Mana Zilnica

24 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el.

Exod 32.26

Cine este pentru Domnul? (1)

Acesta a fost un moment hotărâtor, de mare încercare. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce întrebarea care apăsa greu pe inimi și pe conștiințe era aceasta: „Cine este pentru Domnul?”. Nu există o întrebare mai cercetătoare! Întrebarea n-a fost: «Cine dorește să lucreze?», nici: «Cine vrea să meargă în cutare sau în cutare loc sau să facă aceasta sau cealaltă?». Nu, ci a fost o întrebare mult mai adâncă și mai cercetătoare! Poate exista multă activitate și totuși să nu fie decât efectul unei voințe nezdrobite care, acționând asupra naturii religioase, să dea aparența de devotament și de evlavie, lucru de natură să ne înșele pe noi înșine și pe ceilalți.

Însă „a fi pentru Domnul” implică renunțarea la voința proprie, ba chiar renunțarea la noi înșine, iar acest lucru este esențial pentru slujitorul și lucrătorul adevărat. Saul din Tars, după ce a căzut la pământ, a exclamat: „Doamne, ce vrei să fac?”. Ce cuvinte, venite din partea unui om care până atunci fusese plin de voință proprie, nemilos și un crud persecutor al Adunării lui Dumnezeu!

„Cine este pentru Domnul?” Cititorule, tu ești pentru Domnul? Cercetează-te și vezi! Examinează-te cu atenție! Amintește-ți că întrebarea nu este: «Ce lucrezi?»; nu, ci este o întrebare mult mai adâncă! Dacă ești pentru Domnul, înseamnă că ești gata pentru a lucra totul și orice. Înseamnă că ești gata să stai pe loc sau să înaintezi, să mergi la dreapta sau la stânga, să fii activ sau să stai în așteptare, să stai în picioare sau să te așezi. Lucrul cel mai important este acela de a te preda pe tine însuți cerințelor Altuia – ale lui Hristos, Domnul.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.

Iov 14.1

Scurtă, dar plină de necazuri

Iov descrie într-o singură propoziție întreaga existență pământească: este „scurtă, dar plină de necazuri”. Și trebuie să recunoaștem că este o descriere cum nu se poate mai corectă.

Cât de repede trece viața! După școală urmează studiul academic, apoi cariera. O activitate o înlocuiește pe alta și anii trec în zbor. Noi îmbătrânim și ne întrebăm dacă aceasta este tot ce ne oferă viața.

Și totodată, cât de neliniștită decurge de cele mai multe ori viața! Stresați la școală, agitați la locul de muncă, în căutare după aventură în timpul liber! Nu ne acordăm nicio clipă de liniște, mereu în mișcare, alergând de la o programare la alta! Însetați de cât mai multe experiențe frumoase, dăm la o parte tot ce nu a funcționat cum ne-am dorit. În același timp, aducem conștiința la tăcere.

Domnul cunoaște eșecul nostru și ne face o dublă promisiune:

1. „Cine crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6.47). Dacă Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, El ne dă o altă viață, cu o altă perspectivă asupra morții; vom fi curând la El, în cer, într-o casă veșnică.

2. „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Isus Hristos a suferit la cruce pentru noi. Dacă ne mărturisim cu sinceritate păcatele noastre înaintea Lui, El ne iartă. Conștiința noastră va fi atunci eliberată și va fi inundată de o pace adâncă.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.11-31 · Coloseni 2.6-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE SĂ SPERI? – Fundația S.E.E.R. România

„Valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde…” (Osea 2:15)

Referințele biblice despre văi simbolizează în general o stare de deznădejde. Valea Acor (Tulburare) și-a primit numele când familia lui Acan a fost omorâtă cu pietre, și unde armatele lui Israel au fost învinse (vezi Iosua 7:25-26). Sentimentul deznădejdii face parte din condiția umană… și numeroși eroi, dintre cei mai notabili din istorie, au trăit-o pe propria lor piele. William Penn a spus: „În jurul nostru nu mai este aproape nimic altceva decât ruină și disperare.” Lord Shaftesbury a zis: „Nimic nu mai poate salva Imperiul Britanic de la naufragiu!” Benjamin Disraeli a declarat: „În industrie, în comerț, în agricultură… nu mai există nicio speranță.” Și Lordul Gray se plângea astfel: „Lămpile se sting în toată Europa; nu vom mai vedea lumina în viața noastră!” Există persoane malefice și profeții despre nenorociri peste tot… iar dacă asculți de ceea ce-ți spun ei și le cumperi marfa, vei ajunge să crezi că nu mai există nicio speranță pentru situația ta. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă (Evrei 10:23): „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Dumnezeu are putere și-ți poate transforma Valea Acor în „valea speranței”! E aceeași promisiune pe care El a făcut-o poporului Său, chiar după ce iudeii I-au întors spatele. Dumnezeu a spus în Isaia 65:10: „Valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.” Închei cu vorbele lui Henry Blackaby, care spunea: „Optimiștii nu ignoră dificultățile, însă încrederea în prezența lui Dumnezeu îi împiedică să devină descurajați. E imposibil să stai în prezența lui Dumnezeu și să fii pesimist. Dacă ne concentrăm asupra problemelor noastre, ele vor fi gigantice. Dar dacă ne focalizăm pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, vom vedea situația în perspectivă, și vom fi asigurați că toate lucrurile sunt posibile, împreună cu El!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 61:1-11

Începutul acestui capitol prezintă un interes cu totul deosebit, fiind pasajul pe care l-a ales Domnul Isus săl citească atunci când Sa ridicat să vorbească în sinagoga din Nazaret (Luca 4.16-21). Remarcăm un detaliu de cea mai mare importanţă: Isus a întrerupt lectura textului din Isaia la mijlocul frazei, înainte să menţioneze ziua răzbunării, pentru că numai prima parte a slujbei Sale (cea a harului) era împlinită („în urechile” celor care-L ascultau). Ceea ce urmează, respectiv judecata, era amânată şi este încă şi astăzi. În locul din textul nostru care nu permite nicio inserţie (nu dă voie nici măcar unei singure virgule), Dumnezeu a intercalat deja aproape două mii de ani de răbdare.

Cu toate acestea, răzbunarea nu este nicidecum cel din urmă cuvânt al frazei; după ea urmează mângâierea şi bucuria, rezervate rămăşiţei credincioase. Ca şi Iov în final, ei vor primi „dublu„ (v. 7) această dublă rodire le fusese deja vestită prin numele de Efraim (Geneza 41.52, notă: Efraim înseamnă dublă rodire) şi, de asemenea, „vor avea o bucurie eternă” (v. 7).

Ca răspuns la aceste promisiuni, rămăşiţa îşi înalţă glasul: „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu, pentru că El ma îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptăţii…” (v. 10).

Astăzi creştinul nu are, oare, aceleaşi motive pentru aL lăuda pe Domnul şi a se bucura în El?