Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 19, 2021”

20 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Este timp de luat argint și de primit haine, și măslini și vii, și oi și boi, și robi și roabe?

2 Împărați 5.26


Elisei, omul lui Dumnezeu, îi dăduse lui Naaman instrucțiuni despre cum să fie vindecat, iar Naaman, urmând instrucțiunile, fusese curățit de lepra sa. Recunoscător, el s-a întors la Elisei cu dorința de a-i plăti, însă Elisei a refuzat. El dorea să transmită mesajul clar cu privire la faptul că îndurarea, harul și mântuirea lui Dumnezeu sunt gratuite.

Totuși Ghehazi, slujitorul lui Elisei, văzând bogățiile pe care Naaman le adusese și faptul că acesta era gata să le ofere, a decis, din pricina lăcomiei sale, să profite de acest lucru. A alergat după Naaman și, mințindu-l, i-a cerut argint și haine. Inima lui Elisei însă a văzut ceea ce Ghehazi făcuse și, când acesta s-a întors, i-a pus întrebarea citată mai sus, după care a pronunțat judecata asupra lui.

Răspunsul la întrebarea retorică pusă de Elisei lui Ghehazi este nu.

Cum ni se aplică nouă astăzi această întrebare? Știm că Domnul va veni în curând, că perioada harului se va încheia și că, într-o zi viitoare, totul va arde în foc. Știm că a câștiga întreaga lume, dar a-ți pierde sufletul, este ceva cumplit. Prin urmare, este timpul pentru noi să căutăm bani, haine, pământuri și alte lucruri de felul acestora? Avem într-adevăr nevoie să mâncăm, să ne îmbrăcăm și să muncim, însă până unde merg toate acestea și cu ce preț? Ghehazi a plătit prețul pentru poftele sale.

Când vedem că sunt mulți oameni în lume care de-abia o duc de azi pe mâine; că un pumn de orez și un pahar de apă poate fi masa lor pe o zi întreagă; că familii întregi locuiesc împreună într-o colibă, ne dăm seama că posedăm o mulțime de lucruri de care nu avem nevoie. Și totuși ne chinuim să dobândim mai mult! Fie ca toți să privim această chestiune cu sinceritate și în lumina eternității!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.

Isaia 65.24



Răspunsul era pe drum înainte ca ei să se roage

Un misionar trăia împreună cu soția sa într-un orășel din Bolivia. Dar, de fapt, se simțea chemat de Dumnezeu către indieni, oameni neglijați, care trăiau în regiuni unde nu existau nici școli, nici spitale.

Într-o zi, pe când poverile indienilor păreau a fi tot mai aspre, s-a rugat: „Doamne, doresc așa de mult să merg la ei. Dar îmi mai lipsesc 500 de dolari”. Mai târziu, când s-a gândit la rugăciunea lui, s-a simțit vinovat. Nu-I dictase el cumva lui Dumnezeu ce să facă? Și nu se gândise el prea mult la banii lipsă?

În dimineața următoare a mers ca de obicei la poștă. În ultimul timp primise foarte rar scrisori. Și astăzi se afla acolo doar un singur plic – desfăcut. El conținea un cec cu 500 de dolari. În plic era și o scrisoare: „Eu sunt o femeie în vârstă, de optzeci de ani, și mă rog de ani de zile pentru cineva care să meargă la indieni. Alăturat pun 500 de dolari, ca să puteți începe această lucrare pentru Domnul”. Plicul venea din Australia și făcuse pe drum peste trei luni. – De-abia aștepta să ajungă acasă să-i spună soției despre plic. În grabă s-a năpustit în mica lor locuință și a strigat către soție: „Dragă, când poți, împachetează lucrurile, căci mergem la indieni”.

A fost un punct de cotitură în viața lor și apoi și în viața indienilor printre care au lucrat de atunci mulți ani și cărora le-au dus vestea cea bună despre Isus Hristos.

Este posibil și astăzi să avem parte de asemenea experiențe de credință? Putem și noi trăi așa ceva? Da, desigur! Și noi, tu și eu, putem să le trăim personal, nu doar să citim despre ele.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUPLIMENTE SPIRITUALE – Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5)


Consilierul creștin Dr. Ann Shorb scrie: „În fiecare dimineață îmi iau doza de suplimente nutriționale. Fiecare din ele are câte ceva ce eu nu am, însă niciunul nu este suficient ca să-mi asigure tot ce am nevoie.” Iată „suplimentele spirituale” pe care acest consilier afirmă că le ia:

1) Jertfa de la Golgota, pentru că-mi este de folos pentru mântuirea mea: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25).

