Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 12, 2021”

12 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Elifaz din Teman și Bildad din Șuah și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul; și Domnul a primit pe Iov.

Iov 42.9


Valoarea rugăciunii pentru viețile noastre este imposibil de estimat – este inestimabilă. Remarcați cum Dumnezeu insistă aici asupra rugăciunii de mijlocire! El le spune prietenilor lui Iov că nu puteau fi primiți și iertați fără ca Iov să se roage pentru ei. Era necesar nu doar ca ei să aducă jertfe, ci și ca Iov să mijlocească pentru ei. Ce lecție instructivă cu privire la rugăciune avem aici! Semnificația rugăciunii este puternic accentuată în acest pasaj; și vedem că ea este atât de importantă, încât Dumnezeu spune că, dacă Iov nu se ruga, El avea să-i trateze pe cei trei prieteni potrivit cu nebunia lor (Iov 42.8). Cât de împovărate sunt viețile noastre, ale prietenilor și rudelor noastre, din simplul motiv că noi credem că rugăciunea nu este atât de importantă și nu ne obosim să ne rugăm unii pentru alții! După ce Iov s-a rugat pentru prietenii săi, ei au fost iertați și primiți de Dumnezeu.

Ce lucru minunat să-l vedem pe Iov rugându-se pentru prietenii săi fără niciun resentiment și fără a încerca să se răzbune în vreun fel, ci purtându-i înaintea lui Dumnezeu și mijlocind pentru ei! Nu cred că există vreun lucru mai contrar duhului creștin decât o inimă neiertătoare, plină de resentimente. Cât de frumos este deci răspunsul lui Iov, iar Dumnezeu îi onorează rugăciunea și îi iartă pe acești oameni!

Nu trebuie să așteptăm ca cei care ne-au greșit să vină și să-și ceară iertare. Putem aduce toată situația înaintea tronului de har și ne putem ruga pentru ei. Trebuie să mijlocim înaintea Domnului pentru ei, să lăsăm toată povara înaintea Lui și să găsim astfel ușurare, har pentru a ierta, îndurare și pace.

B. Prigge

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care-L iubesc să fie ca soarele, când se arată în puterea lui.

Judecători 5.31



Răsăritul de soare

Era dimineața devreme și afară era încă întuneric. Dar începea să se lumineze, la început foarte puțin, aproape neobservat, iar apoi tot mai mult, până când deodată s-au ivit și primele raze de soare. Prima dată se vedea doar o margine, dar curând a apărut soarele în toată splendoarea lui. Apoi s-a făcut și cald – la amiază, când intensitatea devenise maximă.

Tot așa este în viața unui om care Îl iubește pe Dumnezeu. În versetul nostru nu scrie: „Cei care Îi slujesc lui Dumnezeu”, ci: „Cei care-L iubesc pe Dumnezeu”. A fost cândva și în viața voastră întuneric? Ați trăit în păcat, fără să vă pese de Dumnezeu și de voia Lui și fără să aveți siguranță cu privire la soarta veșnică? Sau poate chiar acum sunteți în felul acesta?

O astfel de stare este deosebit de periculoasă. La mine, în orice caz, s-a schimbat. Dumnezeu a început să lucreze. La început n-am înțeles mult, dar a pătruns treptat lumina în viața mea. Dumnezeu a folosit oameni care m-au îndrumat spre El. El folosește și această foaie de calendar pentru a vă vorbi.

Se părea că, pentru mine, soarele încă nu răsărise. Dar am descoperit ulterior că în mine nu era nimic curat – privindu-mă în lumina pătrunzătoare a lui Dumnezeu. În același timp am înțeles că Dumnezeu vrea să mă scoată din această mizerie și că are o soluție pentru starea mea. Când I-am recunoscut vina mea, soarele a răsărit pentru mine și primele raze au devenit vizibile. Și până astăzi este tot mai frumos, mai cald, mai clar.

Desigur, și în viața mea apar nori sau furtuni, dar harul lui Dumnezeu rămâne.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.14-28 · Filipeni 2.12-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)


Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face în slujirea lui Dumnezeu este să te compari cu altcineva. De fapt, se spune că dacă două persoane sunt identice, una dintre ele devine inutilă! Apostolul Pavel scrie: „Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” E adevărat că, fără ajutor din partea altora, nu vei deveni niciodată ceea ce poți fi, dar Dumnezeu dorește să fii îndrumat, nu clonat. El ne-a chemat pe fiecare dintre noi să ne punem darurile „în negoț”, pe parcursul vieții. De exemplu, apostolul Ioan a scos în evidență dragostea, Solomon a scos în evidență înțelepciunea… iar marele accent pus de apostolul Pavel a fost pe har, în comparație cu Legea. Nevoia este cea care determină evidențierea darului. Dacă Dumnezeu te cheamă să fii păstor sau prezbiter al unei biserici, este ca și cum ai fi un „medic generalist.” Dacă te cheamă să fii evanghelist sau învățător, El te cheamă să fii un specialist în ceea ce faci.

De ce? Deoarece „unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:8-11). Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia natura chemării, sau calitatea lucrării tale. Iar acest lucru este în regulă – nu participi la un concurs de popularitate! Tu ești chemat să fii un slujitor, nu o celebritate. Dar condiția majoră a lucrării este (cum scria Pavel în 1 Corinteni 4:2) ca „fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”  Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 49:14-26


La prima venire a Domnului, Israel nu a fost adunat (v. 5), dar ceasul acestei strângeri va suna în curând şi atunci nu numai Iuda şi Beniamin, ci şi celelalte zece seminţii, astăzi împrăştiate, îşi vor lua calea întoarcerii. Ele se vor îndrepta spre acelaşi loc, venind din toate zările, chiar şi din îndepărtata Chină. Dumnezeu a ştiut să păstreze în chip miraculos, timp de peste douăzeci de secole, unitatea lor rasială. Ce viziune glorioasă ne oferă Ierusalimul strângându-şi, în sfârşit, copiii sub aripile sale, aşa cum a dorit atât de mult Domnul Isus să o facă în vremea când Se afla aici, jos, şi ei n-au vrut (Luca 13.34)! Fiii şi fiicele lui Iacov, despărţiţi atâta timp, se vor recunoaşte şi bucura împreună, ca la o reuniune de familie de mari proporţii: aceasta va fi împlinirea profetică a Psalmului 133.

De la această scenă pământească, gândurile ne poartă spre măreaţa întâlnire cerească. Dintre toţi răscumpăraţii Domnului, pe care Hristos i-a primit de la Tatăl, nu va lipsi niciunul. Fiecare oaie este de acum la adăpost în mâna Lui şi are numele înscris pe palmele acestor mâini care au fost străpunse (v. 16; Ioan 10.28; 17.12). Captivii omului tare au fost eliberaţi pentru totdeauna prin victoria de la cruce (v. 25; Luca 11.21,22).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: