Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iunie, 2021”

30 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele … Dar cel care practică adevărul vine la lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.

Ioan 3.19,21


Sunt mulți care cred că umblă în lumină, când, de fapt, umblă în întuneric, neștiind unde merg. Lumina, în perfecțiunea ei, se găsește în Domnul Isus, însă mulți nu doresc să se apropie de El, fiindcă nu vor ca faptele lor rele să fie date pe față și de aceea iubesc întunericul. Bineînțeles, a încerca să ascunzi ceva de Domnul gloriei este complet inutil; totuși, oamenii fac această încercare deșartă. Cei care practică răul urăsc lumina, fiindcă lumina arată răul așa cum este el, nu cum le-ar plăcea lor să fie sau cum pretind ei că este.

Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Atunci când venim la El, adevăratul caracter al tuturor lucrurilor este dat pe față, însă dacă avem o conștiință curată, nu trebuie să ne temem de prezența Domnului. Vom veni în lumina Lui exact așa cum suntem. Orice detaliu al caracterului și al purtării noastre va fi scos la iveală. Acest lucru poate conduce la pocăință și la necesitatea de a face unele schimbări în viața noastră, însă lumina nu va deveni de nesuportat din acest motiv, fiindcă vom fi mereu recunoscători pentru ea, știind că ne aduce vindecare. În prezența Lui plină de dragoste vom găsi eliberare de acele lucruri care sunt contrare voii Lui și vom avea toate motivele să iubim lumina. Inimile noastre vor dori să cântărească totul în lumina prezenței Sale, căutând să fim găsiți plăcuți înaintea Lui în cuvintele, în acțiunile și în gândurile noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Matei 24.44



Fiți gata! Nu așteptați semnale de avertizare!

Cea mai vestică insulă din grupul de insule frizone este Texel. Deja în anul 1927, pe acea insulă se producea curent electric. Seara, în jurul orei 23:00, curentul era întrerupt. Înainte de a fi oprit însă, o persoană care realiza lucrări de întreținere la instalație avertiza populația, întrerupându-l de mai multe ori scurt. Astfel, fiecare putea să-și aprindă în liniște lampa de ulei.

Unii oameni consideră că revenirea lui Isus Hristos se va desfășura asemănător: Vor fi semnale de avertizare divine și astfel vor avea timp suficient să se întoarcă la Dumnezeu. Iar până atunci pot trăi cum voiesc ei.

Dar Biblia nu spune: „Mai așteptați!„, ci ea spune: „Fiți gata!”. „Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Aici nu se pune problema dacă va veni, ci când va veni El! Toți cei care sunt gata vor merge cu El; toți ceilalți vor auzi cuvintele: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.23).

Ce trebuie să facem pentru a fi pregătiți? Trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu și să credem în Isus Hristos! Iar „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9). Atunci suntem pregătiți pentru a-L aștepta pe Hristos, pentru că El a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3).

Când vom ajunge la El, vom fi uimiți de toate lucrurile minunate pe care ni le-a pregătit El acolo!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE ANGAJAMENTE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze” (Luca 9:23)


Astăzi vom prezenta alte trei tipuri biblice de angajament profund (după căsătorie, despre care am pomenit data trecută):

1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își apreciau angajații iar angajații își prețuiau angajatorii și locurile lor de muncă. Locul de muncă în ziua de astăzi este un loc ostil, în care angajații își critică șefii și fac doar minimum necesar ca să scape basma curată, în timp ce mulți șefi au devenit tot mai exigenți, tratându-și angajații cu dispreț. Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Calea Sa cere angajament reciproc al celor două părți implicate: managementul și executanții. Apostolul Pavel spune: „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:5-8).

2) Angajamentul la biserică. Mulți creștini au adoptat o abordare stil „autoservire” față de biserică. Alegem ce ne place și lăsăm deoparte ce nu ne place. Participăm sau nu, în funcție de meniu. Însă calitatea de membru în biserica lui Hristos implică un legământ cu trupul credincioșilor care veghează unii asupra altora, care se prețuiesc unii pe alții, care se roagă unii pentru alții și care împlinesc împreună marea poruncă (vezi 1 Corinteni 12:12-31). 3) Angajamentul față de Hristos. Hristos nu are nevoie de urmași șovăitori și căldicei. (vezi Apocalipsa 3:16). El le-a vorbit mulțimilor astfel: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi propriile dorințe, ci Îl urmezi pe Hristos și voia Sa. Asta înseamnă un angajament profund, și tu ești chemat să ți-l asumi! Gândește-te bine la asta, azi! Și conformează-te!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 66:1-24


Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă
împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi. Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera”. Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.

Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.

Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducereaminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.

29 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Simone, al lui Iona, Mă iubești tu?
Vă îndemn dar, prin blândețea și bunătatea lui Hristos.

Ioan 21.15; 2 Corinteni 10.1


Nu găsim în Ioan 21 niciun cuvânt al Domnului cu privire la greșeala din trecut a lui Petru. Lașitatea lui, jurămintele, blestemele și lepădarea sa nu sunt menționate. Domnul Isus conduce la pocăință prin „bunătatea lui Dumnezeu” (Romani 2.4). De asemenea, când El îi găsește pe ucenicii Săi dormind în Ghetsimani, îi mustră, însă adaugă cuvinte pline de înțelegere și de îndurare: „duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere” (Matei 26.41). Cât de diferită este această atitudine de cea pe care ei o avuseseră atunci când El dormea în corabie, în timpul furtunii, și când Îi reproșaseră: „Nu-Ți pasă că pierim?” (Marcu 4.38).

Câți dintre noi nu am găsit o plăcere nesfântă în greșeala vreunui frate, judecându-i eșecurile și mustrându-l cu asprime și cu lipsă de înțelegere! Cât de frumos a îmbinat Domnul Isus întotdeauna condamnarea fermă a păcatului cu compasiunea cea mai delicată pentru păcătos! Pentru multe persoane este necesară mustrarea cu delicatețe, pentru că, altfel, duhul lor sensibil ar fi zdrobit și ar ajunge la disperare.

Să împletim bunătatea în mustrările pe care le facem; să îndurăm slăbiciunile celorlalți; să fim îngăduitori cu slăbiciunile lor; să nu rostim cuvinte dure atunci când pot fi folosite cuvinte blânde și să nu provocăm răni amintind de greșeli din trecut. Când îi mustrăm pe alții, Scriptura ne spune să luăm seama la noi înșine (Galateni 6.1). Mânia și severitatea nu-l pot recupera pe cel căzut, nici nu pot înmuia inima celui împietrit. Precum pietrele netede cu care David l-a învins pe Goliat, mustrările făcute cu blândețe sunt, în general, cele mai eficiente. Trebuie să ne înarmăm cu același gând pe care îl vedem în Domnul nostru Isus (1 Petru 4.1).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

Romani 5.6



Ziua care a schimbat totul

Părinții mei mi-au dat o educație religioasă, dar, când am împlinit zece ani, ei s-au despărțit. Aceasta a provocat o rană adâncă în inima mea și urmările au fost neîncrederea și răzvrătirea. Mai târziu am căutat o cale de ieșire în alcool, în petreceri și în filosofie – dar toate acestea nu au putut umple golul din inima mea.

Consumul mare de droguri și de alcool mi-a ruinat sănătatea și a trebuit să fiu internat la spital. Dar nu voiam să mor încă și mă rugam lui Dumnezeu să mă țină în viață – și atunci voi crede în El. M-am însănătoșit, dar promisiunea am uitat-o. În timpul acesta, mama mea a devenit credincioasă. Ea L-a primit pe Isus și îmi povestea mult despre Salvatorul ei. Se ruga lui Dumnezeu să intervină și în viața mea. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea ei într-un mod minunat.

O familie credincioasă ne-a invitat la masă. Când am auzit că tocmai atunci făceau renovări la sala de adunare unde se strângeau, m-am oferit să-i ajut – asta ca o mică recunoștință pentru invitația la masă. Astfel m-am dus acolo pentru a da o mână de ajutor. Dar s-a schimbat ceva: În ziua aceea am auzit vestea bună despre Isus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu față de mine. El singur putea să vindece inima mea rănită. Dumnezeu m-a făcut să-mi aduc aminte de cuvintele mele din spital: „Dacă mă vei ține în viață, voi crede în Tine”. Și Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că „acum este momentul să cred, acum este ziua mântuirii!”. M-am rugat Domnului Isus Hristos pentru iertarea păcatelor mele. Atunci o pace mare a cuprins inima mea. Aveam pace cu Dumnezeu!

