11 Mai 2021
Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.
Ieremia 17.7,8
Aveți credință în Dumnezeu (2)
Remarcați contrastul dintre aceste versete și cele precedente! Cât de minunat este să-ți pui încrederea într-un așa Dumnezeu! Ce plăcut este să te încredințezi complet în brațele Lui, să-L ai doar pe El înaintea ochilor și să-ți găsește toate izvoarele în El!
Să luăm seama la acest mic cuvânt, «doar», care este de natură să ne cerceteze adânc pe toți. N-are niciun rost să spunem că ne încredem în Dumnezeu, în timp ce ochii noștri sunt ațintiți asupra făpturii. Mă tem de faptul că de multe ori vorbim despre încrederea în Domnul, în timp ce, în realitate, așteptăm ajutor de la semenii noștri.
Câtă nevoie avem să ne judecăm cele mai adânci motivații ale inimii în prezența lui Dumnezeu! Ne înșelăm atât de ușor pe noi înșine prin folosirea unui limbaj care, în ce ne privește, nu are nicio forță, nicio valoare și niciun adevăr. Limbajul credinței este pe buzele noastre, însă inima ne este plină de încrederea în oameni. Le vorbim oamenilor despre încrederea noastră în Dumnezeu pentru ca ei să ne ajute să ieșim din dificultățile în care suntem.
Să fim cinstiți cu noi înșine și să umblăm în lumina clară a prezenței lui Dumnezeu, unde totul este văzut exact așa cum este! Să nu-L lipsim pe Dumnezeu de gloria Sa și sufletele noastre de binecuvântări îmbelșugate printr-o mărturisire goală a dependenței de El, în timp ce inima noastră caută în taină ajutorul omului! Să nu ne privăm de bucuria, de pacea, de binecuvântarea, de tăria, de stabilitatea și de biruința pe care credința le va găsi întotdeauna în Dumnezeul cel viu, în Hristosul viu al lui Dumnezeu și în Cuvântul viu al lui Dumnezeu! Să avem „credință în Dumnezeu”!
C. H. Mackintosh
Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și-a ridicat ochii …
Luca 16.23
Există viață după moarte!
Gândul că există viață după moarte nu se potrivește în mentalitatea multor oameni ai timpului nostru. Ei alungă ideea că în lumea cealaltă ar fi un loc de condamnare. Unii numesc aceasta o „formă de presiune morală”, iar alții cred că pot chiar să se amuze pe această temă.
Cu toate acestea, în testamentele unor materialiști și ale unor atei iluștri se găsesc dispoziții testamentare care ne determină să le ascultăm cu atenție. Un revoluționar vorbește despre revederea cu tovarășii săi, iar un materialist recunoscut cere ca, după incinerarea sa, cenușa să-i fie aruncată în mare.
De ce toate acestea? Oare nu se termină totuși totul odată cu moartea? O teamă ascunsă îi chinuie pe cei mai mulți. Dumnezeu „a pus în inima lor și veșnicia” (Eclesiastul 3.11). Fiecare om are o presimțire că cele văzute nu pot fi totul și că după moarte urmează ceva. Dar ne-am obișnuit așa de mult cu astfel de presimțiri, încât le îngropăm în vârtejul preocupărilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care omul modern nu poate suporta liniștea.
Dar de Dumnezeul cel viu nu poate să scape niciunul, fie că este țărână, fie că este cenușă presărată peste valuri. Există viață după moarte! Cerul și iadul sunt realități! De aceea Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, în lume: „Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16). Glasul Domnului se aude – poate de data asta și pentru tine – cu invitația făcută cu atâta insistență: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată” (Ioan 5.24).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ÎȚI POATE DA DUBLU! – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)
În cartea sa: „Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, Patrick Kavanaugh scrie și despre oratoriul „Mesia” capodopera muzicală a lui George Frideric Handel. Compozitor imprevizibil, cu un puternic spirit de independență, Handel și-a petrecut o mare parte a carierei sale oscilante trecând de la un eșec la altul. În acele vremuri, falimentul nu era o opțiune, așa că pe la 1740 Handel se îneca în datorii. Fără o minune, închisoarea era inevitabilă. S-a hotărât să dea un concert de adio și să se retragă, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Însă un prieten i-a înmânat o carte despre viața lui Isus, bazată pe o selecție de versete din Biblie… și totul s-a schimbat!
Handel s-a așternut pe scris și compus, și printr-o sforțare uluitoare a terminat partea întâi în șase zile, partea a doua în nouă zile, și partea a treia după alte șase zile. A lucrat cu înfrigurare, mânat de un scop măreț. Servitorii îi lăsau mâncarea la ușă, temându-se să-l deranjeze. Odată, când un servitor a găsit curajul de a deschide ușa, compozitorul i-a strigat înfiorat cu lacrimile șiroindu-i pe obraz: „Cred că am văzut cerul deschis înaintea mea, și pe mărețul Dumnezeu Însuși!” Tocmai terminase mult apreciatul cor „Aleluia!” Ce poveste de viață extraordinară!
Dar și Biblia este plină de astfel de istorisiri! Primele patruzeci și unu de capitole din cartea lui Iov descriu tot ce-a pierdut acesta: sănătate, avere, familie, prieteni… Apoi, în ultimul capitol citim: „Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese… În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” (Iov 42:10-12). Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru George Frideric Handel și pentru Iov poate să facă și pentru tine – dacă îți încredințezi viața în mâinile Sale!
de Jean Koechlin
Isaia 17:1-14; 18:1-7
În cap. 7.1 l-am văzut pe împăratul Siriei, Reţin, atacând Iuda cu complicitatea lui Pecah, fiul lui Remalia. Cartea 2 Împăraţi (16.5-9) ne ajută să vedem deznodământul acestei istorii: Damascul a fost luat (de către Ţiglat-Pileser), iar Reţin, omorât. „Profeţia despre Damasc…„ ne permite să privim în viitor, aşa cum au făcut şi toate oracolele sau profeţiile precedente; şi vedem cum Siria modernă va face parte din acel „torent de popoare„ (v. 12; Apocalipsa 17.15) care, asemeni unei mări agitate, va încerca să-l înece (aparent) pe Israel, … însă, „înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt„ (v. 14; Psalmul 37.36).
Cu totul diferită este tema cap. 18. Aici găsim prezentată o ţară maritimă care-şi întinde puterea protectoare (umbra aripilor) pentru a-i veni în ajutor poporului ales. Dumnezeu distinge între naţiunile lumii pe cele care-i sunt favorabile lui Israel de cele care nu-i sunt favorabile. Înţelegem de aici cu ce gând se îndreaptă El spre sărmanul Său popor pământesc, atunci când acesta este dispreţuit şi călcat în picioare de lume: în ochii Săi, Israel este „minunat” şi-n prezent şi-n viitor. Nu este el poporul Celui care se numeşte „Minunat„…? (cap. 9.6) un popor care aşteaptă, „tot aşteaptă…” (18.2,7). Cât despre noi, prieteni credincioşi, Îl aşteptăm oare cum se cuvine pe Cel care este nu numai Împăratul nostru, ci şi Mirele ceresc al Bisericii?
Mana Zilnica 