9 Mai 2021
Și să ia din sânge și să pună pe amândoi ușorii ușii și pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca. Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.
Exod 12.7,8
După ce mielul de Paște era înjunghiat, sângele lui trebuia pus pe pragul de sus și pe ușorii ușii caselor israeliților. Sângele îi proteja de judecata lui Dumnezeu, când El avea să treacă prin țară în acea noapte. „Când voi vedea sângele, voi trece peste voi” (versetul 13). Credința în sângele lui Hristos vărsat la cruce este singurul mijloc pentru a fi puși la adăpost de judecata lui Dumnezeu.
Înăuntrul acestor case puse la adăpost urmau ei să mănânce mielul. Trei lucruri trebuia să însoțească acest lucru, pe care le vedem în pasajul citat și la care vom privi pe rând.
În primul rând, carnea trebuia friptă la foc, nu mâncată crudă sau fiartă, ci expusă direct la căldura flăcărilor. Acest lucru ne vorbește despre faptul că Domnul Isus a îndurat focul arzător al judecății directe a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, așa cum ne arată cuvintele Lui Însuși: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46). Hristos a suferit pentru noi judecata din partea unui Dumnezeu sfânt și drept.
În al doilea rând, carnea trebuia mâncată cu azime. Aluatul vorbește despre păcat, iar azimele vorbesc despre absența păcatului. Acest lucru arată că păcatul a fost judecat la cruce și, mai mult, nu numai că păcatele noastre au fost iertate prin jertfa lui Hristos, ci și că rădăcina cumplită a păcatului a fost pentru totdeauna judecată și condamnată prin aceeași lucrare.
În al treilea rând, paștele trebuia mâncat cu ierburi amare. Semnificația acestor ierburi amare trebuie cu siguranță să atingă inima fiecărui copil al lui Dumnezeu. Moartea lui Hristos pe cruce a fost cea mai amară moarte experimentată vreodată. De asemenea, ierburile amare ne amintesc că, prin jertfa Sa, eul a fost în întregime judecat. „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).
L. M. Grant
Sunt pus în rândul celor care se coboară în groapă; sunt ca un om care nu mai are putere.
Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba.
Psalmul 88.4; Psalmul 102.4
Suferințele Lui de nespus
Niciun om nu a suferit ca Domnul Isus. Dacă încă din timpul vieții a fost Omul suferinței, cu cât mai mult la cruce! Acolo, dușmănia omului a ajuns la culme. Oamenii au luat în râs încrederea Sa în Dumnezeu. L-au batjocorit, pentru că a spus că este Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lui Israel. L-au rănit profund; inima Sa sensibilă exprimă profetic această durere în Psalmul 69.20: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare”.
În ziua răstignirii, când s-a făcut întuneric la amiază timp de trei ore, El a suferit judecata divină din cauza păcatelor noastre. Noi nu putem înțelege această durere. Nu putem pricepe ce a însemnat ea pentru Cel care n-a făcut niciodată păcat. El, Cel curat și fără păcat, a fost încărcat cu murdăria nedreptăților noastre și a trebuit să suporte pedeapsa pentru greșelile noastre. Durerea Sa redată profetic în Psalmul 88.16 – „Mânia Ta aprinsă a trecut peste mine, spaimele Tale m-au distrus” – abia dacă poate fi percepută de inimile noastre.
În cele trei ore de întuneric, Dumnezeu Și-a întors privirea de la El, pentru că Dumnezeu nu poate vedea păcatul. Ce durere a fost aceasta pentru Domnul Isus, care în timpul întregii Sale vieți S-a încrezut în Dumnezeu, iar acum era părăsit de El! Această durere adâncă a sufletului Său răzbate din rugăciunea Sa din Psalmul 22.1: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?”.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.1-13 · Efeseni 6.10-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
UN CUVÂNT PENTRU CEI SENSIBILI – Fundația S.E.E.R. România
„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii…” (Matei 5:10)
Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12).
Dacă ești o persoană supărăcioasă, vei fi o pradă ușoară. Suferința, nu popularitatea, este secretul succesului pe termen lung. Apostolul Pavel a suferit când prietenii l-au părăsit pe el și lucrarea lui… a suferit din cauza comportamentului urât al corintenilor, a dezamăgirii produse de galateni, a tratamentului urât din Filipi, a batjocurii din partea atenienilor… și în final de condamnarea la moarte care s-a soldat cu decapitarea sa la Roma. El scrie: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13).
Haideți să analizăm împreună acest verset:
1) Vegheați. Diavolul stă gata să te prindă. Ce urmărește el? Valoarea pe care o ai pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața ta este o sămânță care are capacitatea de a produce o recoltă pentru Dumnezeu pe pământ, așa că protejează-te.
2) Fiți tari în credință. Nu te poți baza pe circumstanțe sau pe opinia altora, deoarece aceste lucruri se schimbă constant. Te poți baza numai pe Cuvântul lui Dumnezeu.
3) Fiți oameni. Imaturitatea te va răni când vine atacul. Biblia ne spune că trebuie „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Dacă faci aceleași greșeli și după douăzeci și cinci de ani, nu ai învățat suficient, și trebuie să te întorci înapoi la Scriptură.
4) Întăriți-vă. Slăbiciunea ta este o invitație pentru dușman. Ea precedă întotdeauna abandonul, predarea, iar renunțarea nu este o opțiune. Dumnezeu a spus poporului Israel că Țara Promisă este a lor, dar că trebuie să lupte pentru ea. Și numai cei care au fost dispuși să lupte au ajuns să intre în ea.
Același lucru este valabil și pentru tine.
de Jean Koechlin
Isaia 14:1-27
Din compasiune pentru rămăşiţa poporului Său, Dumnezeu va răsturna chiar şi cele mai mari imperii (43.3-5). Nimic nu este prea greu pentru El când este vorba să-i elibereze pe cei pe care-i iubeşte. Să nu ne temem! El are în mâini toate mijloacele pentru a-i ocroti pe copiii Săi, şi aceasta nu în virtutea credincioşiei noastre, ci a Sa.
După Babilon ne este adus în atenţie împăratul Babilonului. Devenim martorii unei scene deosebit de cumplite, pentru că Isaia ne conduce până la locuinţa morţilor, pentru a ne zugrăvi acolo tremurul cauzat de apariţia acestui personaj impunător. „Iată! Şi tu ai ajuns…” (v. 10) se miră cei care îl cunoscuseră
în culmea puterii lui! În acest împărat al Babilonului îl recunoaştem pe conducătorul celui de-al patrulea imperiu (cel roman), numit şi „Fiara„.
Totuşi, gândul Duhului trece mai departe de acest agent al lui Satan, pentru a ni-l evoca (începând cu v. 12) pe însuşi Satan. „Cum ai căzut din ceruri…?” Felul cum a pătruns mândria în Lucifer (numit şi Luceafărul, Steaua strălucitoare, Fiul zorilor, Heruvimul de lumină) rămâne o taină prea adâncă. Şi, deşi a devenit prinţ al întunericului, el încă ştie să se deghizeze în înger de lumină, pentru a înşela (2 Corinteni 11.14); el face şi astăzi pământul să tremure sub puterea întunericului şi nu-şi eliberează nicidecum prizonierii (v. 17; 49.24,25).
Dar, potrivit promisiunii divine, Dumnezeu îl va zdrobi în curând sub picioarele noastre (Romani 16.20; Ezechiel 28.16-19).
Mana Zilnica 