29 Iunie 2021
Simone, al lui Iona, Mă iubești tu?
Vă îndemn dar, prin blândețea și bunătatea lui Hristos.
Ioan 21.15; 2 Corinteni 10.1
Nu găsim în Ioan 21 niciun cuvânt al Domnului cu privire la greșeala din trecut a lui Petru. Lașitatea lui, jurămintele, blestemele și lepădarea sa nu sunt menționate. Domnul Isus conduce la pocăință prin „bunătatea lui Dumnezeu” (Romani 2.4). De asemenea, când El îi găsește pe ucenicii Săi dormind în Ghetsimani, îi mustră, însă adaugă cuvinte pline de înțelegere și de îndurare: „duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere” (Matei 26.41). Cât de diferită este această atitudine de cea pe care ei o avuseseră atunci când El dormea în corabie, în timpul furtunii, și când Îi reproșaseră: „Nu-Ți pasă că pierim?” (Marcu 4.38).
Câți dintre noi nu am găsit o plăcere nesfântă în greșeala vreunui frate, judecându-i eșecurile și mustrându-l cu asprime și cu lipsă de înțelegere! Cât de frumos a îmbinat Domnul Isus întotdeauna condamnarea fermă a păcatului cu compasiunea cea mai delicată pentru păcătos! Pentru multe persoane este necesară mustrarea cu delicatețe, pentru că, altfel, duhul lor sensibil ar fi zdrobit și ar ajunge la disperare.
Să împletim bunătatea în mustrările pe care le facem; să îndurăm slăbiciunile celorlalți; să fim îngăduitori cu slăbiciunile lor; să nu rostim cuvinte dure atunci când pot fi folosite cuvinte blânde și să nu provocăm răni amintind de greșeli din trecut. Când îi mustrăm pe alții, Scriptura ne spune să luăm seama la noi înșine (Galateni 6.1). Mânia și severitatea nu-l pot recupera pe cel căzut, nici nu pot înmuia inima celui împietrit. Precum pietrele netede cu care David l-a învins pe Goliat, mustrările făcute cu blândețe sunt, în general, cele mai eficiente. Trebuie să ne înarmăm cu același gând pe care îl vedem în Domnul nostru Isus (1 Petru 4.1).
J. R. MacDuff
Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.
Romani 5.6
Ziua care a schimbat totul
Părinții mei mi-au dat o educație religioasă, dar, când am împlinit zece ani, ei s-au despărțit. Aceasta a provocat o rană adâncă în inima mea și urmările au fost neîncrederea și răzvrătirea. Mai târziu am căutat o cale de ieșire în alcool, în petreceri și în filosofie – dar toate acestea nu au putut umple golul din inima mea.
Consumul mare de droguri și de alcool mi-a ruinat sănătatea și a trebuit să fiu internat la spital. Dar nu voiam să mor încă și mă rugam lui Dumnezeu să mă țină în viață – și atunci voi crede în El. M-am însănătoșit, dar promisiunea am uitat-o. În timpul acesta, mama mea a devenit credincioasă. Ea L-a primit pe Isus și îmi povestea mult despre Salvatorul ei. Se ruga lui Dumnezeu să intervină și în viața mea. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea ei într-un mod minunat.
O familie credincioasă ne-a invitat la masă. Când am auzit că tocmai atunci făceau renovări la sala de adunare unde se strângeau, m-am oferit să-i ajut – asta ca o mică recunoștință pentru invitația la masă. Astfel m-am dus acolo pentru a da o mână de ajutor. Dar s-a schimbat ceva: În ziua aceea am auzit vestea bună despre Isus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu față de mine. El singur putea să vindece inima mea rănită. Dumnezeu m-a făcut să-mi aduc aminte de cuvintele mele din spital: „Dacă mă vei ține în viață, voi crede în Tine”. Și Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că „acum este momentul să cred, acum este ziua mântuirii!”. M-am rugat Domnului Isus Hristos pentru iertarea păcatelor mele. Atunci o pace mare a cuprins inima mea. Aveam pace cu Dumnezeu!
Indiferent în ce situație vă găsiți, veniți la Domnul Isus și veți găsi odihnă pentru suflet, eliberare de toată povara trecutului!
Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DESPRE ANGAJAMENTE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2:20)
În zilele noastre, mulți oameni doresc să strângă cât mai mult pentru ei și să dăruiască cât mai puțin posibil. Ei vor să fie alături de prietenii lor în vremurile bune, dar în vremurile tulburi să fie absenți. Din nefericire, statisticile la nivel de țară confirmă această lipsă de angajament. Rata căsătoriilor este scăzută, în timp ce rata divorțurilor este ridicată. Implicarea în lucrare și în cauze demne de luat în seamă, cum ar fi sprijinirea celor nevoiași, este de asemenea scăzută. De ce? Pentru că oamenii nu mai doresc să-și asume riscuri sau să fie legați de responsabilități.
Vedem adesea ocaziile de a-i sluji pe alții ca pe niște obligații, și prin urmare le evităm. Suntem generația frânturilor de fraze, incapabili să ne concentrăm prea mult, obișnuiți cu reclame de 15 secunde și cu mâncarea de tip fast food. Vrem ca predicile să fie simple, antrenante, și să ne facă să ne simțim bine. Da, angajamentul este rar – dar e ceea ce ne cere Dumnezeu! Angajamentul înseamnă că promisiunea ta e un adevărat legământ, fie că-ți convine, fie că nu. Ne vom uita la câteva exemple.
Întâi, angajamentul căsătoriei. Căsătoria, așa cum o vede Dumnezeu, nu este un aranjament în care fiecare oferă jumătate. E o înțelegerea reciprocă de a oferi 100%. E un legământ care se întinde pe toată viața, între tine și soțul sau soția ta: „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea vă va despărți.” Și acest legământ este mult mai ușor de pus în practică atunci când soțul și soția au învățat să spună, asemenea apostolului Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Asta înseamnă că moartea față de interesul propriu este cheia unei relații extraordinare! Reține asta azi!
de Jean Koechlin
Isaia 65:13-25
Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-l va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor” (v. 14).
Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (1 Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?
Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi întro stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.
Mana Zilnica 