20 Iunie 2021
Domnul deci, după ce le-a vorbit, a fost înălțat la cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Și ei, plecând, au predicat pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau.
Marcu 16.19,20
Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (4)
Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Domnul Isus ca Slujitorul perfect. Această Evanghelie pune accentul pe lucrarea Domnului în Israel, lucrare pentru gloria Tatălui Său și pentru binecuvântarea poporului. Cât de minunat este să-L vedem pe Cel care odinioară a creat întregul univers, cum umbla pe pământ făcând binele și eliberând făpturile Sale de suferințele pe care păcatul le-a adus în această lume! După cum El Însuși a spus, El n-a venit pentru a I se sluji, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți (Marcu 10.45). Viața Sa de pe pământ, măreață și prețioasă cum a fost ea – și cât de puțin înțelegem ce a însemnat această viață pentru Tatăl! – nu a fost de ajuns pentru a ne mântui, ci a fost nevoie ca răscumpărarea să fie plătită, lucru care nu putea avea loc decât prin moartea Lui.
Privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, cât de solemn este faptul că, după trei ani și jumătate în care a făcut numai bine celor din poporul Său pământesc, răspunsul lor a fost: „Răstignește-L” (Marcu 15.13,14)! El a fost, așa cum Isaia profețise, „disprețuit și părăsit de oameni” (Isaia 53.3).
Versetul de astăzi ne spune însă că, deși pământul L-a lepădat pe Slujitorul lui Iahve, Dumnezeu L-a primit în cer. Omul L-a alungat, însă Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat locul la dreapta Sa. Dar remarcați următorul verset, care este nespus de prețios! El a lucrat pe pământ, iar acum, în cer, încă lucrează, împreună cu ai Săi și prin cei ai Săi. Să fim deci plini de curaj! Oricare ar fi lucrarea pe care Domnul ne-a încredințat-o, fie să dăruim un pahar cu apă, fi să predicăm mulțimilor, să știm că nu suntem singuri în slujirea noastră – Domnul lucrează împreună cu noi!
K. Quartell
Ucenicii au fost numiți creștini, pentru prima oară, în Antiohia.
Fapte 11.26
Ce îl caracterizează pe un creștin?
Un creștin este un ucenic al Domnului Isus, o persoană care Îl urmează pe Hristos și care reflectă trăsăturile de caracter ale lui Hristos.
Un creștin este o persoană care a ajuns la o cotitură a vieții: odinioară a dus o viață fără Dumnezeu și condusă după propria voință; acum Îl cunoaște pe Isus ca Mântuitor și Domn și ascultă cu drag de glasul Său și Îl urmează (Efeseni 2.1-13; Ioan 10.27).
Un creștin are iertarea păcatelor (Efeseni 1.7) și, prin credința în lucrarea de ispășire a lui Isus Hristos, este îndreptățit de Dumnezeu și are pace cu Dumnezeu (Romani 3.24-26; 5.1).
Un creștin știe că este născut din nou și astfel a trecut de la moarte la viață; el are viață veșnică (Ioan 3.3,16; 5.24).
Un creștin privește cu încredere spre gloria veșnică a lui Dumnezeu, având promisiunea că pentru el nu mai este „nicio condamnare” (Romani 5.2; 8.1).
Un creștin este un copil și un moștenitor al lui Dumnezeu și va avea parte de bogăția lui Hristos din cer (Romani 8.15-17).
Un creștin a primit Duhul Sfânt ca mărturie, ca pecete și ca arvună a mântuirii sale veșnice (2 Corinteni 1.22).
Un creștin își deschide inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu și se lasă lucrat de el.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 27.1-12 · Filipeni 4.15-23
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CASA VISURILOR TALE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Ştim… că… avem o clădire în cer…” (2 Corinteni 5:1)
Puține lucruri în viață se compară cu entuziasmul pe care îl simți atunci când te muți în „casa visurilor” tale! Dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iată ce urmează: indiferent cât de frumoasă este casa visurilor tale de pe pământ, ea este o nimica toată în comparație cu cea pe care o vei avea în veșnicie! De aceea Domnul Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2).
Când vine vorba despre casa în care vrem să locuim, apar anumite întrebări.
Iar prima dintre ele este: cât costă? Răspuns: Mai mult decât ne-am putea permite vreodată! Pentru a te răscumpăra și a te duce în cer, Dumnezeu „a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Nimeni din cer nu va spune vreodată: „Uite ce am realizat eu împreună cu Domnul Isus.” Asta l-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ar fi o insultă la adresa crucii. Te-ai face vinovat de o așa mândrie, încât ar fi imposibil să poți locui acolo! Horatius Bonar (socotit între altele „prințul compozitorilor de imnuri creștine” din Scoția sec. al. 19-lea) scria la un moment dat: „Peste viața ce n-am trăit-o eu, peste moartea ce nu e a mea, viața, dar și moartea altuia, o pun ca garanție pentru veșnicia mea.” Biblia vorbește despre „truda” și „munca” pentru Dumnezeu… însă nu le amesteca! Nu putem lucra pentru a fi mântuiți; lucrăm pentru că suntem mântuiți. Noi nu lucrăm pentru răscumpărarea noastră; noi lucrăm pentru răsplata noastră. Dumnezeu ne va arăta „în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7).
Așadar, vrei să ai o casă în cer? Este posibil – doar să te încrezi în Cel care o pregătește!
de Jean Koechlin
Isaia 56:1-57:2; 57:15-21
Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10…), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune”, spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!
Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)”. Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 Împăraţi 14.12,13).
„Eu creez rodul buzelor”, declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre „jertfa de laudă”. Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.
Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându-i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor„ (Iuda 13).
Mana Zilnica 