-i susține pe cei ai Săi în locuri și în timpuri dificile.

Aceste locuri din Scriptură ne ajută să înțelegem poziția actuală a Domnului Isus la dreapta lui Dumnezeu pentru noi. Uimitor gând! Odinioară El a binevoit să meargă la cruce pentru noi. Acum Se află în cel mai înalt loc în cer, de asemenea pentru noi.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a preamărit pe robul Său Isus.

Fapte 3.13

Isus – Robul lui Dumnezeu

Un rob bun se caracterizează prin supunere față de stăpânul său, prin ascultare în toate față de acesta și prin slujire cu bucurie. Isus Hristos a fost Robul desăvârșit al lui Dumnezeu.

Când a devenit Om, Isus Hristos a luat un „chip de Rob, făcându-Se asemenea oamenilor … S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.7,8). El a ocupat o poziție de subordonare și a fost gata să primească de la Dumnezeu ordine și dispoziții. El a spus întotdeauna „da” la voia lui Dumnezeu. Ucenicilor Săi le-a explicat: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34).

Domnul Isus a ascultat de Dumnezeu în orice amănunt al vieții și al slujbei Sale. Niciodată nu a făcut ceva pentru care Tatăl nu Îi dăduse o misiune clară. Nici ispitirea din partea dușmanului, nici împotrivirea oamenilor nu L-au putut opri de pe calea ascultării. El a mers pas cu pas urmărind voia lui Dumnezeu, până a împlinit la cruce porunca Tatălui, dându-Și acolo viața.

Isus Hristos I-a slujit neobosit lui Dumnezeu, de dimineața până seara târziu. El S-a implicat cu toată puterea pentru Dumnezeu și pentru interesele Sale. Cu dăruire deplină față de Dumnezeu, El a împlinit slujba Sa jertfitoare și lucrarea de mântuire.

Dumnezeu Și-a arătat aprecierea Sa pentru robul Său Isus prin faptul că L-a primit în cer și I-a dat locul de la dreapta Sa: „S-a așezat la dreapta măririi, în locurile preaînalte, luând un loc cu atât mai presus de îngeri cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor” (Evrei 1.3,4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.17-30 · Psalmul 103.13-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Întoarce-i şi celălalt obraz.” (Matei 5:39)

Mântuitorul ne-a învățat, în Predica de pe munte: „oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” În vremea Domnului Isus, societatea era construită în jurul rușinii și onoarei. Mâna stângă era considerată necurată; ea nu trebuia folosită pentru a mânca, sau pentru a lovi. Deci, o lovitură peste obrazul drept se făcea cu dosul palmei. Era o modalitate de a insulta public pe cineva. O lovitură dată cu dosul palmei era ceva ce se făcea numai cuiva inferior, din punct de vedere social, cum ar fi un sclav sau un copil. Deci, când cineva te insultă, ce ar trebui să faci? Lumea se așteaptă la unul din următoarele două răspunsuri: răzbunare sau lașitate. Dar Domnul Isus ne învață că: „Siguranța și onoarea noastră se află în mâinile Tatălui nostru ceresc.” Așadar, acum putem deveni creativi.

O posibilitate ar fi să întoarcem celălalt obraz. Dușmanul nostru nu ne poate lovi cu dosul palmei drepte peste obrazul stâng! Fie trebuie să se lupte cu noi ca un egal, ceea ce nu va vrea să facă, fie trebuie să găsească o modalitate nonviolentă de a rezolva conflictul. Prin urmare, cine ajunge să te insulte? „Palmele” iau deseori forma unor remarci ironice, aluzii răutăcioase și afirmații jignitoare. Ideea pe care o ai la locul de muncă este ignorată. Acasă ești acuzat pe nedrept. O rudă te critică. Care este primul tău instinct – răzbunare, teamă sau ambele? Cu Duhul Sfânt care te ajută, există o nouă posibilitate. Nu fugi, nu te ascunde. Nu lovi la rândul tău. Înfruntă cealaltă persoană cu onestitate și tărie. Fii creativ, răbdător și activ. Lucrează cu dragoste în direcția reconcilierii. Acesta este motivul pentru care Biblia numește viața creștină o „alergare pentru premiul ceresc” (Filipeni 3:14). Așadar, data viitoare când cineva te supără, „comportă-te contrar așteptărilor!” Fă asta chiar azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 41:1-29

Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-l va face să renunţe fără dificultate.

Dumnezeu nu numai că are putere în Sine Însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18).