2) Tăria Sa, pentru că mă ajută în slăbiciunea mea: „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29).

3) Autoritatea Sa, pentru că mă ajută în luptele mele. Domnul Isus a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici” (Matei 28:18-19).

4) Puterea Sa, pentru că mă ajută să mă ridic: „Domnul sprijină pe toţi cei ce cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.” (Psalmul 145:14).

5) Înțelepciunea și cunoștința Sa, pentru că-mi sunt folositoare în călăuzire: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10). 6) Harul Său, pentru că este suficient pentru toate nevoile mele: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9).

Uneori s-ar putea să auzi Psalmul 51:12 citat în felul următor: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii mele„, în loc de „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale.” (cum e, de fapt!) E o mare diferență! Mântuirea mea înseamnă să lucrez ca să fiu mântuit și să nu știu niciodată dacă am făcut destul. Mântuirea Ta depinde în totalitate de lucrarea desăvârșită și încheiată a lui Hristos la Calvar. Ea recunoaște că deși „prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi, totuși „destoinicia noastră, vine de la Dumnezeu.” Să-i  mulțumim Lui pentru asta, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 30:15-25; 31:4-9


Capitolele 30 şi 31 invocă o dublă nenorocire asupra poporului răzvrătit care şi-a căutat ajutorul în Egipt. Niciodată nu vom ajunge să repetăm suficient de des, împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, că punerea încrederii în oameni este întâi nebunie (deoarece nu există un loc mai rău decât acesta), în al doilea rând, este necredinţă, cât timp Dumnezeu a stabilit încă de la începutul acestei cărţi să nu avem nimic de-a face cu omul (2.22), în al treilea rând, este o jignire adusă lui Dumnezeu, o dispreţuire a puterii şi dragostei Sale, ca şi cum El n-ar fi capabil să ne protejeze sau ca şi cum n-ar ţine de plăcerea Lui să facă aceasta.

Calea eliberării şi a puterii o găsim trasată în frumosul v. 15 din cap. 30: Întoarcerea la Domnul, în loc de mersul la lume (Egipt), şi rămânerea în odihnă, în loc de zbuciumare! Liniştea şi … încrederea sunt condiţii necesare pentru a distinge îndrumarea Domnului: Când veţi merge la dreapta sau când veţi merge la stânga, urechile tale (personal) vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea!” (v. 21). De câte ori nu ne-am rătăcit, pentru că inima noastră a neglijat să acorde atenţia cuvenită acestui glas statornic şi apropiat…! (Proverbe 5.12-14).

19 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, el se roagă.

Fapte 9.11


Cât de mult trebuie să se fi bucurat inima Domnului când El a spus aceste cuvinte despre cel care mai înainte fusese vrăjmaș al evangheliei! Înainte să-L întâlnească pe Domnul pe drumul Damascului, Saul din Tars putea fi numit pe drept un om religios, puternic, plin de râvnă, scrupulos, însă nicidecum nu putea fi numit un om al rugăciunii. Adevărata rugăciune este partea exclusivă a celor care Îl cunosc pe Domnul.

Nu vreau să spun că Saul nu învățase pe de rost și nu repetase rugăciuni. Probabil că acele cuvinte ale Domnului cu privire la oamenii religioși ipocriți i se aplicaseră și lui: „Să nu fii ca fățarnicii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să se arate oamenilor” (Matei 6.5). Poate că rugăciunea fariseului din Luca 18.11 reflecta cu acuratețe inima lui Saul, înainte de convertirea sa: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”.

Dar cât de diferită este rugăciunea lui Saul, după ce L-a întâlnit pe Domnul! Duhul său mândru și violent fusese zdrobit în întregime. Ochii săi, care cu puțin timp înainte priviseră cum Ștefan era omorât cu pietre, nu mai puteau vedea nimic acum. A trebuit să fie dus de mână în cetate, deși mai înainte plănuise să intre în ea triumfător. Acum, după trei zile și trei nopți în care nu mâncase și nu băuse nimic, se ruga. O viață începută într-o astfel de dependență de Dumnezeu avea în curând să aducă rod în Damasc și în Ierusalim, iar apoi mai departe, în ținuturile stăpânirii romane. Viața de rugăciune începută atunci a fost continuată cu o tot mai mare fervoare și inteligență de-a lungul întregii sale călătorii pe acest pământ. Să ne amintim de rugăciunea sa pentru mântuirea lui Israel, pentru creșterea spirituală a sfinților, din Efes, din Colose și din alte părți, ori pentru copilul său în credință, Timotei. Dumnezeu Își găsește plăcerea și astăzi în bărbați și în femei care se roagă cu perseverență.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu Te-am răscumpărat.

Isaia 44.22



Isus, Binefăcătorul meu

Cel mai mare Binefăcător al tău și al meu este Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe care dragostea pentru păcătoșii vinovați și pierduți L-a determinat să vină aici, jos, pe pământ. El S-a smerit pe Sine Însuși, S-a împovărat cu blestemul păcatului nostru, a mers ca „girant” al nostru la judecata de pe Golgota și a purtat pe cruce pedeapsa noastră. „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

Cu ce I-am mulțumit? I-am dat Lui inima noastră? El ne-a chemat de atâtea ori! Am auzit noi chemarea Lui? Am înțeles-o? O, I-am întors spatele, iubind lumea și păcatul și neîntrebând de El! Dar Isus ne iubește foarte mult și dorește să ne mântuiască sufletul, să ne dea pace.

Să-L recunoaștem pe Acela care până în această zi a acționat în har cu privire la viața noastră. De multe ori – de mult mai multe ori decât ne-am putea gândi noi – El S-a rugat pentru noi, pe când moartea ne dădea târcoale, mijlocind la Tatăl ca timpul nostru de har să nu ajungă încă la capăt. Să înțelegem astăzi glasul dragostei Sale! Să ne ridicăm ochii spre Golgota, să vedem cum sângele se varsă – pentru mine și pentru tine! Dragostea Mântuitorului este acordată celui ce nu o merită, pentru ca nimeni să nu se laude vreodată înaintea lui Dumnezeu. Ce mult ne smerește acest gând, că am fost salvați fără plată printr-un har atât de bogat! Dar, în același timp, câtă recunoștință Îi datorăm acestui Mântuitor pentru o mântuire așa de mare!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTĂRI CONDIȚIONATE – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vei asculta de glasul Domnului… Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine…” (Deuteronomul 28:1-2)


Multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu vin cu anumite condiții: „Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui.” Când pui Cuvântul lui Dumnezeu în practică, ai parte de binecuvântarea Sa. Orbul Bartimeu cerșea când Domnul Isus trecea prin apropiere. Așa că a strigat: „Rabuni… să capăt vederea.” (Marcu 10:51). El știa că binecuvântarea lui Dumnezeu nu vine automat, dar este la îndemână. Într-un episod din serialul animat „Peanuts”, Charlie Brown se joacă de-a trasul cu arcul. Pe lângă arc și săgeți, el mai cară o pensulă și o găleată cu vopsea. Charlie trage cu săgeata unde vede cu ochii și oriunde aterizează aceasta, el desenează centrul țintei în locul unde s-a-nfipt săgeata. Când Lucy îl întreabă pe Charlie ce înseamnă asta, el îi spune: „În felul acesta arăt că am nimerit întotdeauna ținta!”

Un autor scrie: „Acesta este modul în care trăiesc unii creștini, oriunde se întâmplă să cadă săgețile vieții, ei pretind că aceea a fost destinația de la bun început!” Cât de mult îți dorești binecuvântarea lui Dumnezeu? Cât de serios ești în angajamentul tău? Dorințele pe care le-a pus Dumnezeu în duhul tău și planul pe care L-a stabilit în Cuvântul Său nu se vor împlini automat, dar ele se pot împlini.

În primul rând: tu trebuie să-ți zidești o temelie solidă, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând: așteaptă să crești treptat. Apostolul Pavel scrie: „calcă pe urmele credinţei” (Romani 4:12). Rezultatele nu vor apărea peste noapte, dar ele vor apărea – și vei vedea răsplata ascultării tale!

În al treilea rând: țintește sus, așteaptă tot ce e mai bun de la Dumnezeu și fii dispus să Îi oferi tot ce ai mai bun.

Ap. Petru scria (2 Petru 1:5-7): „daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”  Și dacă vom face asta, vom fi binecuvântați!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 29:1-24


După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi Ariel” (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18-24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.

Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A-L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne-am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu-L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: