20 Mai 2021
Este timp de luat argint și de primit haine, și măslini și vii, și oi și boi, și robi și roabe?
2 Împărați 5.26
Elisei, omul lui Dumnezeu, îi dăduse lui Naaman instrucțiuni despre cum să fie vindecat, iar Naaman, urmând instrucțiunile, fusese curățit de lepra sa. Recunoscător, el s-a întors la Elisei cu dorința de a-i plăti, însă Elisei a refuzat. El dorea să transmită mesajul clar cu privire la faptul că îndurarea, harul și mântuirea lui Dumnezeu sunt gratuite.
Totuși Ghehazi, slujitorul lui Elisei, văzând bogățiile pe care Naaman le adusese și faptul că acesta era gata să le ofere, a decis, din pricina lăcomiei sale, să profite de acest lucru. A alergat după Naaman și, mințindu-l, i-a cerut argint și haine. Inima lui Elisei însă a văzut ceea ce Ghehazi făcuse și, când acesta s-a întors, i-a pus întrebarea citată mai sus, după care a pronunțat judecata asupra lui.
Răspunsul la întrebarea retorică pusă de Elisei lui Ghehazi este nu.
Cum ni se aplică nouă astăzi această întrebare? Știm că Domnul va veni în curând, că perioada harului se va încheia și că, într-o zi viitoare, totul va arde în foc. Știm că a câștiga întreaga lume, dar a-ți pierde sufletul, este ceva cumplit. Prin urmare, este timpul pentru noi să căutăm bani, haine, pământuri și alte lucruri de felul acestora? Avem într-adevăr nevoie să mâncăm, să ne îmbrăcăm și să muncim, însă până unde merg toate acestea și cu ce preț? Ghehazi a plătit prețul pentru poftele sale.
Când vedem că sunt mulți oameni în lume care de-abia o duc de azi pe mâine; că un pumn de orez și un pahar de apă poate fi masa lor pe o zi întreagă; că familii întregi locuiesc împreună într-o colibă, ne dăm seama că posedăm o mulțime de lucruri de care nu avem nevoie. Și totuși ne chinuim să dobândim mai mult! Fie ca toți să privim această chestiune cu sinceritate și în lumina eternității!
A. Blok
Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.
Isaia 65.24
Răspunsul era pe drum înainte ca ei să se roage
Un misionar trăia împreună cu soția sa într-un orășel din Bolivia. Dar, de fapt, se simțea chemat de Dumnezeu către indieni, oameni neglijați, care trăiau în regiuni unde nu existau nici școli, nici spitale.
Într-o zi, pe când poverile indienilor păreau a fi tot mai aspre, s-a rugat: „Doamne, doresc așa de mult să merg la ei. Dar îmi mai lipsesc 500 de dolari”. Mai târziu, când s-a gândit la rugăciunea lui, s-a simțit vinovat. Nu-I dictase el cumva lui Dumnezeu ce să facă? Și nu se gândise el prea mult la banii lipsă?
În dimineața următoare a mers ca de obicei la poștă. În ultimul timp primise foarte rar scrisori. Și astăzi se afla acolo doar un singur plic – desfăcut. El conținea un cec cu 500 de dolari. În plic era și o scrisoare: „Eu sunt o femeie în vârstă, de optzeci de ani, și mă rog de ani de zile pentru cineva care să meargă la indieni. Alăturat pun 500 de dolari, ca să puteți începe această lucrare pentru Domnul”. Plicul venea din Australia și făcuse pe drum peste trei luni. – De-abia aștepta să ajungă acasă să-i spună soției despre plic. În grabă s-a năpustit în mica lor locuință și a strigat către soție: „Dragă, când poți, împachetează lucrurile, căci mergem la indieni”.
A fost un punct de cotitură în viața lor și apoi și în viața indienilor printre care au lucrat de atunci mulți ani și cărora le-au dus vestea cea bună despre Isus Hristos.
Este posibil și astăzi să avem parte de asemenea experiențe de credință? Putem și noi trăi așa ceva? Da, desigur! Și noi, tu și eu, putem să le trăim personal, nu doar să citim despre ele.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SUPLIMENTE SPIRITUALE – Fundația S.E.E.R. România
„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5)
Consilierul creștin Dr. Ann Shorb scrie: „În fiecare dimineață îmi iau doza de suplimente nutriționale. Fiecare din ele are câte ceva ce eu nu am, însă niciunul nu este suficient ca să-mi asigure tot ce am nevoie.” Iată „suplimentele spirituale” pe care acest consilier afirmă că le ia:
1) Jertfa de la Golgota, pentru că-mi este de folos pentru mântuirea mea: „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25).
2) Tăria Sa, pentru că mă ajută în slăbiciunea mea: „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29).
3) Autoritatea Sa, pentru că mă ajută în luptele mele. Domnul Isus a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici” (Matei 28:18-19).
4) Puterea Sa, pentru că mă ajută să mă ridic: „Domnul sprijină pe toţi cei ce cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.” (Psalmul 145:14).
5) Înțelepciunea și cunoștința Sa, pentru că-mi sunt folositoare în călăuzire: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10). 6) Harul Său, pentru că este suficient pentru toate nevoile mele: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9).
Uneori s-ar putea să auzi Psalmul 51:12 citat în felul următor: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii mele„, în loc de „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale.” (cum e, de fapt!) E o mare diferență! Mântuirea mea înseamnă să lucrez ca să fiu mântuit și să nu știu niciodată dacă am făcut destul. Mântuirea Ta depinde în totalitate de lucrarea desăvârșită și încheiată a lui Hristos la Calvar. Ea recunoaște că deși „prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi, totuși „destoinicia noastră, vine de la Dumnezeu.” Să-i mulțumim Lui pentru asta, astăzi!
de Jean Koechlin
Isaia 30:15-25; 31:4-9
Capitolele 30 şi 31 invocă o dublă nenorocire asupra poporului răzvrătit care şi-a căutat ajutorul în Egipt. Niciodată nu vom ajunge să repetăm suficient de des, împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, că punerea încrederii în oameni este întâi nebunie (deoarece nu există un loc mai rău decât acesta), în al doilea rând, este necredinţă, cât timp Dumnezeu a stabilit încă de la începutul acestei cărţi să nu avem nimic de-a face cu omul (2.22), în al treilea rând, este o jignire adusă lui Dumnezeu, o dispreţuire a puterii şi dragostei Sale, ca şi cum El n-ar fi capabil să ne protejeze sau ca şi cum n-ar ţine de plăcerea Lui să facă aceasta.
Calea eliberării şi a puterii o găsim trasată în frumosul v. 15 din cap. 30: Întoarcerea la Domnul, în loc de mersul la lume (Egipt), şi rămânerea în odihnă, în loc de zbuciumare! „Liniştea şi … încrederea„ sunt condiţii necesare pentru a distinge îndrumarea Domnului: „Când veţi merge la dreapta sau când veţi merge la stânga„, urechile tale (personal) vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea!” (v. 21). De câte ori nu ne-am rătăcit, pentru că inima noastră a neglijat să acorde atenţia cuvenită acestui glas statornic şi apropiat…! (Proverbe 5.12-14).
Mana Zilnica 