15 Mai 2021
Corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă. Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare. Și ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!”; și, de frică, au strigat. Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”.
Matei 14.24-27
Eu sunt – Prezența lui Isus (1)
Există ceva foarte mișcător în acele ocazii în care Domnul Isus a spus: „Eu sunt [aici]”. El ne asigură astfel că știe unde suntem și că nu este departe de noi. În acest pasaj, ucenicii Săi, la porunca Lui, urcaseră în corabie și traversau marea Galileei în timpul nopții. Ei se așteptau să-L găsească de cealaltă parte, fiindcă El le spusese să meargă „înaintea Lui” (versetul 22), însă traversarea se dovedea a fi foarte anevoioasă.
Atunci Isus Însuși a venit la ei. La început, ucenicii s-au înspăimântat văzându-L umblând pe ape. Au strigat de frică, însă Isus le-a vorbit: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”.
Pare ciudat că ei L-au confundat cu o nălucă, însă de multe ori reacționăm și noi în același fel. Trecând prin furtunile vieții, uităm de promisiunile Domnului. Evanghelia după Marcu ne spune că ei uitaseră chiar și de puterea miraculoasă pe care El o manifestase cu câteva ceasuri mai înainte, când hrănise mulțimea cu pâine și pește (Marcu 6.52). Când uităm de promisiunile și de puterea Sa, nu ne mai putem imagina că El poate fi prezent cu noi. Prin urmare, ne interpretăm experiențele în cele mai cumplite feluri, fără să ne mai așteptăm să-L vedem. Apoi însă, mai tare decât furtuna, glasul Său se face auzit cu claritate: «Eu sunt aici cu tine!». Îndată vedem că El este în corabie cu noi și de acum încolo totul va fi bine.
S. Campbell
Doamne, I-a zis Toma, nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea? Isus i-a zis: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Ioan 14.5,6
Care este calea?
Un drumeț se rătăcise în munți. Ajunsese la un loc unde se intersectau mai multe drumuri. Care cale ducea spre satul unde trebuia să ajungă?
Din fericire, tocmai sosea un alt drumeț, pe care ar fi putut să-l întrebe. Acesta era un om vorbăreț și a început să povestească de unde vine, cât de mult îi plac munții, cum va fi vremea mâine. Dar nu știa să-i spună drumețului rătăcit care drum ducea spre satul unde acesta trebuia să ajungă. Probabil că acesta… Sau poate totuși celălalt?
Iată însă că acolo a sosit o țărancă. Oare va ști ea? Cu siguranță! Căci ea chiar provenea din satul pe care îl căuta drumețul rătăcit și cunoștea până și casa unde era așteptat. „Veniți după mine”, i-a spus ea.
Nu folosește la nimic să cunoaștem o varietate de religii și nici să comparăm între ele multele căi pe care oamenii doresc să ajungă în cer. Nu ne ajută nicio filosofie, nicio meditație! La întrebarea „Care este drumul corect spre Dumnezeu?” poate să răspundă doar Cineva care vine de la Dumnezeu, care Îl cunoaște pe Dumnezeu și care poate conduce la El.
Care este calea? Răspunsul este tot atât de scurt cât întrebarea: „Eu sunt Calea„. Isus este și rămâne singura Cale spre Dumnezeu. Cerul este casa Lui. El a venit de la Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu și este Dumnezeu.
Ești și tu pe calea care duce la cer, la Dumnezeu?
Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI ISPITA – Fundația S.E.E.R. România
„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41)
De ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”? Deoarece El știa că fără puterea lăuntrică a Duhului Sfânt, nu putem face față ispitelor care ne ies în cale. Domnul Isus nu a pus la îndoială dragostea ucenicilor față de El, sau dorința lor de a-l sluji, dar El a știut că ei nu puteau face nimic prin propriile lor eforturi. Și nici tu nu poți! Când te lupți cu firea, prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți – și pierzi de fiecare dată. Să remarcăm cuvintele: „ca să nu cădeți în ispită.”
Nu vei fi scutit niciodată de ispită, însă nu trebuie să cazi în ea! Firește, duhul tău regenerat nu poate ceda ispitei, deoarece nu mai are nicio atracție față de păcat. Dar firea „nenăscută din nou” va fi mereu atrasă de păcat! Și faptul că ai devenit creștin mărește frecvența, varietatea și intensitatea ispitelor cu care te confrunți. De ce? Pentru că Satan, „ispititorul” nu renunță la control cu ușurință. El se va lupta cu tine în mod constant și pe diferite fronturi.
Biblia vorbește despre „felurite încercări” (1 Petru 1:6). Cuvântul „felurit” vrea să ne atragă atenția că sunt „multe feluri” de ispite. Care este răspunsul? „Harul felurit” (1 Petru 4:10)! În clipa când ispita își face simțită prezența, și înainte de a-i ceda – apropie-te de harul lui Dumnezeu. Cum poți face asta? Domnul Isus a zis: „Vegheați și rugați-vă…”
O altă versiune a Bibliei spune așa: „Fiți cu băgare de seamă și rugați-vă. Altfel, ispita vă va domina.” Oile nu au puterea de a-l învinge pe lup. Dar au strategie! Ele se apropie tot mai tare de păstor, și el se ocupă de lup! Deci, apropie-te de Dumnezeu-Păstorul tău, și El te va ajuta să învingi ispita!
de Jean Koechlin
Isaia 22:12-25
Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printro încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, „i-a cântat de jale” (Matei 11.17).
Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofie, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. „Pentru că existenţa este aşa de scurtă” – spun aceşti nebuni „şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!”. Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri”. Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).
Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-l introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).
Mana Zilnica 