4 Mai 2021
Isus, întorcându-Se și văzându-i că-L urmează, le-a spus: „Ce căutați?”. Și ei I-au spus: „Rabi (care, tradus, înseamnă: Învățătorule), unde locuiești?”.
Ioan 1.38
Domnul îi testează pe cei doi ucenici cu întrebarea: „Ce căutați?”. Dacă noi, la fel ca acești doi ucenici, ne-am luat locul afară din sistemele religioase ale lumii, vom fi ca și ei puși la probă în ce privește motivațiile noastre. Dificultățile care apar în mijlocul celor credincioși ridică adesea această întrebare în inimile noastre: «De ce suntem aici?». Am luat acest loc doar pentru a scăpa de relele unei lumi religioase, sau doar pentru a dobândi mai multă lumină și o învățătură mai bună sau doar pentru că părinții noștri au fost aici înaintea noastră? Dacă așa stau lucrurile, vom fi cu siguranță testați în ce privește motivațiile noastre, ca nu cumva, dacă am acționat dintr-o motivație falsă sau amestecată, să obosim și să abandonăm locul ocării, în cele din urmă.
În cazul celor doi ucenici, întrebarea Domnului scoate la iveală adevăratul motiv prin întrebarea pe care aceștia, la rândul lor, o adresează Domnului: „Învățătorule, unde locuiești?”. Devine limpede faptul că ei nu luaseră locul în afara iudaismului doar pentru a scăpa de relele lui, nici pentru a obține beneficii pentru ei înșiși, ci fiindcă tânjeau să fie împreună cu Acela către care fuseseră atrași cu afecțiune. Motivația lor nu era eul, ci Domnul Însuși. Ei doreau să-L cunoască pe Acela la care fuseseră atrași, de aceea au spus: „Unde locuiești?”. Nu reușim să cunoaștem un om doar după o scurtă întâlnire cu el, ci trebuie să petrecem ceva timp în prezența lui, în propria lui casă. Dacă dorim să devenim mai familiarizați cu Hristos, trebuie să căutăm să-L cunoaștem în propria Lui casă – în casa Tatălui. Prin urmare, îndemnul Scripturii este: „Căutați lucrurile de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3.1). Și unde vom putea dobândi un simțământ mai adânc al lucrurilor de sus, decât fiind strânși, chiar dacă doar doi sau trei, pentru Numele Său și avându-L pe El în mijloc?
H. Smith
Amintirea celui drept este binecuvântată … Cine are o inimă înțeleaptă primește poruncile …
Proverbe 10.7,8
Reformatorul Pierre Viret (1)
În această zi se împlinesc ٤٥٠ de ani de la plecarea în veșnicie a reformatorului protestant, elvețianul Pierre Viret. Aflând de moartea acestuia, un cancelar din Berna a mărturisit: „Am plâns, dar nu pe acest frate eliberat acum de mizeriile acestei lumi, ci am plâns biserica lipsită de un astfel de slujitor. Aș fi peste măsură de mâhnit dacă n-aș ști că el este acum lângă Domnul, unde nădăjduiesc să-l întâlnesc în curând”.
Pierre Viret a fost nu un inițiator, ci un continuator al lucrării pe care alții o începuseră. A dat dovadă de caracterul unui adevărat evanghelist, al unui ascultător fidel de îndemnul adresat lui Timotei: „Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui, la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4.2).
El vestea adevărul oriunde se afla: în hale, în piețe publice, în cimitirele orașelor, în capele, în catedrale, pentru că deviza lui era: „Viața mea nu-mi este atât de scumpă, cum îmi este gloria lui Dumnezeu … Pentru a mă achita cu credincioșie de slujba mea, trebuie să uit de tot ce aș putea avea mai scump pe lume, chiar și de propria-mi viață”.
