25 Mai 2021
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.
Matei 11.29,30
Domnul Isus face mai întâi o chemare ca Mântuitor. Toți cei trudiți și împovărați de păcat puteau găsi la El odihnă – odihnă pentru conștiințele lor (Matei 11.28). A urmat o a doua chemare, la ucenicie. Exista o odihnă asociată și acestei chemări, o odihnă pentru suflet, o împlinire a dorințelor celor mai adânci ale lui.
Esența uceniciei este formarea și instruirea – un discipol care învață de la maestrul său. Domnul Isus cheamă la a lua jugul Său și la a învăța de la El. Aceasta este o chemare minunată, cu totul individuală și personală. A trage la același jug cu cineva înseamnă să fii foarte aproape de el.
Apostolul Pavel ne avertizează cu privire la pericolul de a ne înjuga la un jug nepotrivit cu cei necredincioși (2 Corinteni 6.14). Probabil că aceasta este o referire la Deuteronom 22.10, unde Israel este avertizat să nu înjuge împreună un bou și un măgar. O astfel de asociere nu putea funcționa deloc. Boul, un animal mare, puternic și ascultător, ară cu credincioșie, însă măgarul, un animal mai mic și încăpățânat, ori rămâne pe loc, ori merge în oricare altă direcție decât cea în care trebuie. Ne gândim poate că și noi suntem ca niște măgari și că a fi înjugați împreună cu Domnul n-ar fi un lucru potrivit, însă Domnul spune să luăm jugul Lui și să învățăm de la El, pentru a ne asemăna astfel tot mai mult cu El Însuși.
B. Reynolds
Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și n-a îndepărtat bunătatea Sa de la mine!
Psalmul 66.19,20
Ce este rugăciunea?
Despre rugăciune există multe păreri greșite. De aceea vrem să spunem mai întâi ce nu este rugăciunea:
• nu este înșirarea de propoziții învățate pe de rost, pentru a primi favoarea lui Dumnezeu;
• nu este o acțiune mistică, care aduce oarecare noroc la un test dificil de matematică sau la o discuție de vârf cu clienții;
• nu este o fugă de realitate pentru oamenii fără coloană verticală, epuizați de probleme și de griji;
• nu este cea din urmă șansă, când toate celelalte încercări au fost epuizate.
Atunci ce este rugăciunea?
• este o discuție între om și Dumnezeul veșnic;
• este o stare de vorbă în care, plin de încredere, omul poate vorbi cu Dumnezeu ca un copil cu tatăl său;
• este favoarea care ni s-a făcut, de a-I putea spune Domnului Isus, Celui care cunoaște din experiență împrejurările noastre pământești, tot ce ne-a marcat, necazurile și bucuriile noastre, activitățile și planurile noastre;
• este privilegiul de a-I mulțumi – și să nu lăsăm doar un spațiu mic pentru mulțumiri – pentru cum a găsit El cu cale să răspundă, la timpul Său și în felul Său, dându-ne întotdeauna doar ce este bun pentru noi.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 15.1-16 · Psalmul 101.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DEVII MAI RĂBDĂTOR – Fundația S.E.E.R. România
„Necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3)
Cu cât îmbătrânim, cu atât mai multă răbdare ar trebui să avem, chiar dacă avem mai puțin timp. De ce? Datorită perspectivei! Problemele noastre nu s-au schimbat, însă perspectiva noastră – da! Am trăit suficient de mult ca să putem spune „Și asta va trece” sau „Harul Său îmi e de-ajuns!” În loc să ne plângem (ceea ce nu face decât să agraveze problema și să ne fure bucuria, cum i s-a întâmplat lui Iosif), noi privim în urmă la experiențele din care am crezut că nu vom scăpa niciodată și spunem: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Dumnezeu dorește să devii mai răbdător! Răbdarea este unul dintre cele nouă roduri ale Duhului Sfânt menționate în epistola lui Pavel către Galateni, capitolul 5. Dar este un rod care crește foarte încet și care se dezvoltă cel mai bine în solul necazurilor și al încercărilor. Unii dintre noi sunt la fel ca acea doamnă care se ruga: „Doamne, dă-mi răbdare și dă-mi-o acum!” Ne pare rău, dar asta este o rugăciune la care Dumnezeu nu va răspunde. Iacov ne învață: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4).
Dacă stai să te gândești, răbdarea înseamnă să te încrezi în Dumnezeu pentru lucruri precum „de ce”, și „când”… Astăzi, când privești în urmă la unele dintre lucrurile pe care ți le-ai dorit atât de mult și spre care te-ai fi năpustit – îți dai seama că Dumnezeu a tras hățurile și te-a împiedicat să intri în necazuri mari? Nerăbdarea este una dintre caracteristicile dominante ale copiilor; este o dovadă de imaturitate, inclusiv spirituală. Deci, fii răbdător!
de Jean Koechlin
Isaia 37:21-38
Ezechia a probat v. 15 din cap. 30: „În linişte şi încredere va fi puterea voastră„, şi nu a fost înşelat. Credinţa sa L-a onorat pe Domnul şi, ca răspuns, Domnul a onorat credinţa lui. Astăzi, Dumnezeu este „Acelaşi„ (ebr. „El„, nume al lui Dumnezeu; cap. 37.16) şi nu poate să nu răspundă la cea mai slabă credinţă, pentru că în cauză este gloria Sa.
Odată ce Ezechia îşi predă problema, Domnul o ia asupra Lui şi răspunde într-un mod în care împăratul Asiriei s-ar fi aşteptat poate cel mai puţin, deoarece Îl credea pe Domnul incapabil să elibereze Ierusalimul (cap. 36.20): un singur înger al acestui Dumnezeu dispreţuit este suficient să lovească o sută optzeci şi cinci de mii de luptători din armata asirianului! Obligat să renunţe la campanie, Sanherib se întoarce la Ninive copleşit de ruşine şi de ciudă; apoi cade, la rândul său, sub loviturile propriilor fii. Câtă deosebire între falnicul şi arogantul cuceritor, care şi-a găsit sfârşitul în chiar templul idolului său, şi smeritul împărat al lui Iuda, îmbrăcat în sac, care a rămas în Casa Dumnezeului său pentru a primi eliberarea (vezi Psalmul 118.5)!
Ce vrednic de admiraţie este harul lui Dumnezeu care, în plus faţă de această eliberare, a mai adăugat şi un semn: cunoscând nevoile alor Săi, le promite că le va asigura existenţa (v. 30; Matei 6.31-33).
Mana Zilnica 