29 Mai 2021
În zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un levit … și și-a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda … Și domnul ei s-a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară, să se ducă pe drumul său și, iată, femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. Și i-a zis: „Ridică-te și să mergem!”. Dar nimeni n-a răspuns. Și a pus-o pe măgar; și bărbatul s-a ridicat și a mers spre locul său.
Judecători 19.1,27,28
Leviții (15) – O întâmplare rușinoasă
Această relatare, care ocupă ultimele trei capitole din cartea Judecători, ne descrie adâncimile rușinoase de păcat în care un levit – un slujitor al Domnului – a putut ajunge și prin care a adus multă tulburare și durere poporului lui Dumnezeu. Ce contrast complet între acest om și Cel care L-a glorificat pe Dumnezeu pe acest pământ, făcând întotdeauna voia Tatălui Său și aducând mântuirea pentru noi!
Acest levit și-a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda, locul unde mai târziu îi vom vedea pe Rut și pe strănepotul ei, David. Dumnezeu a instituit căsătoria, dând bărbatului o soție, pe care s-o iubească și s-o îngrijească, nu o țiitoare, așa cum vedem că și-a luat acest om, țiitoare care i s-a dovedit necredincioasă și care l-a părăsit. El s-a dus să o aducă înapoi și s-a întâlnit cu tatăl ei, care l-a primit cu bucurie. Au mâncat și au băut împreună câteva zile, fără să se gândească serios la păcatul de care femeia se făcuse vinovată.
După ce a pornit la drum, levitul nu s-a oprit într-o cetate a iebusiților, ci a mers la Ghibea, care ținea de Beniamin. Doar un bătrân din acea cetate le-a oferit ospitalitate călătorilor și a încercat să-i protejeze de cerințele rușinoase ale unor locuitori ai cetății. Țiitoarea a fost sacrificată poftelor lor, după care levitul, fără să fie aparent afectat de soarta ei, i-a pus cadavrul pe măgar și a mers acasă. Acolo i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis la toate semințiile, acuzând astfel nelegiuirea oamenilor din Ghibea, fără să recunoască însă nicio vină a sa în toată această chestiune. Judecata lui Dumnezeu a căzut asupra poporului, care a trebuit să învețe câteva lecții amare în războiul civil care a urmat.
E. P. Vedder, Jr.
Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.
Iov 40.4
Pe banca acuzaților
Dumnezeule, unde ai fost când a izbucnit Al Doilea Război Mondial? Dumnezeule, unde ai fost în criza din Kosovo? De ce ai permis aceste crime în masă și nu le-ai pus piedică? De ce nu ai intervenit și nu i-ai pedepsit imediat pe cei vinovați? – Iată cum Dumnezeu este pus pe banca acuzaților!
Toate aceste crime au încălcat poruncile lui Dumnezeu și El ar fi putut să sancționeze imediat. Pe cine, de fapt? Pe generalul care striga sloganele? Pe ofițerul care comunica apoi ordinele sale distructive? Pe omul simplu care executa aceste comenzi rele? Pe trecătorii de pe stradă care se uitau în cealaltă parte?
Pe banca acuzaților se află, de data asta, oamenii. Cu toții ne aflăm acolo: Ați ținut întotdeauna toate poruncile lui Dumnezeu? – Nu, nu le-am ținut! – Ați mințit? – Chiar mai rău: am omorât în gândurile noastre!
Dacă cerem ca Dumnezeu să acționeze în cazul altora, trebuie să acceptăm acest lucru și pentru noi. Ca urmare, noi nu am mai trăi.
Cu siguranță, va veni o judecată a lui Dumnezeu. Biblia spune în 2 Petru 3.7,9: „Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin Cuvântul Său, pentru focul din ziua de judecată și de pierzare a oamenilor nelegiuiți. Domnul nu Își amână făgăduința, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare față de voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință”.
Ceea ce Îl mai reține pe Dumnezeu să nu acționeze pe loc este doar dragostea. Să folosim acest timp pentru a ajunge personal în ordine cu Dumnezeu!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.1-16 · Psalmul 103.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă răzbunaţi singuri.” (Romani 12:19)
Isus a spus: „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5:38-39). Deși afirmația „ochi pentru ochi” pare dură, ea a reprezentat un pas enorm înainte, în lumea juridică antică, când oamenii puternici te-ar fi putut ucide pentru o rană ușoară. Această lege limita sentința, învățându-i pe oameni principiul dreptății proporționale. Dar o problemă rămâne în continuare.
Instinctul spune că dacă cineva te rănește, îl rănești și tu pe el… și că durerea pe care o experimentezi pare întotdeauna mai mare decât durerea pe care i-o cauzezi celeilalte persoane. Într-un experiment, un grup de subiecți au fost puși doi câte doi și fiecare persoană a primit o apăsare pe un deget. Apoi li s-a spus să exercite aceeași cantitate de presiune asupra degetului celeilalte persoane. Când le-a venit rândul, au provocat mai multă durere decât au primit. Un fel de: „ochi pentru ochi… și încă ceva pe deasupra.”
Tu spui: „Dar această persoană mi-a făcut rău și ar trebui să plătească pentru asta!” Cât ar trebui să plătească? Numai Dumnezeu este capabil să răspundă corect la această întrebare! Și Cuvântul Său spune (Romani 12:19-21): „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” Doamne, ajută-ne și pe noi ca asta să facem – astăzi!
de Jean Koechlin
Isaia 40:18-31
Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-l va face să renunţe fără dificultate.
Dumnezeu nu numai că are putere în Sine Însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18).
Mana Zilnica 