Pierre Viret insista mereu asupra valorii principiilor de căpătâi: „Ce ați auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce ați auzit de la început, și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl” (1 Ioan 2.24). El afirma deseori că „prin învățătură, în mod deosebit, se pot corecta erorile și abuzurile”. Scriptura era considerată de el ca fiind unica regulă pentru viața de credință.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DE CE SE LUPTĂ DUMNEZEU CU TINE? – Fundația S.E.E.R. România
„Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24)
De ce ar permite Dumnezeu ca cineva să se lupte cu El? Pentru că lupta necesită contact apropiat. Iacov era un om care căuta să se realizeze prin propriile sale forțe, a cărui atitudine independentă spunea: „Nu am nevoie decât de mine însumi.” Cât timp se va lupta Dumnezeu cu tine? Numai o perioadă limitată. În cazul lui Iacov, a fost „până în revărsatul zorilor.” Dumnezeu știa că, dacă Iacov nu avea să I se supună în acea noapte, tot restul vieții sale va merge în direcția greșită.
Fiecare dintre noi poate învăța o lecție de aici. Nu amâna, s-ar putea să-ți expire timpul. Înainte de a renunța la integritatea ta, la familia ta și la viitorul tău, oprește-te și înțelege că Dumnezeu cunoaște lucruri pe care tu nu le știi. El știe când dușmanul plănuiește să lanseze următorul atac sau când moartea își va cere dreptul asupra ta. Când El Se luptă cu tine, o face pentru ca tu să înțelegi că-ți irosești viața sau că-ți neglijezi familia, ori vrea să-ți arate că nu
tu ești centrul universului!
Poate Se luptă cu tine pentru a te determina să-ți păstrezi locul de muncă fără să renunți, sau să rămâi implicat în biserică, ori să investești în căsătoria ta în loc să divorțezi. Dumnezeu Se va lupta cu tine până când nu vei mai căuta scuze și vei înfrunta realitatea și adevărul.
Domnul nu îndulcește situația. El ți-o prezintă așa cum e… și nu te va lăsa să scapi, scuzându-te! Chiar faptul că Dumnezeu este dispus să lupte cu tine, ca să devii supus, înseamnă că El are un plan măreț pentru tine! Firește, ceea ce a pregătit El este mai măreț decât orice ai putea concepe tu vreodată sau ți-ai putea imagina. De aceea Se luptă Dumnezeu cu tine… El luptă de fapt pentru tine!
de Jean Koechlin
Isaia 8:1-22
Două mari personaje şi totodată două subiecte importante domină
întreaga profeţie a lui Isaia: Unul, nespus de preţios şi de mângâietor, este Mesia Însuşi. Celălalt, aflat la polul opus, este înspăimântătorul Asirian, puternicul vrăjmaş al lui Israel în zilele din urmă. Pentru că poporul L-a refuzat pe Cel dintâi, va avea de-a face cu cel de-al doilea; pentru că au respins apele harului Celui care le-a fost trimis (Siloam sau Siloe semnificând „Trimis”: Ioan 9.7), le rămâne ca, în judecată, să fie potopiţi de „apele puternice şi multe” ale temutului împărat al Asiriei (v. 6,7). Cu toate acestea, pentru că este vorba de ţara lui Emanuel, Dumnezeu îi va zdrobi în final pe cei care se unesc pentru a o invada. Versetul 9 ne descrie care va fi în curând soarta acestor naţiuni aliate, temă astăzi la ordinea zilei (Isaia 54.15).
Pentru a păstra firul călăuzitor al acestor cuvinte profetice, să nu uităm că ele privesc atât poporul răzvrătit şi apostat, luat în întregime (v. 11,14,15,19…), cât şi rămăşiţa credincioasă, căreia Duhul i Se adresează deopotrivă aici.
Citarea v. 18 în Evrei 2.13 ne ajută să-L vedem, în profet şi în fiii acestuia (7.3; 8.18), pe Hristos, prezentându-Se înaintea lui Dumnezeu împreună cu „ucenicii„ Săi (v. 16): Lui nu-I este ruşine să-i recunoască şi să-i numească „fraţii” Săi (vezi Ioan 17.6; 20.17).
Mana Zilnica 