8 Mai 2021
Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare și celor care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumină.
Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Matei 4.16; Ioan 12.46
Întunericul din lumea aceasta este foarte gros, iar Domnul Isus a venit pentru ca noi, prin credință, să avem lumina și să nu mai stăm în bezna care acoperă întreaga umanitate.
Cuvântul „oricine” este foarte cuprinzător; el ne include și pe mine și pe tine. Dacă ne punem încrederea în Isus, nu vom mai sta în umbra neagră a morții, ci vom intra în lumina caldă a zilei fără de sfârșit. Iar această trecere de la întuneric la lumină se va face dintr-odată.
Uneori ne mai poate umbri vreun nor, însă, dacă am crezut în Isus, nu mai suntem în întuneric, fiindcă El a venit pentru a ne dărui lumina strălucitoare a zilei. Dacă avem credință, avem privilegiul să ne bucurăm de lumina soarelui veșnic. Domnul a venit să ne scoată din noaptea depravării, a ignoranței, a îndoielii, a disperării, a păcatului și a morții. El a venit ca să ne elibereze de toate acestea, iar cei care și-au pus încrederea în El știu cu siguranță că venirea Lui n-a fost în zadar.
Alungă deprimarea, nu sta în întuneric, ci rămâi în lumină! În Domnul Isus este nădejdea, bucuria și întreg cerul tău! Privește la El, numai la El, și te vei bucura așa cum păsărelele se bucură de răsăritul soarelui și cum îngerii se bucură înaintea tronului ceresc!
C. H. Spurgeon
Domnul, Domnul Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr; El, care Își ține îndurarea până în mii de generații, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.
Exod 34.6,7
Să nu înțelegem greșit bunătatea lui Dumnezeu
Unii oameni îndrăznesc să afirme: „Dumnezeu este atât de bun, încât până la urmă îi va mântui pe toți oamenii”.
Dar bunătatea nu este slăbiciune! În Biblie citim că Dumnezeu este sfânt și drept; El este și dragoste. El rămâne credincios, de aceea va împlini tot ce gura Sa a vorbit, atât cele referitoare la judecată, cât și cele referitoare la har.
Bunătatea nu este nici uitare! Păcatele noastre rămân lipite de noi până le vom recunoaște. Atunci Dumnezeu ne va ierta. El dăruiește iertarea Sa celor care cred că Fiul Său, Isus Hristos, a ispășit păcatele lor pe crucea de la Golgota. Pe această bază primim iertarea. Dumnezeu îi declară drepți, adică îi vede de parcă n-ar fi păcătuit niciodată, pe cei care cred.
Bunătatea nu înseamnă nici că poți face compromis! Să nu ne lăsăm orbiți de gânduri precum cel că Dumnezeu va închide un ochi în cazul nostru. El nu poate scuza nici măcar cea mai mică minciună cusută cu ață albă pe care am rostit-o cu cele mai bune intenții. El nu ne va trage la răspundere numai pentru păcatele mari, ci va scoate la lumină chiar și cele mai ascunse greșeli.
Dumnezeu este lumină și dragoste. El nu va fi nici tolerant, nici îngăduitor. Dar toți cei care astăzi își recunosc înaintea Lui păcatele și primesc mâna Lui întinsă de împăcare vor fi acceptați de Dumnezeu. Iar ceilalți? Cum vom putea scăpa de judecata și de pedeapsa unui Dumnezeu drept?
Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SUFERINȚA – Fundația S.E.E.R. România
„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit…” (Evrei 12:2)
Apostolul Iacov scrie: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Te gândești să renunți? Viața e plină de momente de renunțare, dar dacă renunți la lupta pentru căsnicia ta, pentru cariera ta sau pentru visul tău, poate vei regreta toată viața ta. Numai dacă rămâi în cursă te poate întări Dumnezeu și te poate face câștigător.
F.B. Meyer spunea: „Nu testezi niciodată resursele lui Dumnezeu, până nu încerci imposibilul!” Renunțarea nu formează caracterul, suferința, însă – da! Suferința dezvoltă în tine ceva ce nimic altceva nu o poate face; de aceea Dumnezeu îi numește „fericiți pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11). Suferința susține curajul, produce răbdarea, oferă biruință și transformă visele în realitate. Nimeni nu a cunoscut mai multă suferință decât Domnul Isus. El a suferit în tot timpul vieții, și cel mai mult – pe drumul spre Calvar: când I-au smuls hainele de pe El și I-au pus coroana de spini… când biciul I-a sfărâmat carnea, și cuiele L-au pironit pe cruce… când prietenii Săi L-au părăsit și privitorii și-au bătut joc de El… când Dumnezeu Și-a întors fața de la El și când iadul s-a ridicat în picioare și a strigat: „Renunță!”…
Biblia ne spune clar că Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit.” Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință (vezi Evrei 11:6). El promite că atunci când Îl cauți cu toată inima ta, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13). Sunt promisiuni care ți se aplică și ție. Așa că spune-I lui Dumnezeu: „Planul meu este să merg înainte și să mă încred în Tine, iar Tu îmi vei da tăria de a merge până la capăt.” Când rostești o astfel de rugăciune, vei descoperi că ai primit o putere de a răbda mult mai mare decât ai fi crezut!
de Jean Koechlin
Isaia 13:1-22
De aici şi până la cap. 27, Dumnezeu ne va pune înainte judecăţile asupra naţiunilor, numite oracole sau profeţii: „Profeţia despre…” (v. 1: lit. „Povara despre…„). Acest cuvânt („povara„) are o mare putere de sugestie, deoarece omul lui Dumnezeu, când este constrâns să anunţe judecata viitoare, astăzi ca şi atunci, nu o poate face altfel decât cu o inimă profund împovărată.
Din punct de vedere istoric, popoarele amintite aici erau contemporane cu Isaia şi, în această privinţă, profeţiile pe care le vom citi s-au împlinit deja ad-litteram. Relatările pelerinilor confirmă că locul în care a fost amplasat Babilonul este şi astăzi de-a dreptul dezolant şi înspăimântător, în el adăpostindu-se numai fiarele pustiului (v. 1722). Totuşi, după cum „nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură” (2 Petru 1.20), nici aceasta nu poate fi explicată izolat, chiar dacă aruncăm un ochi în oglinda istoriei. Întotdeauna trebuie să căutăm în ea, însoţită de priceperea pe care ne=o dă Duhul Sfânt, o raportare la centrul şi scopul profeţiilor, Hristos şi împărăţia Sa viitoare.
Va fi un Babilon profetic: falsa Biserică apostată (vezi Apocalipsa 17.5; 18.1-24). Acest Babilon va cădea înainte de întemeierea împărăţiei, spre încântarea sfinţilor, a celor care „se bucură de măreţia lui Dumnezeu„ (v. 3; Apocalipsa 18.20; comp. cu Psalmul 35.15,26).
Mana Zilnica 