12 Mai 2021
Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar.
Geneza 8.20
Acesta este primul altar menționat în Biblie. Noe a luat din toate viețuitoarele curate și a adus o ardere-de-tot. Avem un lucru minunat aici, la care trebuie să privim îndeaproape. Noe nu I-a adus această jertfă lui Dumnezeu pentru a fi salvat, ci pentru că fusese salvat. Inima lui era plină de recunoștință. Acesta este motivul pentru care jertfa lui a fost o ardere-de-tot. El a adus-o pe un altar pe care îl zidise special pentru ea. În general, noi credem că lucrul pe care îl oferim pe altar este cel important. Socotim altarul mai puțin important decât jertfa de pe el. Însă, în Matei 23.19, Domnul Isus întreabă: „Ce este mai mare, darul, sau altarul care sfințește darul?”. Cu alte cuvinte, jertfa este sfințită de către altar. Acesta este un lucru la care merită să medităm în rândurile care urmează.
Când citim despre cort în Exod 28 și 29, vedem că atât altarul, cât și jertfa de pe el vorbesc despre Domnul Isus. Altarul este un simbol al Domnului Isus, ca Om adevărat. Era făcut din lemn și era acoperit cu bronz. Din Numeri 16.38 învățăm că bronzul este un simbol al acelei dreptăți care poate trece prin focul judecății, fără să fie consumată. Acest lucru se aplică într-un mod evident la altar. Când privim la Domnul Isus pe cruce, nu putem să nu fim marcați de valoarea lucrării pe care El a împlinit-o. Atunci când încercăm să evaluăm orice lucrare de pe pământ, este important să vedem cine este cel care a făcut-o. La fel este cu lucrarea de la cruce – ea este o lucrare minunată, însă ce îi oferă această excelență inegalabilă? Fără îndoială, faptul că a fost făcută de Fiul binecuvântat al lui Dumnezeu! El, Cel Sfânt și Adevărat, a purtat la cruce toată judecata pentru păcat, fiind făcut păcat. Acesta era Cel despre care Dumnezeu mărturisise că în El Își găsea toată plăcerea. El Însuși a putut spune pe drept că făcea întotdeauna ceea ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Da, lucrarea de la cruce este glorioasă în ea însăși, însă are o valoare specială pentru inima lui Dumnezeu fiindcă a fost făcută de Cel care nu a cunoscut păcatul și care întotdeauna Îl glorificase ca Om pe pământ. El S-a supus judecății lui Dumnezeu printr-o ascultare perfectă, fiind „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”.
H. L. Heijkoop
El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic.
Isaia 40.29
Timp pentru alimentarea bateriei!
Telefoanele mobile au un volum limitat de date transmise și o autonomie destul de redusă a bateriei reîncărcabile. Adesea, atât disponibilul de date, cât și bateria sunt epuizate mai repede decât ne-am fi așteptat. La mașina electrică se întâmplă același lucru: energia acumulată este fixă și, drept urmare, distanța parcursă cu mașina este limitată.
Cu siguranță, cunoaștem acest lucru din practică. „Volumul” acțiunilor noastre are un prag. Iar „bateria” energiei acestor acțiuni ajunge surprinzător de repede în zona roșie, după care nu mai avem absolut nicio putere să mai facem ceva. Când avem ceva dificil de rezolvat și capul ne vâjâie de durere, simțim că energia noastră s-a consumat. Dar, după o pauză relaxantă, suntem iarăși în formă și putem trece să rezolvăm problema. De aceea este foarte important să ne alimentăm, pentru că altfel în curând nu mai funcționează nimic. Când ne oprim ca să alimentăm, nu risipim timpul. Acest timp este necesar. Doar după aceea putem continua lucrul cu o nouă „energie”.
Cunoașteți aceste „opriri pentru alimentare” în viețile voastre? Avem nevoie nu doar de odihnă și de somn pentru corpul nostru, ci și de o alimentare pentru interiorul nostru, pentru sufletul nostru.
Prin Biblie, Dumnezeu dorește să ne dea putere nouă. Din acest izvor divin de putere, creștinii pot să se alimenteze întotdeauna și oriunde. Desigur, aceasta presupune să ne luăm timp, la fel ca la pompa de alimentare, dar se merită! Luați-vă și astăzi timp pentru alimentarea omului din interior! Luați-vă timp să stați de vorbă cu Dumnezeu! Luați-vă timp să citiți prețiosul Său Cuvânt, Biblia!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EȘTI CHEMAT SĂ FII UN ÎNVINGĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România
„Celui ce va birui” (Apocalipsa 2:7)
Niciun lucru nu devine măreț până nu le depășește pe celelalte. Apostolul Pavel scrie: „căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Ușile deschise ale marilor ocazii vin la pachet cu mari provocări, care îți vor pune la încercare credința. Dacă succesul extraordinar ar apărea cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Iar dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes extraordinar. Cum se transformă omida într-un fluture? Învingând coconul. Ar fi mai ușor să stea la adăpostul acelui înveliș? În unele zile, lupta e atât de mare, încât omida se gândește la asta. Însă prețul libertății, al zborului și al descoperirii este lupta, dezvoltarea și izbânda. Nu există altă cale!
De ce Domnul Isus Și-a trimis ucenicii pe Marea Galileii pe timp de furtună? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în orice împrejurare a vieții. În scurt timp avea să-i părăsească, așa că a folosit metode diferite pentru a-i echipa pentru viitor. Ce încerci să biruiești astăzi? În loc să te plângi sau să-L rogi pe Dumnezeu să ia acel lucru de la tine, încearcă să-l vezi ca pe o pregătire pentru chemarea pe care ți-a făcut-o.
Meditează la următoarele versete: „Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12). „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii.” „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Nu uita: azi, ești chemat să fii un învingător!
de Jean Koechlin
Isaia 19:1-25
Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3), iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.
Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li Sa descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).
Mana Zilnica 