27 Iunie 2021
„Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne!” Și El le-a spus: „Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede; și dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. Dar de acum Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.
Luca 22.67-69
Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (5)
Am văzut că, în Evanghelia după Marcu, Domnul Isus este prezentat ca Slujitorul perfect al lui Iahve. În Evanghelia după Luca, El este prezentat ca Omul sfânt, lipsit de păcat, ca Omul după inima lui Dumnezeu – deși fiind, în același timp, Fiul etern al lui Dumnezeu.
„Fiul Omului” este un nume pe care Domnul l-a folosit adesea cu privire la Sine Însuși. Cât de recunoscători suntem pentru aceste cuvinte: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19.10)!
Acest nume accentuează de asemenea umanitatea Lui adevărată. El are și un caracter profetic. Psalmul 8 ne spune că Fiul Omului va domni peste toate lucrările mâinilor lui Dumnezeu. Daniel 7 ne spune că Fiul Omului va primi „stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească” (versetul 14). Scopul Tatălui este ca Fiul să domnească, ca Om, peste tot ceea ce Fiul a creat, ca Dumnezeu.
În pasajul de mai sus Îl vedem pe binecuvântatul nostru Domn stând înaintea conducătorilor lui Israel. Ei L-au întrebat dacă El era Hristosul. Viața Sa, minunile Sale, învățătura Sa, toate dovedeau celor care aveau credință că El era într-adevăr Hristosul. Domnul însă cunoștea inimile acestor conducători. Întrebarea lor nu era una sinceră, ci ei doar căutau un motiv pentru a-L acuza. La fel cum Saul a încercat să-l omoare pe David, unsul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, la fel acești conducători doreau să-L omoare pe Unsul lui Dumnezeu, pe Fiul Omului, rânduit să domnească peste toate.
Domnul le spune că-L vor vedea șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu! Aveau să-L alunge de pe pământ, însă doar pentru ca El să-Și ia locul suprem de putere în cer.
K. Quartell
Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!
Luca 3.22
O viață desăvârșită
Isus Hristos avea aproximativ 30 de ani când a fost botezat de Ioan în Iordan. Biblia ne relatează puțin despre viața Sa de până la acel moment. Știm că la vârsta de 12 ani a călătorit împreună cu părinții Săi la sărbătoarea de Paște la Ierusalim (Luca 2.41-52). El a crescut într-o familie mare și a lucrat ca tâmplar (Marcu 6.3).
Acum, conform planului divin, trebuia să-Și înceapă slujba în Israel. Înainte de a începe slujba, El a fost botezat și, ca să nu se creeze impresia că Isus ar fi ca unul dintre aceia care doreau să-și exprime prin botez pocăința, Dumnezeu L-a evidențiat înaintea tuturor: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!”.
Pe de o parte, Tatăl a mărturisit prin aceste cuvinte că Fiul Său era altfel! În contrast cu toți ceilalți oameni care au fost botezați de Ioan, Domnul Isus nu a avut nevoie de botezul pocăinței. El era fără păcat și nu a făcut niciodată păcat. Totuși, El S-a lăsat botezat, deoarece dorea să Se pună de partea celor care credeau în Dumnezeu.
Pe de altă parte, Dumnezeu a confirmat prin aceste cuvinte ce viață plăcută a dus Isus în acești 30 de ani. El a fost Copilul ascultător de părinții Săi și Tâmplarul care Și-a îndeplinit cu fidelitate munca. Dumnezeu a văzut desăvârșirea Sa și a apreciat-o în mod public la Iordan.
Ce mult ne bucură să contemplăm această scenă, când cerul se deschide și glasul lui Dumnezeu răsună pe pământ: Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc desfătarea!
Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LEGEA LUI MURPHY SAU LEGEA LUI DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România
„Tot ce este adevărat… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)
Se spune că în 1949, Căpitanul Edward Murphy, un inginer care lucra pentru Forțele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, s-a înfuriat din cauza unui transmițător conectat greșit. Certându-l pe tehnicianul care era responsabil cu asta, Murphy a spus: „Dacă există vreo modalitate de-a face lucrurile greșit, el o va găsi!” De-a lungul timpului, maxima: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost!” a devenit cunoscută drept Legea lui Murphy. De fapt, ea afirmă ceva de genul: „Nimic nu e așa de simplu precum pare. Totul durează mai mult decât te-aștepți și dacă ceva poate merge prost, așa va fi – în cel mai nepotrivit moment posibil!” Descurajant, nu?!
Cine s-ar mai bucura de viață dacă ar trăi după această filozofie? Pentru că se așteaptă mereu la rău, asta vor și primi! Legea lui Dumnezeu este în dezacord total cu Legea lui Murphy. Poate că lumea se așteaptă ca Legea lui Murphy să opereze în viețile lor, dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu trebuie să te împotrivești acestui stil de gândire și să îmbrățișezi legea lui Dumnezeu.
În esență, iată ce spune ea: „Dacă există lucruri bune care se pot întâmpla, așa va fi. Nimic nu este atât de dificil precum pare. Orice lucru aduce satisfacție și dacă se poate întâmpla ceva bun cuiva, mie mi se va întâmpla – pentru că ascult de Dumnezeu!” Gândește-te cât de mult te-ai putea bucura de viață, dacă gândurile tale ar fi în acord cu legea lui Dumnezeu, nu cu Legea lui Murphy.
Adevărul este că Dumnezeu ți-a pregătit o viață extraordinară, una de care dorește să te bucuri din belșug. Așadar, în loc să faci din țânțar armăsar, și să contrazici Cuvântul lui Dumnezeu, bazează-te pe o astfel de promisiune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Asta înseamnă să trăiești după legea lui Dumnezeu… nu după Legea lui Murphy!
de Jean Koechlin
Isaia 63:15-19; 64:1-12
Rămăşiţa credincioasă şia amintit de „marile binefaceri„ cu care Domnul Îşi copleşise odinioară poporul (63.7). După atâtea dovezi de dragoste, ar mai putea El acum să-i abandoneze? Ei apelează la inima acestui Dumnezeu milos, care este Tatăl lor, şi-L roagă: „Priveşte din ceruri…”; şi nu se opresc la atât, ci strigă: „Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî…„ (64.1). Strigătul acesta a găsit răspuns: Domnul Hristos a coborât, prima dată pentru mântuirea noastră; şi va mai coborî încă o dată, pentru a-i elibera pe cei ai Săi din încercare şi pentru a-i nimici pe vrăjmaşii lor (Psalmul 18.9; 144.5).
Versetul 6 compară „toate faptele noastre drepte” cu „o haină mânjită”. Despre păcatele noastre înţelegem uşor că sunt aşa, dar şi faptele noastre drepte? În adevăr, şi ele tot aşa sunt! Tot ce am putut face bun şi drept înainte de convertirea noastră sunt zdrenţe care nu fac altceva decât să scoată în evidenţă mizeria, în loc să o ascundă. Dar Domnul înlocuieşte aceste veşminte murdare cu hainele mântuirii şi cu mantaua dreptăţii (61.10; Zaharia 3.1-5).
Modelaţi precum lutul pe roata olarului (v. 8), noi nu avem nicio valoare prin ţărâna din care am fost plămădiţi (Psalmul 100.3). Singura care contează este munca Lucrătorului divin care face din noi „vase de onoare…” (2 Timotei 2.21).