Mana Zilnica

25 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el.

Exod 32.26

Cine este pentru Domnul? (2)

Nu cunosc nimic mai important, în timpul în care trăim, decât această întrebare pătrunzătoare: „Cine este pentru Domnul?”. Trăim în zile în care voința omului se manifestă din plin. Omul se laudă cu libertatea sa, iar acest lucru se vede cel mai pregnant în sfera religioasă. Starea actuală este la fel ca cea din tabăra lui Israel, în zilele descrise în Exod 32 – în zilele vițelului de aur. Moise dispăruse; voința omenească era la lucru; uneltele au fost puse în acțiune; și care a fost rezultatul? Vițelul de aur! Iar când Moise s-a întors, a găsit poporul cufundat în idolatrie și în desfrâu. Apoi s-a auzit întrebarea solemnă și cercetătoare: „Cine este pentru Domnul?”. Această întrebare a limpezit lucrurile, punându-i pe toți la încercare. La fel se întâmplă și astăzi. Voința omului domină peste tot, mai ales în sfera religiei. Omul se mândrește cu lumina lui, cu libertatea voinței lui, cu libertatea de a judeca orice lucru. Calitatea de Domn a lui Hristos este tăgăduită, de aceea am face bine să privim cu atenție la întreaga stare și să ne asigurăm că suntem cu adevărat pentru Domnul, chiar împotriva noastră înșine, și că avem o atitudine de supunere simplă față de autoritatea Sa. Astfel, nu ne vom mai preocupa cu mărimea sau cu caracterul lucrării noastre, ci singurul nostru scop va fi să facem voia Domnului nostru.

A trăi și a acționa astfel pentru Domnul poate părea că ne îngustează câmpul de lucru, însă sfera lucrării nu intră deloc în responsabilitatea noastră. Dacă un stăpân îi spune slujitorului său să aștepte în hol și să nu se miște până nu-l va chema el, care este datoria acelui slujitor? Cu siguranță, să stea liniștit și să aștepte! Și n-ar trebui să-și schimbe această atitudine, chiar dacă alți servitori i-ar găsi vină pentru inactivitatea și inutilitatea lui. El poate rămâne liniștit, încredințat fiind că stăpânul său îl aprobă și îl îndreptățește. Acest lucru este de ajuns pentru orice slujitor adevărat, a cărui singură dorință este de a face nu o mare lucrare, ci voia Domnului său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate cunoaște, pentru că ele se înțeleg duhovnicește. Dar cel duhovnicesc deosebește toate lucrurile și el însuși nu poate fi înțeles de nimeni.

1 Corinteni 2.14,15

Cine poate citi Biblia?

Cum să citesc și să interpretez Biblia? Nu se adresează ea specialiștilor, istoricilor, exegeților, teologilor sau arheologilor?

Are Biblia un mesaj pentru fiecare dintre noi? Cu siguranță! Un mesaj pentru mine, personal? Da, pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, adresat fiecărui om pe care El l-a creat. Biblia nu face apel la cunoștințele mele, ci la inima mea și la conștiința mea. Biblia ne privește pe toți, mici și mari. Este suficient să recunoaștem micimea noastră înaintea lui Dumnezeu și să dorim să fim învățați. Rugându-Se lui Dumnezeu, Isus a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11.25). Și un profet a zis: „Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește” (Isaia 1.2).

Biblia, care este compusă din cărți scrise cu mii de ani în urmă, este mereu de actualitate. Ea este descoperirea pe care Dumnezeu o dă cu privire la El Însuși; ea conține planurile Lui Dumnezeu cu privire la oameni. Ea nu este o carte de istorie, nici de știință sau de morală. Ea cercetează și rezolvă chestiunea binelui și a răului. Biblia ne explică de ce suntem păcătoși, condamnați, și ne prezintă singurul mijloc prin care ne putem împăca cu Dumnezeu: Isus, mort pe cruce și înviat. Cuvântul lui Dumnezeu e viu, iar dacă îl crezi, acesta are puterea de a lucra în tine. Fii sigur că, dacă citești Biblia cu sinceritate, Dumnezeu ți Se va face cunoscut.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 31.1-13 · Coloseni 2.16-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O ÎNTREBARE SINCERĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” (Psalmul 13:1)

Când Kelly James împreună cu doi prieteni, care făceau cățărări, au murit în Mount Hood din Oregon, Statele Unite ale Americii, fratele său Frank, profesor de teologie a afirmat: „Una e să vorbești despre moarte în mod abstract, la modul generic, și cu totul altceva este când te confrunți cu moartea cuiva drag. Moartea este urâtă. Nu putem – și nu trebuie – să ne străduim s-o facem mai plăcută, prin platitudini pioase. Mă bântuie această întrebare: „Unde era Dumnezeu când Kelly îngheța de frig?” Pentru mine, a nu pune această întrebare ar însemna că nu-L iau pe Dumnezeu în serios. Nu vreau să spun că simplii muritori nu pot sta în picioare la judecata lui Dumnezeu. El nu-mi dă mie socoteală! Însă o întrebare sinceră, dintr-o inimă zdrobită, e un lucru inevitabil, și mi se pare cinstit!”

Lui David nu i-a fost teamă să-L întrebe pe Dumnezeu: „Până când îți vei ascunde Fața de mine?” Iar câteva versete mai încolo, același David întristat declara: „Eu am încredere în bunătatea Ta…” (Psalmul 13:5). Și-apoi, Frank James continuă: „În mijlocul consternării spirituale, Dumnezeu S-a manifestat în durerea mea. Nu știu cum, dar El se află în mijlocul dezamăgirii, a confuziei și a emoțiilor neprefăcute. Lucrul acesta nu are niciun sens pentru mine și nu-l înțeleg. Însă concepția mea despre credință a devenit una avraamică. Trebuie să mă încred în Dumnezeu chiar și când nu înțeleg, așa cum au mărturisit creștinii timp de secole: „Credem în învierea morţilor” (vezi 1 Corinteni 15:42). În mijlocul atâtor lacrimi care ar putea umple un ocean, trebuie să-i îngropăm pe cei dragi ai noștri. Dar îi îngropăm cu această convingere: „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” (1 Corinteni 15:22). Lucrul acesta nu ne scutește de durere, dar promisiunea aceasta ia credința și o duce în miezul durerii, unde speranța începe să-și facă apariția, la fel cum o rază de soare străpunge un cer înnorat!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 62:1-12

Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată” (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată”, „cetate nepărăsită„ (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi” (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte-Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din vechime, pe care ai răscumpărat-o…” (Psalmul 74.2).

Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul întrun loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi-vă„ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care Îl determină pe Domnul să-Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să-L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru aŞi aminti de promisiunile Sale! Ce har din partea Lui!