26 Iunie 2021
Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.
Ioan 14.19
Câteodată creștinii vorbesc despre doctrina perseverenței sfinților. Această doctrină apare în crezul unor grupări creștine. Dacă ceea ce se vrea a se spune prin această expresie este că toți cei credincioși vor fi în cele din urmă mântuiți, sunt cu totul de acord. Totuși, unii dintre cei care susțin această doctrină pretind «că cel credincios nu poate avea siguranța mântuirii până nu ajunge la sfârșitul călătoriei sale pe pământ; că, doar dacă a perseverat, adică doar dacă a rezistat până la capăt, va fi mântuit; că orice altceva mai mult decât atât este considerat a fi îngâmfare; că doctrina biblică a siguranței mântuirii este o învățătură periculoasă, care ar deschide calea pentru o trăire în păcat».
Este adevărat că avem nevoie să perseverăm în umblarea noastră zilnică, însă nu urmărind să căpătăm în final siguranța mântuirii, iar aceasta pentru că noi avem „siguranța deplină” încă de pe acum, pe baza declarațiilor din Cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni 2.2; 2 Timotei 1.12). Domnul Isus a spus: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”, arătând astfel că viața pe care o avem acum este chiar viața Sa, care este eternă în natura ei (Coloseni 3.3,4; Galateni 2.20). Noi nu putem muri spiritual, după cum Hristos Însuși nu poate muri; acest lucru este imposibil. El este pentru noi „Inițiatorul mântuirii eterne” (Evrei 5.9), iar noi nu vom pieri niciodată, căci ne aflăm în siguranță deplină în mâna Tatălui și în cea a Fiului (Ioan 10.28-30).
Știm că vom fi păstrați până la sfârșit prin puterea lui Dumnezeu (Iuda 24). Avem un Mare-Preot care poate să ne mântuiască în mod desăvârșit (Evrei 7.25). Așa că nu este vorba atât de mult de perseverența sfinților, ci de prezervarea (păstrarea, păzirea) sfinților. Așa cum a fost spus de către cineva, oamenii vorbesc despre perseverența sfinților, însă Scriptura vorbește despre perseverența Marelui nostru Preot divin. Moștenirea noastră din cer este păzită pentru noi, iar noi suntem păziți pentru ea (1 Petru 1.4,5). Această păzire nu va eșua nicidecum și niciodată.
B. Reynolds
Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci; izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi care curge întruna.
Proverbe 18.4
Sfaturi creștine
• Trăiește pentru a-i ridica pe alții, și nu pentru a-i demoraliza.
• Dăruiește-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care El îl are în Univers.
• Nu te teme să încredințezi un viitor necunoscut în mâinile Dumnezeului Atotcunoscător.
• Încearcă să-ți faci datoria și vei afla îndată cine ești.
• Nu fi dintre aceia care duminica spun „Tatăl nostru” și în restul săptămânii trăiesc ca niște orfani.
• Învață să zâmbești atunci când ești trist, căci numai zâmbind vei învinge suferința.
• Trăiește ca și cum ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic.
• Nu este destul să nu dușmănești pe cineva, trebuie să îl și iubești.
• Imită pe alții numai atât cât permite buna-cuviință.
• Nu-ți pierde răbdarea, dacă argumentele tale nu sunt luate în seamă.
• Muncește ca și cum aceasta ți-ar produce o mare bucurie. Iubește ca și când nimeni nu te-a făcut vreodată să suferi.
• Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare.
• Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este prezent în ea.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TOLERA PROSTIA! – Fundația S.E.E.R. România
„Nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Proverbele 1:7)
În limba ebraică se folosesc trei cuvinte pentru a reda ceea ce în cartea Proverbele apare ca „nebun”:
1) „Kesil.” Acest cuvânt se referă la o persoană încăpățânată care consideră că nu are nevoie de niciun sfat.
2) „Ewil.” Rădăcina acestui cuvânt provine din expresia „plin de fluide.” El se referă la o persoană grea de cap care refuză să asculte sfaturile.
3) „Nabal.” Cuvântul acesta se referă la o persoană fără minte care demonstrează lipsa de înțelepciune printr-un mod de viață nebunesc. Prin urmare, nebunul este o persoană fără minte, grea de cap, încăpățânată și care nu va primi notă de trecere la școala înțelepciunii. O astfel de persoană poate fi sclipitoare din punct de vedere intelectual, poate avea succes financiar și poate fi admirată din perspectivă socială, însă moral și spiritual este o persoană falimentară. Solomon ne avertizează: „nebunii mor fiindcă n-au judecată.” (Proverbele 10:21) La fel cum trupul moare din lipsă de oxigen, nebunul va muri din lipsă de înțelepciune. Solomon concluzionează: „Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.” (Proverbele 14:7) Mesajul este clar: numai nebunul se întovărășește cu un nebun.
Așadar, când îți alegi un prieten, iată câteva întrebări pe care să ți le pui și să afli răspunsul la ele: Acea persoană scoate la iveală ce e mai bun, sau ce e mai rău, din tine? Are o atitudine pozitivă sau negativă? Ce prieteni are? Este implicată în lucruri care îți încalcă principiile și valorile? Exersează cumpătarea, și își ține în frâu temperamentul? Te face să te apropii mai mult de Dumnezeu sau te îndepărtează de El? Și pe măsură ce afli răspunsuri, deprinde-te să umbli cu înțelepții!
de Jean Koechlin
Isaia 63:1-14
Cine este şi de unde vine Acesta care soseşte aici glorios şi impunând teamă? De ce are veşmintele însângerate? O, El este executorul cumplitei „zile de răzbunare„ (Luca 21.22), pe care-L vedem întorcându-Se după ce Îşi va fi îndeplinit lucrarea! (v. 4; 61.2). În revolta finală, popoarele se vor strânge pe teritoriul Edomului pentru un ultim atac împotriva lui Dumnezeu şi a celor care-I aparţin (vezi şi 34.6), însă aceasta se va întâmpla tocmai pentru ca ele să fie zdrobite acolo, potrivit imaginii culegătorilor de vie careşi călcau cândva strugurii în teascuri.
Ne este oare greu să-L recunoaştem în acest Răzbunător pe Mântuitorul nostru cel plin de îndurare? Slujba Lui pentru gloria lui Dumnezeu îmbină aceste două trăsături: El, Cel care a fost singur pe cruce, este deopotrivă singurul care judecă (v. 3). „Măreţ
în puterea Sa” (v. 1), El lucrează cu „braţ măreţ” (v. 12), Îşi face „un Nume măreţ” (v. 14) şi locuieşte în măreţie (frumuseţe, glorie) (v. 15). „Victorios în măreţia Ta, înaintează pentru adevăr…!” (Psalmul 45.4), sunt cuvinte care I se adresează Lui chiar cu privire la această judecată.
Odată cu v. 7 se deschide un nou episod al cărţii, cel din urmă, prin rememorarea îndurărilor şi a laudelor Domnului. Aceasta este şi datoria noastră, iar împlinirea ei nu trebuie să lipsească de la niciunul dintre noi!
Mana Zilnica 