Indiferent în ce situație vă găsiți, veniți la Domnul Isus și veți găsi odihnă pentru suflet, eliberare de toată povara trecutului!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE ANGAJAMENTE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2:20)


În zilele noastre, mulți oameni doresc să strângă cât mai mult pentru ei și să dăruiască cât mai puțin posibil. Ei vor să fie alături de prietenii lor în vremurile bune, dar în vremurile tulburi să fie absenți. Din nefericire, statisticile la nivel de țară confirmă această lipsă de angajament. Rata căsătoriilor este scăzută, în timp ce rata divorțurilor este ridicată. Implicarea în lucrare și în cauze demne de luat în seamă, cum ar fi sprijinirea celor nevoiași, este de asemenea scăzută. De ce? Pentru că oamenii nu mai doresc să-și asume riscuri sau să fie legați de responsabilități.

Vedem adesea ocaziile de a-i sluji pe alții ca pe niște obligații, și prin urmare le evităm. Suntem generația frânturilor de fraze, incapabili să ne concentrăm prea mult, obișnuiți cu reclame de 15 secunde și cu mâncarea de tip fast food. Vrem ca predicile să fie simple, antrenante, și să ne facă să ne simțim bine. Da, angajamentul este rar – dar e ceea ce ne cere Dumnezeu! Angajamentul înseamnă că promisiunea ta e un adevărat legământ, fie că-ți convine, fie că nu. Ne vom uita la câteva exemple.

Întâi, angajamentul căsătoriei. Căsătoria, așa cum o vede Dumnezeu, nu este un aranjament în care fiecare oferă jumătate. E o înțelegerea reciprocă de a oferi 100%. E un legământ care se întinde pe toată viața, între tine și soțul sau soția ta: „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea vă va despărți.” Și acest legământ este mult mai ușor de pus în practică atunci când soțul și soția au învățat să spună, asemenea apostolului Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Asta înseamnă că moartea față de interesul propriu este cheia unei relații extraordinare! Reține asta azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 65:13-25


Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-l va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor” (v. 14).

Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (1 Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?

Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi întro stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.

28 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și dacă va aduce cineva, ca dar, un dar de mâncare pentru Domnul, darul lui să fie din floarea făinii … Și dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.1,4


Un misionar spunea că unul dintre lucrurile pe care le-a găsit dificil de îndurat a fost faptul că poliția îl hărțuia în mod constant, în timpul călătoriilor cu mașina. Polițiștii din țara respectivă, știind că este străin, îl opreau pentru a scoate bani de la el. Acest lucru se întâmpla aproape zilnic și l-a tulburat mult, până când s-a gândit la suferințele infinit mai mari pe care Domnul, Cel Desăvârșit, le-a îndurat din partea oamenilor nedrepți. De atunci încolo, atitudinea lui s-a schimbat, văzând cât de mici erau suferințele lui în comparație cu cele ale Domnului Isus.

Darul de mâncare copt în cuptor vorbește despre suferințele îndurate de Domnul în timpul vieții Sale, suferințe ascunse ochiului omenesc, însă foarte reale. Ne gândim la ce a însemnat pentru El să fie insultat cum că a fost născut din desfrânare, sau să-I fie spus că lucrările Sale erau făcute prin puterea satanică, ori să fie ridiculizat de cei din propria familie, ori să fie trădat de Iuda!

Cât de bine este să păstrăm o perspectivă corectă asupra lucrurilor, făcând din Domnul preocuparea noastră principală! În a doua sa epistolă, Petru le spune robilor să accepte suferința, să nu reacționeze într-un fel negativ, nici să nu se răzbune, iar motivul pentru o astfel de atitudine era că Domnul Însuși le oferise un exemplu în această privință – El a fost batjocorit și insultat, însă nu Și-a deschis gura, ci mai degrabă S-a încredințat în mâinile lui Dumnezeu, Tatăl Său, care judecă drept.

Da, cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Domnul Isus și cu cât ne preocupăm mai mult cu El și cu viața Sa perfectă trăită pe acest pământ, cu atât vom vedea mai deslușit în El un exemplu de urmat. Fie ca toți „să privim la El” (Evrei 12.3)!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

Ioan 14.19



Mormântul Domnului este gol

Un misionar predica într-un bazar din India de Nord. Când a terminat, a venit la el un musulman și i-a spus: „Trebuie să admiți că noi, musulmanii, avem ceva ce voi, creștinii, nu aveți. Noi putem merge la Medina să vedem acolo, în moscheea profeților, mormântul lui Mohamed. Dar, dacă voi, creștinii, mergeți la Ierusalim, nu puteți vedea nimic acolo. Voi aveți doar un mormânt gol”.

Misionarul a răspuns: „Este adevărat! Și aceasta este marea diferență între credința noastră și a voastră. Întemeietorul vostru religios se află în sicriu, dar Isus Hristos, «Împăratul împăraților și Domnul domnilor», nu mai este în mormânt. A înviat! E viu! Și, ca Cel ce a înviat, El ne spune: «Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ». Iar ca Cel ce este viu, El ne promite: «Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi»”.

Se îndoiește cineva că Isus Hristos a trăit? Știm când a trăit El: aproximativ de la anul 4 î.H. până la anul 30 d.H.; știm unde a trăit El: S-a născut în Betleem, a copilărit la Nazaret și apoi a locuit în Capernaum; știm cine au fost compatrioții Săi: Irod cel Mare, Agripa, Ponțiu Pilat, Simon din Cirene, Gamaliel, Caiafa. Pe toți aceștia îi cunoaștem și din documente istorice, nu numai din Biblie.

Astăzi, când amintim anii, spunem: î.H. sau d.H. Toți se orientează după nașterea lui Isus Hristos. Nu Plato, nu Iulius Cezar sau Mahomed au pus sigiliul pe calculul timpului, ci Isus Hristos! Și El trăiește pentru a mijloci pentru aceia care cred în El: „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7.25).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAREA PROMISĂ DE DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus…” (Deuteronomul 15:6)


Uneori viața te descurajează atât de tare, încât renunți să mai speri și să crezi că ți se mai poate întâmpla ceva bun vreodată. Dacă te afli într-un astfel de impas astăzi, citește aceste cuvinte: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace… ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar nu toți îl experimentează.

De ce? Din două motive:

1) Nu înțelegem că avem drepturi și privilegii. Noi credem că Dumnezeu ne poate mântui și că ne va duce în rai când murim, dar nu credem că poate face ceva cu privire la trecutul, prezentul sau viitorul nostru.

2) Trăim mult sub nivelul intenționat de El, deoarece ne vedem în lumina greșită. Noi credem că EL poate binecuvânta pe oricine, dar nu și pe noi… pentru că nu suntem vrednici. Dar Dumnezeu ne-a îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, așa că suntem demni în ochii Săi, și El are planuri să „ne binecuvânteze, cum ne-a spus.”

În vremurile Bibliei, când un rege nou prelua domnia, el se asigura că fostul rege și familia acestuia erau eliminați; în felul acesta, nimeni nu se mai putea ridica împotriva lui. Așadar, când David i-a luat locul regelui Saul, Mefiboșet, nepotul lui Saul, a fugit în pustie de frică. Însă David era un rege diferit. În loc să caute să șteargă de pe fața pământului familia predecesorului său, el a întrebat: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (2 Samuel 9:1). „De ce ar vrea Dumnezeu să mă binecuvânteze pe mine?” întrebi tu. Răspunsul este simplu și clar: datorită lui Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 65:1-12


„Sunt găsit de cei care nu Mă căutau…” (v. 1) scrie Isaia cu îndrăzneală. Despre acest curaj al profetului aflăm de la apostolul Pavel care, atunci când va cita v. 1 din Isaia 65 în Romani 10.20 va adăuga şi această expresie („Isaia îndrăzneşte şi spune…). Îndrumat de Duhul, profetul deschide în mod vădit uşa naţiunilor, a celor care nu-L căutau pe Dumnezeu şi nu purtau numele Lui (49.6). Ce declaraţie curajoasă, ca să nu spunem revoluţionară, făcută în urechile israeliţilor atât de geloşi pentru privilegiile lor! Acesta era unul dintre lucrurile despre care se spunea în capitolul precedent că „niciodată n-au auzit”.

Mărturisirea şi rugăciunile rămăşiţei necăjite se încheiau cu întrebarea neliniştitoare: Vei tăcea Tu şi ne vei întrista peste măsură?” (64.12). Nu, niciodată nu este în zadar când o inimă pocăită se întoarce la Domnul (Psalmul 51.17). Nu o ştim fiecare dintre noi din propria experienţă?

Dumnezeu nu rămâne tăcut. Va lua cuvântul şi aceasta se va desfăşura, practic, până la sfârşitul cărţii. Cu toate acestea, înainte de a revela ceea ce a pregătit pentru cei care-L aşteaptă (aleşii şi slujitorii Săi: v. 9,10; 64.4), trebuie să pronunţe sentinţa definitivă prin care condamnă nu numai naţiunile duşmane lui Israel, ci şi poporul răzvrătit şi apostat.

27 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

„Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne!” Și El le-a spus: „Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede; și dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. Dar de acum Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.

Luca 22.67-69


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (5)

Am văzut că, în Evanghelia după Marcu, Domnul Isus este prezentat ca Slujitorul perfect al lui Iahve. În Evanghelia după Luca, El este prezentat ca Omul sfânt, lipsit de păcat, ca Omul după inima lui Dumnezeu – deși fiind, în același timp, Fiul etern al lui Dumnezeu.

„Fiul Omului” este un nume pe care Domnul l-a folosit adesea cu privire la Sine Însuși. Cât de recunoscători suntem pentru aceste cuvinte: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19.10)!

Acest nume accentuează de asemenea umanitatea Lui adevărată. El are și un caracter profetic. Psalmul 8 ne spune că Fiul Omului va domni peste toate lucrările mâinilor lui Dumnezeu. Daniel 7 ne spune că Fiul Omului va primi „stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească” (versetul 14). Scopul Tatălui este ca Fiul să domnească, ca Om, peste tot ceea ce Fiul a creat, ca Dumnezeu.

În pasajul de mai sus Îl vedem pe binecuvântatul nostru Domn stând înaintea conducătorilor lui Israel. Ei L-au întrebat dacă El era Hristosul. Viața Sa, minunile Sale, învățătura Sa, toate dovedeau celor care aveau credință că El era într-adevăr Hristosul. Domnul însă cunoștea inimile acestor conducători. Întrebarea lor nu era una sinceră, ci ei doar căutau un motiv pentru a-L acuza. La fel cum Saul a încercat să-l omoare pe David, unsul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, la fel acești conducători doreau să-L omoare pe Unsul lui Dumnezeu, pe Fiul Omului, rânduit să domnească peste toate.

Domnul le spune că-L vor vedea șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu! Aveau să-L alunge de pe pământ, însă doar pentru ca El să-Și ia locul suprem de putere în cer.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!

Luca 3.22



O viață desăvârșită

Isus Hristos avea aproximativ 30 de ani când a fost botezat de Ioan în Iordan. Biblia ne relatează puțin despre viața Sa de până la acel moment. Știm că la vârsta de 12 ani a călătorit împreună cu părinții Săi la sărbătoarea de Paște la Ierusalim (Luca 2.41-52). El a crescut într-o familie mare și a lucrat ca tâmplar (Marcu 6.3).

Acum, conform planului divin, trebuia să-Și înceapă slujba în Israel. Înainte de a începe slujba, El a fost botezat și, ca să nu se creeze impresia că Isus ar fi ca unul dintre aceia care doreau să-și exprime prin botez pocăința, Dumnezeu L-a evidențiat înaintea tuturor: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!”.

Pe de o parte, Tatăl a mărturisit prin aceste cuvinte că Fiul Său era altfel! În contrast cu toți ceilalți oameni care au fost botezați de Ioan, Domnul Isus nu a avut nevoie de botezul pocăinței. El era fără păcat și nu a făcut niciodată păcat. Totuși, El S-a lăsat botezat, deoarece dorea să Se pună de partea celor care credeau în Dumnezeu.

Pe de altă parte, Dumnezeu a confirmat prin aceste cuvinte ce viață plăcută a dus Isus în acești 30 de ani. El a fost Copilul ascultător de părinții Săi și Tâmplarul care Și-a îndeplinit cu fidelitate munca. Dumnezeu a văzut desăvârșirea Sa și a apreciat-o în mod public la Iordan.

Ce mult ne bucură să contemplăm această scenă, când cerul se deschide și glasul lui Dumnezeu răsună pe pământ: Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEGEA LUI MURPHY SAU LEGEA LUI DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce este adevărat… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)


Se spune că în 1949, Căpitanul Edward Murphy, un inginer care lucra pentru Forțele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, s-a înfuriat din cauza unui transmițător conectat greșit. Certându-l pe tehnicianul care era responsabil cu asta, Murphy a spus: „Dacă există vreo modalitate de-a face lucrurile greșit, el o va găsi!” De-a lungul timpului, maxima: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost!” a devenit cunoscută drept Legea lui Murphy. De fapt, ea afirmă ceva de genul: „Nimic nu e așa de simplu precum pare. Totul durează mai mult decât te-aștepți și dacă ceva poate merge prost, așa va fi – în cel mai nepotrivit moment posibil!” Descurajant, nu?!

Cine s-ar mai bucura de viață dacă ar trăi după această filozofie? Pentru că se așteaptă mereu la rău, asta vor și primi! Legea lui Dumnezeu este în dezacord total cu Legea lui Murphy. Poate că lumea se așteaptă ca Legea lui Murphy să opereze în viețile lor, dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu trebuie să te împotrivești acestui stil de gândire și să îmbrățișezi legea lui Dumnezeu.

În esență, iată ce spune ea: „Dacă există lucruri bune care se pot întâmpla, așa va fi. Nimic nu este atât de dificil precum pare. Orice lucru aduce satisfacție și dacă se poate întâmpla ceva bun cuiva, mie mi se va întâmpla – pentru că ascult de Dumnezeu!” Gândește-te cât de mult te-ai putea bucura de viață, dacă gândurile tale ar fi în acord cu legea lui Dumnezeu, nu cu Legea lui Murphy.

Adevărul este că Dumnezeu ți-a pregătit o viață extraordinară, una de care dorește să te bucuri din belșug. Așadar, în loc să faci din țânțar armăsar, și să contrazici Cuvântul lui Dumnezeu, bazează-te pe o astfel de promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Asta înseamnă să trăiești după legea lui Dumnezeu… nu după Legea lui Murphy!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 63:15-19; 64:1-12


Rămăşiţa credincioasă şia amintit de „marile binefaceri cu care Domnul Îşi copleşise odinioară poporul (63.7). După atâtea dovezi de dragoste, ar mai putea El acum să-i abandoneze? Ei apelează la inima acestui Dumnezeu milos, care este Tatăl lor, şi-L roagă: „Priveşte din ceruri…”; şi nu se opresc la atât, ci strigă: „Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî (64.1). Strigătul acesta a găsit răspuns: Domnul Hristos a coborât, prima dată pentru mântuirea noastră; şi va mai coborî încă o dată, pentru a-i elibera pe cei ai Săi din încercare şi pentru a-i nimici pe vrăjmaşii lor (Psalmul 18.9; 144.5).

Versetul 6 compară „toate faptele noastre drepte” cu „o haină mânjită”. Despre păcatele noastre înţelegem uşor că sunt aşa, dar şi faptele noastre drepte? În adevăr, şi ele tot aşa sunt! Tot ce am putut face bun şi drept înainte de convertirea noastră sunt zdrenţe care nu fac altceva decât să scoată în evidenţă mizeria, în loc să o ascundă. Dar Domnul înlocuieşte aceste veşminte murdare cu hainele mântuirii şi cu mantaua dreptăţii (61.10; Zaharia 3.1-5).

Modelaţi precum lutul pe roata olarului (v. 8), noi nu avem nicio valoare prin ţărâna din care am fost plămădiţi (Psalmul 100.3). Singura care contează este munca Lucrătorului divin care face din noi „vase de onoare…” (2 Timotei 2.21).

