Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 23, 2021”

23 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Avraam, tatăl vostru, a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat.

Ioan 8.56


Geneza 22 ne prezintă una dintre cele mai mișcătoare scene din Vechiul Testament. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că avea să-l facă tatăl unui mare popor, numeros ca stelele cerului. Aici îi vedem pe Isaac, fiul său promis, legat pe un altar, și pe tatăl său, Avraam, ridicând cuțitul, gata de a asculta de porunca Domnului și având încrederea că Dumnezeu îl va învia pe Isaac dintre morți. Avraam însă a auzit un glas care i-a spus să nu-i facă nimic băiatului, după care patriarhul a văzut un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș – înlocuitorul lui Isaac. Cuvântul „tufiș”, în ebraică, semnifică un arbust spinos. Berbecul prins cu coarnele în acel tufiș de spini a devenit jertfă în locul celui care trebuia jertfit.

Acest eveniment a reprezentat încă o imagine din Vechiul Testament a Răscumpărătorului nostru, Domnul Isus. Și El a fost încoronat cu spini și a fost adus ca jertfă. Diferența însă a fost că El era Fiul lui Dumnezeu! El S-a supus de bunăvoie morții, spre deosebire de berbec, și a purtat judecata păcatelor noastre pe cruce. Acel berbec nu putea purta păcatele lui Avraam, însă a fost folosit pentru a îndrepta privirile lui, și pe ale noastre, către adevăratul Miel al lui Dumnezeu.

Avraam era în cer când Domnul Isus a venit pe pământ pentru a împlini această lucrare extraordinară pentru om. El a înțeles prin credință, în acea zi în care fiul său a fost cruțat, că va veni o zi în care Dumnezeu nu Îl va cruța pe Fiul Său. Știa că această mântuire avea să fie în curând revelată. Ce trebuie să se fi petrecut în sufletul lui Avraam în acea zi! Nu este de mirare că Domnul Isus a spus că Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Lui!

B. Prigge

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria deci, luând un litru cu parfum de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul capului ei.

Ioan 12.3



Maria I-a uns picioarele cu nard

Maria și-a luat timp pentru a se așeza la picioarele Domnului Isus și pentru a asculta cuvintele Sale. Acolo a aflat că Mântuitorul Își va da viața la cruce. În părtășia cu El, ea a înțeles ceva din gloria Sa.

Înțelegând aceasta și fiind împinsă de dragoste pentru Domnul, ea I-a arătat la momentul potrivit toată aprecierea ei pentru El. Când ura oamenilor necredincioși a devenit mai mare, iar umbrele morții se întindeau tot mai mult pe calea Sa, ea I-a uns picioarele cu un nard de mare preț. Pentru Domnul ei, ea a dat ce avea mai bun. Astfel L-a onorat ea pe Domnul în momentele când împotrivirea lumii față de El creștea, culminând în crucificarea Sa.

Maria ne dă un frumos exemplu despre cum putem să ne arătăm prețuirea față de Domnul Isus. Într-o vreme ca aceasta, când Numele Său este așa de disprețuit de lume, El ne invită în fiecare duminică să ne aducem aminte de El, de lucrarea Sa și să admirăm Persoana Sa. Cu inimi pline de adorare putem să cugetăm la trăsăturile Sale minunate. Cu cât Îl vom cunoaște mai bine și cu cât Îl vom iubi mai mult, cu atât mai mare va deveni aprecierea noastră pentru El. Cât de mult Se bucură Dumnezeu Tatăl când Îl onorăm pe Fiul Său și ne închinăm înaintea Lui!

O, Dătătorul vieții, eu la picioare Îți stau

Cum sta odată Maria, Cuvântul Tău ascultând,

Când, cufundată în Tine, de Tine se minuna!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.24-35 · Psalmul 99.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE ȘI ROAGĂ-TE NEÎNCETAT! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)


În timpul vieții sale, evanghelistul britanic din secolul al XIX-lea George Müller a primit (pe baza rugăciunilor) cca 5,7 milioane de lire sterline, pentru întreținerea orfanilor pe care îi avea în grijă – în moneda de astăzi, peste 86 milioane de lire sterline. El nu a urmat strategia „promovării” nevoilor sale financiare, și cu toate acestea, a avut întotdeauna suficienți bani ca să acopere nevoile alimentare – pentru că Dumnezeu S-a îngrijit de acest aspect în mod supranatural. Totuși, credința lui Müller a fost pusă la încercare în alte moduri.

De exemplu, el s-a rugat în mod regulat pentru cinci bărbați pe care dorea în mod sincer să îi vadă câștigați pentru Hristos. Primul și-a predat viața lui Hristos după cinci ani, al doilea și al treilea după zece ani, iar al patrulea după douăzeci și cinci de ani. Dar iată dovada decisivă: Müller s-a rugat pentru convertirea celui de-al cincilea bărbat vreme de… cincizeci și doi de ani! De fapt, bărbatul a depus mărturia de credință, în Hristos, la câteva luni după înmormântarea lui Müller.

Te-ai putea ruga pentru ceva, timp de cincizeci și doi de ani, fără să ai vreun semn vizibil de răspuns? Ar trebui, și așa e potrivit! Sau, după cum a spus chiar Müller: „Dumnezeu se bucură să mărească credința copiilor Săi. Și în loc de-a nu ne dori încercări pe drumul spre victorie, sau vreo practicare a răbdării, ar trebui să fim dispuși să le primim din mâna lui Dumnezeu ca pe un mijloc. Încercările, obstacolele, dificultățile și uneori înfrângerile sunt însăși hrana credinței!”

Dacă te rogi și Îl întrebi pe Dumnezeu: „Mă vei ajuta?”, răspunsul Său va fi acesta: „Te voi ajuta!” Psalmul 91:15 ne spune: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” Și în Ieremia 33:3, Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te și crede neîncetat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 36:1-10; 37:1-4


Aşezate între două diviziuni profetice ale cărţii Isaia, cap. 36-39 constituie un adevărat intermezzo istoric. Este vorba de o istorie pe care o cunoaştem deja din 2 Împăraţi 18.30; 20.21 şi din 2 Cronici 32. Dumnezeu neo dă aici pentru a treia oară, ca pe o vie ilustraţie pe de o parte a încrederii în El, iar pe de altă parte, a răspunsului pe care-l primeşte această încredere. Neaşteptată în această parte a cărţii, frumoasa istorie a lui Ezechia are rolul de a întări „mâinile slăbite
şi de a încuraja genunchii care se clatină (35.3), ea fiind, în al treilea rând, şi o ilustraţie a situaţiei în care se va găsi rămăşiţa lui Israel în timpul invaziei asiriene.

Victorios până atunci, duşmanul se prezintă „lângă apeductul iazului de sus, pe drumul mare al ogorului nălbitorului” (36.2), în acelaşi loc în care, la năvălirea lui Reţin, profetul şi fiul său, Şear-Iaşub, fuseseră trimişi în întâmpinarea lui Ahaz cu un mesaj de har (cap. 7.3-4). În faţa provocării acestui nou cotropitor, Ezechia îşi poate aminti de promisiunea făcută tatălui său în acelaşi loc: „Ia seama şi fii liniştit, nu te teme de nimic şi să nu îţi slăbească inima…” (cap. 7.4).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: