14 Mai 2021
Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.
Evrei 10.14
Este copilul lui Dumnezeu stropit cu sânge de mai multe ori? Nicidecum, căci stropirea sângelui peste cel credincios este făcută în același timp cu vărsarea sângelui, fapt care s-a împlinit o dată pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu și niciodată nu se va mai repeta! Este important pentru creștin să țină cu tărie la adevăratul sens al valorii sângelui lui Hristos jertfit o dată pentru totdeauna. Altminteri, am aluneca în lucrurile începătoare ale iudeilor și, pentru fiecare greșeală, am căuta o stropire nouă. Și tocmai acest lucru îl pune apostolul Pavel în contrast cu o conștiință făcută desăvârșită pentru totdeauna prin sângele lui Hristos.
Lucrarea Domnului Isus este încheiată și este atât de completă, încât, dacă toate păcatele mele n-ar fi acum înlăturate pentru toată veșnicia, ele n-ar putea fi înlăturate niciodată. „Printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.” „Pentru totdeauna” înseamnă nu numai în mod veșnic, ci și neîntrerupt (perpetuu). Este permanență în valoarea jertfei lui Hristos înaintea lui Dumnezeu; nu există discontinuitate. Cuvântul folosit aici nu este cel care se traduce de obicei cu „veșnic”, deși, cu siguranță, valoarea jertfei Domnului este și veșnică; însă aici se vorbește despre permanenta ei desăvârșire înaintea lui Dumnezeu. Așa cum Hristos este pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, așa și conștiința noastră este pentru totdeauna făcută desăvârșită. În Evrei 10.12, acest cuvânt este folosit ca să arate că Hristos nu mai are nimic de făcut.
Pentru cei de afară, dovada că avem viața stă în purtarea noastră. Însă dovada și siguranța pentru sufletul meu se întemeiază pe aceasta: „Cel care aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică”. În timp ce roadele se vor arăta, și trebuie să se arate, fiind izvorâte din credința în Hristos, este de cea mai mare însemnătate, în mijlocul răului din jur, să cunoaștem temelia pe care se bazează pacea noastră; și această temelie este tocmai lucrarea lui Hristos. Lucrarea pe care se întemeiază pacea mea este una a întregii Dumnezeiri. Îl văd pe Hristos venind din sânul Tatălui, apoi aducându-Se jertfă prin Duhul cel veșnic.
J. N. Darby
Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei care-L caută.
Ezra 8.22
Mâna Dumnezeului nostru
În Biblie citim de multe ori despre Mâna lui Dumnezeu, care simbolizează Puterea Sa în acțiune.
1. În crearea cerului și a pământului: „Mâna Mea a întemeiat pământul și Dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat împreună” (Isaia 48.13). Munții înalți și cerul înstelat dau mărturie despre atotputernicia lui Dumnezeu; în fața măreției lor, inimile noastre se pleacă cu adâncă recunoștință.
2. În conducerea lumii: „Inima împăratului este ca un râu de apă în Mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). În spatele tuturor evenimentelor Se află Dumnezeul cel Atotputernic care conduce toate după planul Său. Știind aceasta, că Mâna Domnului ține totul în control, ce bine ar fi să putem rămâne liniștiți, orice ar veni!
3. În salvarea din robia Egiptului: „Prin Mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei” (Exod 13.14). Mâna puternică a lui Dumnezeu angajată în eliberarea lui Israel ne este chezășie că puterea Sa lucrează să ne scoată și pe noi din robia diavolului și din lume.
4. În ocrotirea celor credincioși: „Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi și ne-a păzit de mâna vrăjmașului și de orice piedică pe drum” (Ezra 8.31). Ezra a avut parte de ocrotirea divină în călătoria spre Ierusalim. Și noi putem conta zilnic pe ocrotirea Domnului nostru!
„Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să mântuiesc?” (Isaia 50.2). „Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat ca să mântuiască” (Isaia 59.1).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.15-27 · Psalmul 91.9-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NĂDĂJDUIEȘTE ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)
David a ajuns la limită când a spus aceste cuvinte: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” (Psalmul 27:13). Îți sună cunoscut? Ai ajuns și tu la limită? În aceste condiții, ai două opțiuni: să fii un învins, sau să fii un învingător. Totul depinde de ceea ce faci. Poate c-ați auzit zicala: „Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.” Când vine necazul, fie te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu (pentru că L-ai slujit și nu înțelegi cum de îngăduie așa ceva!), fie te întorci la El ca să primești putere și pricepere. De aceea este extrem de important ce spune David în versetul 14, ultimul din Psalmul 27: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!”
Uneori Dumnezeu ne schimbă situația; alteori, El o folosește pentru a ne întări. Încearcă să înțelegi asta. Nu e vorba numai despre tine, ci despre cei la care dorește Dumnezeu să ajungă prin tine.
„Dumnezeu… ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Nimic nu-L poate lua pe Dumnezeu prin surprindere, și nimic nu este prea greu pentru El. Situația în care te găsești chiar acum poate deveni pentru o El o platformă pe care să-și demonstreze dragostea și grija pe care ți-o poartă. Cunoașteți desigur și următoarele versete: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caut
de Jean Koechlin
Isaia 21:11-17; 22:1-11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?„ (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa…” (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea”, noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: „Întoarceţi-vă, reveniţi!” Să mergem „în întâmpinarea celui însetat”, pentru a-i da apă (v. 14).
După „Profeţia împotriva Arabiei…”, ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii”. Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 811)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea”, spre Domnul Dumnezeul lor.
Mana Zilnica 