26 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

Ioan 14.19


Câteodată creștinii vorbesc despre doctrina perseverenței sfinților. Această doctrină apare în crezul unor grupări creștine. Dacă ceea ce se vrea a se spune prin această expresie este că toți cei credincioși vor fi în cele din urmă mântuiți, sunt cu totul de acord. Totuși, unii dintre cei care susțin această doctrină pretind «că cel credincios nu poate avea siguranța mântuirii până nu ajunge la sfârșitul călătoriei sale pe pământ; că, doar dacă a perseverat, adică doar dacă a rezistat până la capăt, va fi mântuit; că orice altceva mai mult decât atât este considerat a fi îngâmfare; că doctrina biblică a siguranței mântuirii este o învățătură periculoasă, care ar deschide calea pentru o trăire în păcat».

Este adevărat că avem nevoie să perseverăm în umblarea noastră zilnică, însă nu urmărind să căpătăm în final siguranța mântuirii, iar aceasta pentru că noi avem „siguranța deplină” încă de pe acum, pe baza declarațiilor din Cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni 2.2; 2 Timotei 1.12). Domnul Isus a spus: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”, arătând astfel că viața pe care o avem acum este chiar viața Sa, care este eternă în natura ei (Coloseni 3.3,4; Galateni 2.20). Noi nu putem muri spiritual, după cum Hristos Însuși nu poate muri; acest lucru este imposibil. El este pentru noi „Inițiatorul mântuirii eterne” (Evrei 5.9), iar noi nu vom pieri niciodată, căci ne aflăm în siguranță deplină în mâna Tatălui și în cea a Fiului (Ioan 10.28-30).

Știm că vom fi păstrați până la sfârșit prin puterea lui Dumnezeu (Iuda 24). Avem un Mare-Preot care poate să ne mântuiască în mod desăvârșit (Evrei 7.25). Așa că nu este vorba atât de mult de perseverența sfinților, ci de prezervarea (păstrarea, păzirea) sfinților. Așa cum a fost spus de către cineva, oamenii vorbesc despre perseverența sfinților, însă Scriptura vorbește despre perseverența Marelui nostru Preot divin. Moștenirea noastră din cer este păzită pentru noi, iar noi suntem păziți pentru ea (1 Petru 1.4,5). Această păzire nu va eșua nicidecum și niciodată.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci; izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi care curge întruna.

Proverbe 18.4



Sfaturi creștine

• Trăiește pentru a-i ridica pe alții, și nu pentru a-i demoraliza.

• Dăruiește-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care El îl are în Univers.

• Nu te teme să încredințezi un viitor necunoscut în mâinile Dumnezeului Atotcunoscător.

• Încearcă să-ți faci datoria și vei afla îndată cine ești.

• Nu fi dintre aceia care duminica spun „Tatăl nostru” și în restul săptămânii trăiesc ca niște orfani.

• Învață să zâmbești atunci când ești trist, căci numai zâmbind vei învinge suferința.

• Trăiește ca și cum ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic.

• Nu este destul să nu dușmănești pe cineva, trebuie să îl și iubești.

• Imită pe alții numai atât cât permite buna-cuviință.

• Nu-ți pierde răbdarea, dacă argumentele tale nu sunt luate în seamă.

• Muncește ca și cum aceasta ți-ar produce o mare bucurie. Iubește ca și când nimeni nu te-a făcut vreodată să suferi.

• Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare.

• Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este prezent în ea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TOLERA PROSTIA! – Fundația S.E.E.R. România

„Nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Proverbele 1:7)


În limba ebraică se folosesc trei cuvinte pentru a reda ceea ce în cartea Proverbele apare ca „nebun”:

1) „Kesil.” Acest cuvânt se referă la o persoană încăpățânată care consideră că nu are nevoie de niciun sfat.

2) „Ewil.” Rădăcina acestui cuvânt provine din expresia „plin de fluide.” El se referă la o persoană grea de cap care refuză să asculte sfaturile.

3) „Nabal.” Cuvântul acesta se referă la o persoană fără minte care demonstrează lipsa de înțelepciune printr-un mod de viață nebunesc. Prin urmare, nebunul este o persoană fără minte, grea de cap, încăpățânată și care nu va primi notă de trecere la școala înțelepciunii. O astfel de persoană poate fi sclipitoare din punct de vedere intelectual, poate avea succes financiar și poate fi admirată din perspectivă socială, însă moral și spiritual este o persoană falimentară. Solomon ne avertizează: „nebunii mor fiindcă n-au judecată.” (Proverbele 10:21) La fel cum trupul moare din lipsă de oxigen, nebunul va muri din lipsă de înțelepciune. Solomon concluzionează: „Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.” (Proverbele 14:7) Mesajul este clar: numai nebunul se întovărășește cu un nebun.

Așadar, când îți alegi un prieten, iată câteva întrebări pe care să ți le pui și să afli răspunsul la ele: Acea persoană scoate la iveală ce e mai bun, sau ce e mai rău, din tine? Are o atitudine pozitivă sau negativă? Ce prieteni are? Este implicată în lucruri care îți încalcă principiile și valorile? Exersează cumpătarea, și își ține în frâu temperamentul? Te face să te apropii mai mult de Dumnezeu sau te îndepărtează de El? Și pe măsură ce afli răspunsuri, deprinde-te să umbli cu înțelepții!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 63:1-14


Cine este şi de unde vine Acesta care soseşte aici glorios şi impunând teamă? De ce are veşmintele însângerate? O, El este executorul cumplitei zile de răzbunare (Luca 21.22), pe care-L vedem întorcându-Se după ce Îşi va fi îndeplinit lucrarea! (v. 4; 61.2). În revolta finală, popoarele se vor strânge pe teritoriul Edomului pentru un ultim atac împotriva lui Dumnezeu şi a celor care-I aparţin (vezi şi 34.6), însă aceasta se va întâmpla tocmai pentru ca ele să fie zdrobite acolo, potrivit imaginii culegătorilor de vie careşi călcau cândva strugurii în teascuri.

Ne este oare greu să-L recunoaştem în acest Răzbunător pe Mântuitorul nostru cel plin de îndurare? Slujba Lui pentru gloria lui Dumnezeu îmbină aceste două trăsături: El, Cel care a fost singur pe cruce, este deopotrivă singurul care judecă (v. 3). Măreţ
în puterea Sa” (v. 1), El lucrează cu „braţ măreţ” (v. 12), Îşi face „un Nume măreţ” (v. 14) şi locuieşte în măreţie (frumuseţe, glorie) (v. 15). Victorios în măreţia Ta, înaintează pentru adevăr…!” (Psalmul 45.4), sunt cuvinte care I se adresează Lui chiar cu privire la această judecată.

Odată cu v. 7 se deschide un nou episod al cărţii, cel din urmă, prin rememorarea îndurărilor şi a laudelor Domnului. Aceasta este şi datoria noastră, iar împlinirea ei nu trebuie să lipsească de la niciunul dintre noi!

25 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el.

Exod 32.26


Cine este pentru Domnul? (2)

Nu cunosc nimic mai important, în timpul în care trăim, decât această întrebare pătrunzătoare: „Cine este pentru Domnul?”. Trăim în zile în care voința omului se manifestă din plin. Omul se laudă cu libertatea sa, iar acest lucru se vede cel mai pregnant în sfera religioasă. Starea actuală este la fel ca cea din tabăra lui Israel, în zilele descrise în Exod 32 – în zilele vițelului de aur. Moise dispăruse; voința omenească era la lucru; uneltele au fost puse în acțiune; și care a fost rezultatul? Vițelul de aur! Iar când Moise s-a întors, a găsit poporul cufundat în idolatrie și în desfrâu. Apoi s-a auzit întrebarea solemnă și cercetătoare: „Cine este pentru Domnul?”. Această întrebare a limpezit lucrurile, punându-i pe toți la încercare. La fel se întâmplă și astăzi. Voința omului domină peste tot, mai ales în sfera religiei. Omul se mândrește cu lumina lui, cu libertatea voinței lui, cu libertatea de a judeca orice lucru. Calitatea de Domn a lui Hristos este tăgăduită, de aceea am face bine să privim cu atenție la întreaga stare și să ne asigurăm că suntem cu adevărat pentru Domnul, chiar împotriva noastră înșine, și că avem o atitudine de supunere simplă față de autoritatea Sa. Astfel, nu ne vom mai preocupa cu mărimea sau cu caracterul lucrării noastre, ci singurul nostru scop va fi să facem voia Domnului nostru.

