23 Iunie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Erau acolo șase vase de piatră pentru apă, puse pentru curățirea iudeilor, încăpând în fiecare câte două sau trei măsuri. Isus le-a spus: „Umpleți vasele cu apă”. Și le-au umplut până sus. Și le-a spus: „Scoateți acum și duceți mai-marelui mesei”.
Ioan 2.6-8
Nunta din Cana (2)
Doar Hristos oferă fericirea adevărată, iar El face acest lucru ca Acela care este cu totul separat de Israel și de lume. În versetul 1 vedem un eveniment social cu care mama lui Isus este în legătură. În versetul 2 Îl vedem pe Isus, care, împreună cu ucenicii Săi, formează un grup distinct, separat de lume. Sunt și ei chemați la nuntă și, în har, Domnul acceptă invitația, punând astfel pecetea aprobării asupra acestei relații instituite de Dumnezeu.
Totuși, atunci când vinul se termină, El nu intervine la solicitarea mamei Sale, ci spune: „Ce am Eu a face cu tine, femeie? N-a sosit încă ceasul Meu”. Prin mama Sa, Domnul era în legătură cu Israel și cu legea. Refuzând să acționeze în virtutea acestei legături, El arată că toate acțiunile Sale, așa cum sunt prezentate de această Evanghelie, decurgeau din relația Sa de Fiu cu Tatăl, nu din relația naturală cu mama Sa, nici din relațiile cu Israel, bazate pe lege. În această Evanghelie, Domnul este întotdeauna văzut ca fiind afară din orice relație pământească – este Omul ceresc, care revelează „lucrurile cerești” (Ioan 3.12). El Și-a manifestat astfel gloria ca fiind în relație cu Tatăl, ca împlinind voia Tatălui și ca dobândind astfel bucuria veșnică pentru om.
Felul în care Domnul pregătește vinul cel bun este cu siguranță semnificativ. El poruncește ca vasele de curățire goale să fie umplute cu apă și din ele este apoi scos vinul. Nu ne vorbește acest lucru despre faptul că fericirea oamenilor nu poate fi dobândită decât menținând sfințenia divină?
H. Smith
Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20
Heng, băiețelul care a donat sânge
În timpul războiului din Vietnam a fost bombardat un cămin de orfani. O fată de nouă ani a fost grav rănită și a pierdut mult sânge. Un medic și o soră medicală au căutat de urgență un donator pentru a-i salva viața.
Heng, un băiat de zece ani, a fost dispus să doneze sânge. Cum grupa lui de sânge era compatibilă cu cea a fetei, a început acțiunea. După scurt timp, Heng a început să tremure și să plângă. Sora medicală l-a întrebat dacă îi este rău, dar el a dat din cap că nu, continuând totuși să plângă. Echipa medicală din America a chemat o soră medicală vietnameză, pentru a vorbi în limba maternă cu Heng. Atunci băiatul s-a liniștit imediat. Sora medicală le-a explicat americanilor motivul pentru care Heng plângea: dorea să știe ora la care va muri. S-a gândit că trebuia să doneze tot sângele său pentru a salva viața fetei.
Adânc mișcat, medicul s-a întrebat de unde a avut băiatul curaj să moară pentru fată. Sora medicală l-a întrebat pe Heng, iar acesta a răspuns: „Ea este prietena mea!”.
Această istorioară emoționantă ne duce cu gândul la Jertfa supremă. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte. Din dragoste pentru noi, Isus a murit de bunăvoie la cruce, pentru ca noi să fim salvați și să putem primi viața veșnică. El Însuși spune: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.1-10 · Coloseni 2.1-5
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CASA VISURILOR TALE (4) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)
Dave Dravecky a fost un mare jucător de baseball în echipa San Francisco Giants, în anii 1980. În 1988, doctorii i-au descoperit o tumoare la brațul pe care îl folosea la aruncare, iar în 1991, brațul a trebuit să fie amputat. În cartea sa: „When You Can’t Come Back” (Când nu te mai poți întoarce – n.tr.), el vorbește despre sentimentul pierderii. „Îmi este dor să fac lucruri cu ambele mâini și – firește – îmi e tare dor de baseball.
În filmul „Field of Dreams” (Câmpul viselor – n.tr.) există o scenă în care Joe Jackson cel desculț – unul dintre cei opt jucători, din echipa Chicago White Sox, excluși din baseball pentru că au participat la o conspirație prin care echipa a pierdut Campionatul mondial din 1919 – a spus: „Faptul că am fost dat afară din baseball a fost ca și cum o parte din mine mi-a fost amputată. Mă trezeam noaptea cu mirosul terenului de baseball în nări și cu răcoarea ierbii pe picioare. Am iubit cu adevărat acest joc. Aș fi jucat doar pentru bani de mâncare… pentru sunete – pentru mirosuri. Aș fi jucat pentru nimic.”
Dravecky continuă: „Acea scenă a avut un efect puternic asupra mea. Și mie îmi lipseau acele trăiri. Sentimentul atingerii cusăturilor de pe minge, în timp ce țineam o minge nouă în mână, sunetul bâtei când lovește o minge… Aș fi jucat pentru bani de mâncare. Aș fi jucat pentru nimic!”
Da, trăim într-o lume decăzută în care ni se amputează membre ale corpului și pierdem persoane dragi nouă… Însă cerul se va revanșa pentru tot ce am pierdut. Ne vom reîntâlni cu toți cei dragi nouă care au fost răscumpărați, iar noi și prietenii noștri nu vom mai avea boli, dureri și niciun fel de amputare. „Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Într-o zi, vei locui și tu în „casa visurilor” tale… în cea veșnică! Bucură-te de pe-acum!
de Jean Koechlin
Isaia 60:1-22
Remarcăm un detaliu important: că expresia din v. 1, „gloria Domnului (a lui Iahve) a răsărit peste tine„, este preluată
în Efeseni 5.14 sub forma: „Hristos va străluci peste tine”. Aceasta pune în lumină faptul că gloria lui Dumnezeu se identifică cu Persoana Fiului (vezi şi 2 Corinteni 4.6) şi că ea este legată de locul unde locuieşte El: „voi face glorios locul picioarelor Mele„ (v. 13).
„Sionul Sfântului lui Israel„ (v. 14) are drept corespondent Ierusalimul ceresc din Apocalipsa 21, după cum putem vedea dacă punem în paralel v. 19, 3 şi 11 din Isaia 60 cu Apocalipsa 21.23-26.
În continuare este evocată din nou adunarea cea mare a lui Israel, ca şi în cap. 49, într-o descriere minunată şi emoţionantă. Viziunea acestei promisiuni va susţine rămăşiţa credincioasă în mijlocul necazurilor ei. Cât despre noi, cei credincioşi, care traversăm uneori momente de descurajare, să ne ridicăm ochii şi să ne gândim, prin credinţă, la poporul lui Dumnezeu, aşa cum a fost îndemnat şi Avraam odinioară să o facă (Geneza 15.5). Vom vedea că nu suntem singuri, ci, dimpotrivă, călători fără număr merg împreună cu noi spre cetatea cerească. Oboseala şi suferinţa vin adesea să le îngreuneze mersul, dar priviţi-i: faţa le străluceşte, iar inima le tresaltă şi li se lărgeşte în bucuria dragostei eterne (v. 5).
Mana Zilnica 