A trăi și a acționa astfel pentru Domnul poate părea că ne îngustează câmpul de lucru, însă sfera lucrării nu intră deloc în responsabilitatea noastră. Dacă un stăpân îi spune slujitorului său să aștepte în hol și să nu se miște până nu-l va chema el, care este datoria acelui slujitor? Cu siguranță, să stea liniștit și să aștepte! Și n-ar trebui să-și schimbe această atitudine, chiar dacă alți servitori i-ar găsi vină pentru inactivitatea și inutilitatea lui. El poate rămâne liniștit, încredințat fiind că stăpânul său îl aprobă și îl îndreptățește. Acest lucru este de ajuns pentru orice slujitor adevărat, a cărui singură dorință este de a face nu o mare lucrare, ci voia Domnului său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate cunoaște, pentru că ele se înțeleg duhovnicește. Dar cel duhovnicesc deosebește toate lucrurile și el însuși nu poate fi înțeles de nimeni.

1 Corinteni 2.14,15



Cine poate citi Biblia?

Cum să citesc și să interpretez Biblia? Nu se adresează ea specialiștilor, istoricilor, exegeților, teologilor sau arheologilor?

Are Biblia un mesaj pentru fiecare dintre noi? Cu siguranță! Un mesaj pentru mine, personal? Da, pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, adresat fiecărui om pe care El l-a creat. Biblia nu face apel la cunoștințele mele, ci la inima mea și la conștiința mea. Biblia ne privește pe toți, mici și mari. Este suficient să recunoaștem micimea noastră înaintea lui Dumnezeu și să dorim să fim învățați. Rugându-Se lui Dumnezeu, Isus a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11.25). Și un profet a zis: „Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește” (Isaia 1.2).

Biblia, care este compusă din cărți scrise cu mii de ani în urmă, este mereu de actualitate. Ea este descoperirea pe care Dumnezeu o dă cu privire la El Însuși; ea conține planurile Lui Dumnezeu cu privire la oameni. Ea nu este o carte de istorie, nici de știință sau de morală. Ea cercetează și rezolvă chestiunea binelui și a răului. Biblia ne explică de ce suntem păcătoși, condamnați, și ne prezintă singurul mijloc prin care ne putem împăca cu Dumnezeu: Isus, mort pe cruce și înviat. Cuvântul lui Dumnezeu e viu, iar dacă îl crezi, acesta are puterea de a lucra în tine. Fii sigur că, dacă citești Biblia cu sinceritate, Dumnezeu ți Se va face cunoscut.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 31.1-13 · Coloseni 2.16-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O ÎNTREBARE SINCERĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” (Psalmul 13:1)


Când Kelly James împreună cu doi prieteni, care făceau cățărări, au murit în Mount Hood din Oregon, Statele Unite ale Americii, fratele său Frank, profesor de teologie a afirmat: „Una e să vorbești despre moarte în mod abstract, la modul generic, și cu totul altceva este când te confrunți cu moartea cuiva drag. Moartea este urâtă. Nu putem – și nu trebuie – să ne străduim s-o facem mai plăcută, prin platitudini pioase. Mă bântuie această întrebare: „Unde era Dumnezeu când Kelly îngheța de frig?” Pentru mine, a nu pune această întrebare ar însemna că nu-L iau pe Dumnezeu în serios. Nu vreau să spun că simplii muritori nu pot sta în picioare la judecata lui Dumnezeu. El nu-mi dă mie socoteală! Însă o întrebare sinceră, dintr-o inimă zdrobită, e un lucru inevitabil, și mi se pare cinstit!”

Lui David nu i-a fost teamă să-L întrebe pe Dumnezeu: „Până când îți vei ascunde Fața de mine?” Iar câteva versete mai încolo, același David întristat declara: „Eu am încredere în bunătatea Ta…” (Psalmul 13:5). Și-apoi, Frank James continuă: „În mijlocul consternării spirituale, Dumnezeu S-a manifestat în durerea mea. Nu știu cum, dar El se află în mijlocul dezamăgirii, a confuziei și a emoțiilor neprefăcute. Lucrul acesta nu are niciun sens pentru mine și nu-l înțeleg. Însă concepția mea despre credință a devenit una avraamică. Trebuie să mă încred în Dumnezeu chiar și când nu înțeleg, așa cum au mărturisit creștinii timp de secole: „Credem în învierea morţilor” (vezi 1 Corinteni 15:42). În mijlocul atâtor lacrimi care ar putea umple un ocean, trebuie să-i îngropăm pe cei dragi ai noștri. Dar îi îngropăm cu această convingere: „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” (1 Corinteni 15:22). Lucrul acesta nu ne scutește de durere, dar promisiunea aceasta ia credința și o duce în miezul durerii, unde speranța începe să-și facă apariția, la fel cum o rază de soare străpunge un cer înnorat!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 62:1-12


Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: Măritată” (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată”, „cetate nepărăsită (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi” (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte-Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din vechime, pe care ai răscumpărat-o…” (Psalmul 74.2).

Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul întrun loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi-vă (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care Îl determină pe Domnul să-Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să-L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru aŞi aminti de promisiunile Sale! Ce har din partea Lui!

24 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el.

Exod 32.26


Cine este pentru Domnul? (1)

Acesta a fost un moment hotărâtor, de mare încercare. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce întrebarea care apăsa greu pe inimi și pe conștiințe era aceasta: „Cine este pentru Domnul?”. Nu există o întrebare mai cercetătoare! Întrebarea n-a fost: «Cine dorește să lucreze?», nici: «Cine vrea să meargă în cutare sau în cutare loc sau să facă aceasta sau cealaltă?». Nu, ci a fost o întrebare mult mai adâncă și mai cercetătoare! Poate exista multă activitate și totuși să nu fie decât efectul unei voințe nezdrobite care, acționând asupra naturii religioase, să dea aparența de devotament și de evlavie, lucru de natură să ne înșele pe noi înșine și pe ceilalți.

Însă „a fi pentru Domnul” implică renunțarea la voința proprie, ba chiar renunțarea la noi înșine, iar acest lucru este esențial pentru slujitorul și lucrătorul adevărat. Saul din Tars, după ce a căzut la pământ, a exclamat: „Doamne, ce vrei să fac?”. Ce cuvinte, venite din partea unui om care până atunci fusese plin de voință proprie, nemilos și un crud persecutor al Adunării lui Dumnezeu!

„Cine este pentru Domnul?” Cititorule, tu ești pentru Domnul? Cercetează-te și vezi! Examinează-te cu atenție! Amintește-ți că întrebarea nu este: «Ce lucrezi?»; nu, ci este o întrebare mult mai adâncă! Dacă ești pentru Domnul, înseamnă că ești gata pentru a lucra totul și orice. Înseamnă că ești gata să stai pe loc sau să înaintezi, să mergi la dreapta sau la stânga, să fii activ sau să stai în așteptare, să stai în picioare sau să te așezi. Lucrul cel mai important este acela de a te preda pe tine însuți cerințelor Altuia – ale lui Hristos, Domnul.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.

Iov 14.1



Scurtă, dar plină de necazuri

Iov descrie într-o singură propoziție întreaga existență pământească: este „scurtă, dar plină de necazuri”. Și trebuie să recunoaștem că este o descriere cum nu se poate mai corectă.

Cât de repede trece viața! După școală urmează studiul academic, apoi cariera. O activitate o înlocuiește pe alta și anii trec în zbor. Noi îmbătrânim și ne întrebăm dacă aceasta este tot ce ne oferă viața.

Și totodată, cât de neliniștită decurge de cele mai multe ori viața! Stresați la școală, agitați la locul de muncă, în căutare după aventură în timpul liber! Nu ne acordăm nicio clipă de liniște, mereu în mișcare, alergând de la o programare la alta! Însetați de cât mai multe experiențe frumoase, dăm la o parte tot ce nu a funcționat cum ne-am dorit. În același timp, aducem conștiința la tăcere.

Domnul cunoaște eșecul nostru și ne face o dublă promisiune:

1. „Cine crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6.47). Dacă Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, El ne dă o altă viață, cu o altă perspectivă asupra morții; vom fi curând la El, în cer, într-o casă veșnică.

2. „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Isus Hristos a suferit la cruce pentru noi. Dacă ne mărturisim cu sinceritate păcatele noastre înaintea Lui, El ne iartă. Conștiința noastră va fi atunci eliberată și va fi inundată de o pace adâncă.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.11-31 · Coloseni 2.6-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE SĂ SPERI? – Fundația S.E.E.R. România

„Valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde…” (Osea 2:15)


Referințele biblice despre văi simbolizează în general o stare de deznădejde. Valea Acor (Tulburare) și-a primit numele când familia lui Acan a fost omorâtă cu pietre, și unde armatele lui Israel au fost învinse (vezi Iosua 7:25-26). Sentimentul deznădejdii face parte din condiția umană… și numeroși eroi, dintre cei mai notabili din istorie, au trăit-o pe propria lor piele. William Penn a spus: „În jurul nostru nu mai este aproape nimic altceva decât ruină și disperare.” Lord Shaftesbury a zis: „Nimic nu mai poate salva Imperiul Britanic de la naufragiu!” Benjamin Disraeli a declarat: „În industrie, în comerț, în agricultură… nu mai există nicio speranță.” Și Lordul Gray se plângea astfel: „Lămpile se sting în toată Europa; nu vom mai vedea lumina în viața noastră!” Există persoane malefice și profeții despre nenorociri peste tot… iar dacă asculți de ceea ce-ți spun ei și le cumperi marfa, vei ajunge să crezi că nu mai există nicio speranță pentru situația ta. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă (Evrei 10:23): „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Dumnezeu are putere și-ți poate transforma Valea Acor în „valea speranței”! E aceeași promisiune pe care El a făcut-o poporului Său, chiar după ce iudeii I-au întors spatele. Dumnezeu a spus în Isaia 65:10: „Valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.” Închei cu vorbele lui Henry Blackaby, care spunea: „Optimiștii nu ignoră dificultățile, însă încrederea în prezența lui Dumnezeu îi împiedică să devină descurajați. E imposibil să stai în prezența lui Dumnezeu și să fii pesimist. Dacă ne concentrăm asupra problemelor noastre, ele vor fi gigantice. Dar dacă ne focalizăm pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, vom vedea situația în perspectivă, și vom fi asigurați că toate lucrurile sunt posibile, împreună cu El!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 61:1-11


Începutul acestui capitol prezintă un interes cu totul deosebit, fiind pasajul pe care l-a ales Domnul Isus săl citească atunci când Sa ridicat să vorbească în sinagoga din Nazaret (Luca 4.16-21). Remarcăm un detaliu de cea mai mare importanţă: Isus a întrerupt lectura textului din Isaia la mijlocul frazei, înainte să menţioneze ziua răzbunării, pentru că numai prima parte a slujbei Sale (cea a harului) era împlinită („în urechile” celor care-L ascultau). Ceea ce urmează, respectiv judecata, era amânată şi este încă şi astăzi. În locul din textul nostru care nu permite nicio inserţie (nu dă voie nici măcar unei singure virgule), Dumnezeu a intercalat deja aproape două mii de ani de răbdare.

Cu toate acestea, răzbunarea nu este nicidecum cel din urmă cuvânt al frazei; după ea urmează mângâierea şi bucuria, rezervate rămăşiţei credincioase. Ca şi Iov în final, ei vor primi dublu (v. 7) această dublă rodire le fusese deja vestită prin numele de Efraim (Geneza 41.52, notă: Efraim înseamnă dublă rodire) şi, de asemenea, vor avea o bucurie eternă” (v. 7).

Ca răspuns la aceste promisiuni, rămăşiţa îşi înalţă glasul: Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu, pentru că El ma îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptăţii…” (v. 10).

Astăzi creştinul nu are, oare, aceleaşi motive pentru aL lăuda pe Domnul şi a se bucura în El?

23 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Erau acolo șase vase de piatră pentru apă, puse pentru curățirea iudeilor, încăpând în fiecare câte două sau trei măsuri. Isus le-a spus: „Umpleți vasele cu apă”. Și le-au umplut până sus. Și le-a spus: „Scoateți acum și duceți mai-marelui mesei”.

Ioan 2.6-8


Nunta din Cana (2)

Doar Hristos oferă fericirea adevărată, iar El face acest lucru ca Acela care este cu totul separat de Israel și de lume. În versetul 1 vedem un eveniment social cu care mama lui Isus este în legătură. În versetul 2 Îl vedem pe Isus, care, împreună cu ucenicii Săi, formează un grup distinct, separat de lume. Sunt și ei chemați la nuntă și, în har, Domnul acceptă invitația, punând astfel pecetea aprobării asupra acestei relații instituite de Dumnezeu.

Totuși, atunci când vinul se termină, El nu intervine la solicitarea mamei Sale, ci spune: „Ce am Eu a face cu tine, femeie? N-a sosit încă ceasul Meu”. Prin mama Sa, Domnul era în legătură cu Israel și cu legea. Refuzând să acționeze în virtutea acestei legături, El arată că toate acțiunile Sale, așa cum sunt prezentate de această Evanghelie, decurgeau din relația Sa de Fiu cu Tatăl, nu din relația naturală cu mama Sa, nici din relațiile cu Israel, bazate pe lege. În această Evanghelie, Domnul este întotdeauna văzut ca fiind afară din orice relație pământească – este Omul ceresc, care revelează „lucrurile cerești” (Ioan 3.12). El Și-a manifestat astfel gloria ca fiind în relație cu Tatăl, ca împlinind voia Tatălui și ca dobândind astfel bucuria veșnică pentru om.

Felul în care Domnul pregătește vinul cel bun este cu siguranță semnificativ. El poruncește ca vasele de curățire goale să fie umplute cu apă și din ele este apoi scos vinul. Nu ne vorbește acest lucru despre faptul că fericirea oamenilor nu poate fi dobândită decât menținând sfințenia divină?

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20



Heng, băiețelul care a donat sânge

În timpul războiului din Vietnam a fost bombardat un cămin de orfani. O fată de nouă ani a fost grav rănită și a pierdut mult sânge. Un medic și o soră medicală au căutat de urgență un donator pentru a-i salva viața.

Heng, un băiat de zece ani, a fost dispus să doneze sânge. Cum grupa lui de sânge era compatibilă cu cea a fetei, a început acțiunea. După scurt timp, Heng a început să tremure și să plângă. Sora medicală l-a întrebat dacă îi este rău, dar el a dat din cap că nu, continuând totuși să plângă. Echipa medicală din America a chemat o soră medicală vietnameză, pentru a vorbi în limba maternă cu Heng. Atunci băiatul s-a liniștit imediat. Sora medicală le-a explicat americanilor motivul pentru care Heng plângea: dorea să știe ora la care va muri. S-a gândit că trebuia să doneze tot sângele său pentru a salva viața fetei.

Adânc mișcat, medicul s-a întrebat de unde a avut băiatul curaj să moară pentru fată. Sora medicală l-a întrebat pe Heng, iar acesta a răspuns: „Ea este prietena mea!”.

Această istorioară emoționantă ne duce cu gândul la Jertfa supremă. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte. Din dragoste pentru noi, Isus a murit de bunăvoie la cruce, pentru ca noi să fim salvați și să putem primi viața veșnică. El Însuși spune: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.1-10 · Coloseni 2.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CASA VISURILOR TALE (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)


Dave Dravecky a fost un mare jucător de baseball în echipa San Francisco Giants, în anii 1980. În 1988, doctorii i-au descoperit o tumoare la brațul pe care îl folosea la aruncare, iar în 1991, brațul a trebuit să fie amputat. În cartea sa: „When You Can’t Come Back” (Când nu te mai poți întoarce – n.tr.), el vorbește despre sentimentul pierderii. „Îmi este dor să fac lucruri cu ambele mâini și – firește – îmi e tare dor de baseball.

În filmul „Field of Dreams” (Câmpul viselor – n.tr.) există o scenă în care Joe Jackson cel desculț – unul dintre cei opt jucători, din echipa Chicago White Sox, excluși din baseball pentru că au participat la o conspirație prin care echipa a pierdut Campionatul mondial din 1919 – a spus: „Faptul că am fost dat afară din baseball a fost ca și cum o parte din mine mi-a fost amputată. Mă trezeam noaptea cu mirosul terenului de baseball în nări și cu răcoarea ierbii pe picioare. Am iubit cu adevărat acest joc. Aș fi jucat doar pentru bani de mâncare… pentru sunete – pentru mirosuri. Aș fi jucat pentru nimic.”

Dravecky continuă: „Acea scenă a avut un efect puternic asupra mea. Și mie îmi lipseau acele trăiri. Sentimentul atingerii cusăturilor de pe minge, în timp ce țineam o minge nouă în mână, sunetul bâtei când lovește o minge… Aș fi jucat pentru bani de mâncare. Aș fi jucat pentru nimic!”

Da, trăim într-o lume decăzută în care ni se amputează membre ale corpului și pierdem persoane dragi nouă… Însă cerul se va revanșa pentru tot ce am pierdut. Ne vom reîntâlni cu toți cei dragi nouă care au fost răscumpărați, iar noi și prietenii noștri nu vom mai avea boli, dureri și niciun fel de amputare. „Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Într-o zi, vei locui și tu în „casa visurilor” tale… în cea veșnică! Bucură-te de pe-acum!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 60:1-22


Remarcăm un detaliu important: că expresia din v. 1, gloria Domnului (a lui Iahve) a răsărit peste tine, este preluată
în Efeseni 5.14 sub forma: Hristos va străluci peste tine”. Aceasta pune în lumină faptul că gloria lui Dumnezeu se identifică cu Persoana Fiului (vezi şi 2 Corinteni 4.6) şi că ea este legată de locul unde locuieşte El: voi face glorios locul picioarelor Mele (v. 13).

Sionul Sfântului lui Israel (v. 14) are drept corespondent Ierusalimul ceresc din Apocalipsa 21, după cum putem vedea dacă punem în paralel v. 19, 3 şi 11 din Isaia 60 cu Apocalipsa 21.23-26.

În continuare este evocată din nou adunarea cea mare a lui Israel, ca şi în cap. 49, într-o descriere minunată şi emoţionantă. Viziunea acestei promisiuni va susţine rămăşiţa credincioasă în mijlocul necazurilor ei. Cât despre noi, cei credincioşi, care traversăm uneori momente de descurajare, să ne ridicăm ochii şi să ne gândim, prin credinţă, la poporul lui Dumnezeu, aşa cum a fost îndemnat şi Avraam odinioară să o facă (Geneza 15.5). Vom vedea că nu suntem singuri, ci, dimpotrivă, călători fără număr merg împreună cu noi spre cetatea cerească. Oboseala şi suferinţa vin adesea să le îngreuneze mersul, dar priviţi-i: faţa le străluceşte, iar inima le tresaltă şi li se lărgeşte în bucuria dragostei eterne (v. 5).

22 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a treia zi a avut loc o nuntă în Cana din Galileea și mama lui Isus era acolo. Și au fost invitați și Isus și ucenicii Săi la nuntă. Și, sfârșindu-se vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu au vin”.

Ioan 2.1-3


Nunta din Cana (1)

Alături de învățătura dispensațională oferită de nunta din Cana, care ne dezvăluie reînnoirea relațiilor lui Dumnezeu cu Israel în viitor, există o lecție morală importantă în această împrejurare, care ne arată că niciun lucru pământesc nu poate oferi o bucurie de durată. Nunta este cel mai important eveniment din viața omului natural și, pe drept, el caută să facă din ea un prilej de sărbătoare și de bucurie. Din nefericire însă, vinul bucuriei omenești se termină. Omul este incapabil să obțină fericirea.

În împrejurări cu totul favorabile, omul ar putea avea toate oportunitățile pentru a dobândi fericirea, dacă așa ceva ar fi posibil prin mijloacele naturale. Tinerețea, bogățiile și sănătatea pot fi la dispoziția sa și pot fi folosite în moduri legitime, cum ar fi căsătoria. Totuși fericirea nu va dura – vinul se termină. În cel mai minunat moment al vieții va apărea ceva care va distruge complet fericirea, iar bucuria de astăzi este umbrită de teama de lucrurile pe care le poate aduce ziua de mâine. Împrejurările se pot schimba, sănătatea se poate șubrezi, iar moartea poate intra până și în cel mai fericit cămin și poate pune capăt celor mai scumpe legături.

Totuși, dacă scena acestei nunți dă pe față falimentul chiar și al celor mai bune intenții ale omului, ea manifestă de asemenea gloria lui Hristos, care este superior oricărui om și oricărui lucru și care poate oferi omului fericirea pe care singur nu o poate dobândi. Învățăm de aici că fără Hristos nu poate exista bucurie de durată.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Le arată faptele lor, fărădelegile lor, pentru că au lucrat cu mândrie. Le deschide urechea la disciplină și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.

Iov 36.9,10



15 minute după aceea…

Un tânăr din Berlin mărturisește că a trecut printr-o situație asemănătoare celei descrise în aceste versete. Iată povestea lui:

„În anul 1988 eram necredincios și frecventam discoteca, în speranța că voi trăi clipe deosebite. Dar, în realitate, nu era nimic deosebit. Într-o seară, pe când mă găseam cu grupul de prieteni în discotecă, unul a propus să facem o plimbare pe stradă. Cu toate că nu prea eram de acord, am decis totuși să le fac pe plac prietenilor.

A doua zi am auzit o veste care m-a cutremurat: în discoteca pe care o părăsisem, la exact 15 minute după aceea, a avut loc o explozie. O mână criminală a pus o bombă aproape de masa unde stăteam noi. Astăzi sunt convins că Dumnezeu a avut un plan în viața mea. Firul vieții mele nu a fost tăiat atunci. Înștiințarea lui Dumnezeu a avut rolul să mă îndrepte pe calea cea bună a credinței. Înainte de a fi prea târziu am găsit pacea și fericirea sufletului meu prin credința în Mântuitorul și Îi mulțumesc că a lucrat în chip așa de minunat.”

15 minute și n-a mai fost timp… Chemarea Mântuitorului la viață este atâta vreme cât se zice „astăzi”! Dumnezeu ne înștiințează zilnic prin Cuvântul Său și prin diverse evenimente din viața noastră sau din viața semenilor noștri. Să luăm aminte la ele și să venim la El! Orice înștiințare ne arată că îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu sunt încă la lucru pentru oamenii păcătoși, chemându-i să se întoarcă de pe căile lor rătăcite și să primească iertarea prin credința în Domnul Isus.

Să ne încredințăm viața în mâna Domnului! El dorește să ne dea viața veșnică!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 29.1-11 · Coloseni 1.24-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CASA VISURILOR TALE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte…” (Apocalipsa 7:15)


Când te gândești la „casa visurilor” tale, mai apare o întrebare: cât de aproape este de locul unde lucrez? Te-ai întrebat vreodată ce vom face de fapt în cer? Este cerul Paradisul recâștigat? Apostolul Pavel vorbește despre cer și despre lucrurile din cer în prima sa epistolă către Corinteni, la capitolul 2, de la versetul 9, unde citim: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Noua însă ni le-a descoperit prin Duhul Său.”

Biblia nu ne oferă descrieri specifice pentru ceea ce vom face în cer… însă primul Paradis ne dă două indicii importante: Primul indiciu ne spune că nu mai trebuie să ne zbatem ca s-o scoatem la capăt. Nu vom mai trăi cu speranțe zdrobite și cu dezamăgiri. Fiecare vis și idee creativă pe care le vom avea – se va împlini. Al doilea indiciu vorbește despre „a domni peste ceva sau cineva.” Așadar, vom fi promovați și răsplătiți. Dar iată care este diferența: în Paradisul pierdut, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale…” (Geneza 3:17).

Despre Paradisul regăsit însă, Dumnezeu a spus: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo…” (Apocalipsa 22:3). Într-o noapte, uitându-se la stelele de pe cer, un băiețel i-a zis tatălui său: „Dacă partea aceasta păcătoasă a cerului este atât de frumoasă, cum va arăta oare partea lipsită de păcat?” Așadar, iată o întrebare: Mergi tu în cer când mori? Ești sigur? Poți să fii – dacă te încrezi în Domnul Isus Hristos! Apostolul Ioan a scris (1 Ioan 5:13): „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”  Asta e sigur!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 59:1-21


Fărădelegile poporului au ridicat un zid de netrecut între el şi Domnul, iar cât timp acest zid rămâne, este împiedicat atât Dumnezeu să primească vreun serviciu religios din partea omului, cât şi poporul Său, să primească intervenţia Domnului pentru el. Acesta poate fi şi motivul pentru care rugăciunile noastre rămân uneori fără răspuns (Proverbe 15.8,29).

Lista copleşitoare a tuturor păcatelor acumulate de popor este derulată în faţa lui în v. 3-8, cu scopul de a le trezi conştiinţa. Romani 3.10-18 aminteşte unele dintre aceste păcate, pentru a stabili, fără drept de apel (într-un mod incontestabil), răutatea întregii rase umane.

În v. 9 iau cuvântul credincioşii rămăşiţei. Ei recunosc cu smerenie acurateţea tabloului tocmai zugrăvit. Ne cunoaştem nelegiuirile”, declară ei, adăugând încă o listă de fărădelegi la cea alcătuită de profet (v. 12-15). Pe scurt, această rămăşiţă arată cât este de zdrobită”
şi cât de mâhnit (sau „smerit”) îi este sufletul (57.15), iar aceasta Îi dă Domnului posibilitatea să arate că, potrivit promisiunii Sale, poate s-o mângâie, s-o învioreze prin Duhul Său şi s-o îndreptăţească prin intermediul lui Mesia, Răscumpărătorul şi Eliberatorul ei şi care va fi, de asemenea, şi al naţiunilor (v. 20; Romani 11.26).

21 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și David și-a făcut case în cetatea lui David și a pregătit un loc pentru chivotul lui Dumnezeu și a întins un cort pentru el. Și David a zis: „Nimeni să nu poarte chivotul lui Dumnezeu, decât leviții, pentru că pe ei i-a ales Domnul să poarte chivotul lui Dumnezeu și să-I slujească pentru totdeauna”. Și David a adunat tot Israelul la Ierusalim, ca să suie chivotul Domnului la locul său, pe care i-l pregătise.

1 Cronici 15.1-3


Leviții (18) – Aducerea chivotului la Ierusalim

Cu câteva luni mai înainte, David pregătise un car nou și încercase să aducă astfel chivotul la Ierusalim. Această încercare s-a dovedit însă dezastruoasă, atunci când boii s-au poticnit, iar Uza, unul dintre cei care-i conducea, a întins mâna să sprijine chivotul. Acest gest a stârnit mânia Domnului, care l-a lovit pe Uza, iar acesta a murit pe loc. La început, David s-a mâniat, după care s-a înspăimântat, zicând: „Cum voi aduce chivotul lui Dumnezeu la mine?”.

David învățase astfel o lecție dureroasă, pe care și noi trebuie să o învățăm, dacă dorim ca Dumnezeu să aprobe slujirea noastră. Pentru a fi plăcută înaintea lui Dumnezeu, slujirea trebuie făcută potrivit cu îndrumările Sale, nu cu ideile noastre, oricât de bune ar fi ele.

Acum el declară public lecția pe care a învățat-o. Nu numai că exprimă acest lucru în cuvânt, ci și acțiunile sale o demonstrează, fiindcă de acum avea să facă totul potrivit cu rânduiala divină. Preoții și leviții s-au sfințit și au purtat chivotul pe umerii lor, cu ajutorul drugilor, așa cum poruncise Moise, potrivit cuvântului Domnului. Cântăreții și muzicienii pricepuți, cu harfe, instrumente cu coarde și trompete, au luat parte cu mare bucurie la această ceremonie. Au fost rânduiți ușieri și păzitori pentru chivot. David, bătrânii lui Israel și căpeteniile peste o mie au luat și ei parte la festivitate. Când Dumnezeu i-a ajutat pe leviți să ridice chivotul, au fost oferite jertfe. Tot Israelul a luat parte cu bucurie și tuturor li s-a împărțit hrană. De asemenea, un psalm a fost scris și cântat cu această ocazie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 3.16



Inima omului este făcută pentru Dumnezeu

În acest verset se cuprinde toată vestea bună a mântuirii, toată evanghelia. Dumnezeu nu dorește ca cineva să meargă în pierzare. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci ca el să se pocăiască și să trăiască. De aceea El poruncește, în toate timpurile, oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască și să primească mântuirea în Hristos. „Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Care este poziția noastră față de oferta harului divin? O primim? Sau preferăm să o ignorăm? Dacă o respingem, pierdem pentru veșnicie mântuirea sufletului nostru.

Nu putem să slujim în același timp și lui Dumnezeu și lumii. Să ne hotărâm pentru Dumnezeu care ne iubește și dorește să ne salveze! El a demonstrat dragostea Sa trimițându-L pe singurul Său Fiu pe pământ, nu ca să ne judece, ci ca să ne facă pe veci fericiți. Avem dreptul să fim fericiți. Evlaviosul Augustin a spus odată: „Inima omului este făcută pentru Dumnezeu și nu se odihnește până nu se odihnește în Dumnezeu”.

Poate căutați în acest timp liniște și pace și alergați după plăcerile temporare ale păcatului. Mergând din plăcere în plăcere, setea adâncă a sufletului nu este liniștită, pentru că beți din izvoare otrăvite sau din fântâni ale deșertăciunii. Nici izvoarele curate ale înțelepciunii omenești, ale științei sau ale cunoașterii nu pot stinge setea. De ce? Pentru că sufletele voastre tânjesc după Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CASA VISURILOR TALE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„…m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…” (Apocalipsa 7:9)


Când vrei să te muți în „casa visurilor” tale, o altă întrebare importantă e: Ce fel de oameni locuiesc în zonă?

Apostolul Ioan scrie despre cetățenii cerului în Apocalipsa 7:9-10. „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Max Lucado povestește într-una dintre cărțile sale despre prietena sa Joy, care era învățătoare de Școală duminicală și avea în grupa ei o fetiță de nouă ani, foarte timidă, pe care o chema Barbara… care era o fetiță fără privilegii, dintr-o zonă săracă a orașului. Lucado scrie: „Barbara avea o viață de familie foarte dificilă și asta o făcea să fie o fetiță fricoasă și nesigură. În săptămânile când prietena mea a fost învățătoare la grupa ei, Barbara nu a scos vreun cuvânt. Niciodată. Când ceilalți copii vorbeau, ea stătea pe scaun. Când ceilalți cântau, ea tăcea. Când ceilalți râdeau, ea stătea liniștită. Era mereu prezentă. Asculta întotdeauna. Dar tăcea întotdeauna! Până în ziua în care Joy le-a prezentat o lecție despre cer. Joy le-a vorbit despre faptul că Îl vom vedea pe Dumnezeu. Le-a spus copiilor despre ochi fără lacrimi și despre viață fără moarte. Barbara era fascinată. Nu o slăbea pe Joy din ochi. Asculta însetată. Apoi a ridicat mâna: „Doamnă?” Joy a rămas înmărmurită. Până atunci Barbara pusese nicio întrebare. „Da, Barbara.” Și fetița aceea de nouă ani a întrebat: „Este cerul și pentru fetițe ca mine?” Răspunsul este: DA! Cerul a fost creat și pentru Barbara – dar și pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 58:1-14


Această parte importantă a cărţii, care se deschide odată cu acest capitol, începe prezentându-ne poporul postind şi întristându-şi sufletul.

Pentru că Domnul îl are în vedere tocmai pe omul cu duhul zdrobit şi smerit (57.15 şi 66.2), ne putem întreba ce găseşte El de criticat. Versetele 3 şi 7 ne învaţă că Dumnezeu nu Se mulţumeşte numai cu simple forme religioase exterioare, nici cu declaraţii evlavioase. Prin gura unui alt profet, El ne pune tuturor o întrebare directă: Cu adevărat, aţi postit pentru Mine, chiar pentru Mine? (Zaharia 7.5).

În spatele unei frumoase evlavii de faţadă, câte lucruri nu-şi pot găsi locul: împlinirea poftelor noastre, chiar şi în ziua sfântă a Domnului, duritate şi egoism, contestări şi certuri (v. 3,4), judecăţi şi critici (v. 9: arătarea cu degetul), chiar şi flecării (v. 13: „cuvinte deşarte”).

Adevăratele exigenţe sau cerinţe ale lui Dumnezeu sunt, de fapt: să o rupem cu obiceiurile păcatului, cu aceste lanţuri care ne ţin sub puterea vrăjmaşului (v. 6; Daniel 4.27); Proverbe 18.13 ne aminteşte de milă, care este promisă aceluia care-şi mărturiseşte fărădelegile şi se lasă de ele; suntem, de asemenea, învăţaţi să punem în practică dragostea în toate ocaziile care ni se ivesc (v. 7,10). Ce frumoase promisiuni sunt legate de această nouă umblare!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: