21 Mai 2021
Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.
Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia.
Efeseni 1.3; Efeseni 6.12
V-ați întrebat vreodată de ce diavolul și îngerii săi, ființe puternice și inteligente, se luptă constant pentru a-i împiedica pe cei credincioși să savureze binecuvântările lor spirituale? Aceste binecuvântări sunt „în cele cerești”, acolo unde sunt și stăpânirile și autoritățile întunericului, care luptă împotriva credincioșilor în orice fel posibil. Pot fi spuse multe lucruri cu privire la armura lui Dumnezeu, însă aș dori să privim acum la faptul că aceste stăpâniri și autorități ale întunericului fac atâtea eforturi ca să ni se împotrivească. Ele procedează așa, deoarece cunosc cât de important este ca cei credincioși să stăpânească în mod practic aceste binecuvântări și să le savureze.
Aceste binecuvântări spirituale cuprind nu numai lucruri viitoare, pe care credința deja le posedă, ci și toate adevărurile cu privire la Hristos și la poziția noastră în El. Prin acestea, sufletul este instruit și întărit, are pace, este încrezător și este eliberat de orice apăsare, de orice stare lumească și de orice poftă. Aceasta este ceea ce ne oferă curaj, bucurie și tărie și ne face să folosim ceea ce avem în slujba pentru Domnul. Putem astfel sta neclintiți și întăriți în Domnul, împotriva diavolului.
Cu cât pătrundem mai mult în cunoașterea și în stăpânirea practică a acestor binecuvântări, cu atât mai mult devenim preocupați cu Hristos și cu lucrurile de sus și vom fi astfel martori eficienți pentru El. Cunoașterea acestor binecuvântări este indispensabilă, însă le vom savura doar atunci când cunoștința este unită cu credința.
Diavolul va face tot posibilul – prin persecuții, minciuni și necazuri – să ne fure această cunoștință sau să ne împiedice să adăugăm credința la ea. Să ne împotrivim lui și să luptăm pentru a lua în stăpânire și pentru a savura ceea ce avem în Hristos!
A. Leclerc
I-a scos din întuneric și din umbra morții și le-a rupt lanțurile.
… cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Psalmul 107.14; Efeseni 4.32
Sclav al alcoolului
Mulți oameni sunt dependenți de alcool. Pe Andrei, de exemplu, soția și copiii l-au părăsit de câtva timp, pentru că n-au mai putut suporta viața cu el. Locul de muncă și-l pierduse de mult timp, iar prietenii și cunoscuții l-au abandonat și ei.
Tot ce mai avea părea a fi sticla de care se ținea strâns și o saltea veche într-o cameră goală.
Mai exista speranță pentru Andrei? El era peste măsură de nefericit și nici nu putea scăpa de lanțul său distrugător. Când venea această poftă, el nu i se putea împotrivi. Dependența l-a legat strâns. Adesea se întreba dacă nu trebuie cumva să pună capăt la tot. Cine îl putea elibera?
Dumnezeu a intervenit, „i-a rupt lanțurile” și l-a scos din acest haos. El a îngăduit ca Andrei să ajungă într-o clinică de dezalcoolizare coordonată de oameni credincioși. Acolo a înțeles cât de adânc a căzut și ce suferințe le-a provocat și altora. El a văzut că dependența de alcool este una dintre cele mai păcătoase lanțuri prin care Satan îi ține pe oameni ca sclavi.
Dar Andrei a descoperit și că Dumnezeu este mai tare decât Satan și că îl poate elibera. El a recunoscut înaintea lui Dumnezeu greșelile vieții lui și că este un păcătos și a primit vestea bună că Isus Hristos vrea să-l salveze și să-l elibereze de alcool. Apoi, cu Hristos, Andrei a început o viață nouă.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VALOAREA UNUI PRIETEN ADEVĂRAT – Fundația S.E.E.R. România
„Sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” (1 Samuel 18:1)
Te doare când descoperi că nu toată lumea se gândește la ce e mai bun pentru tine, nu-i așa?
Așadar tu trebuie să înveți să ai mai mult discernământ și să știi la ce nivel să interacționezi cu oamenii. De obicei numai câteva persoane fac parte din cercul tău intim de prieteni. De aceea trebuie să fii înțelept cu privire la persoanele pe care le accepți în acel cerc. Vedem lucrul acesta ilustrat în viețile lui David și a lui Ionatan. David era „la cuțite” cu regele Saul, tatăl celui mai bun prieten al său, Ionatan. Ionatan a păstrat secretele lui David și l-a protejat cu însăși viața sa, chiar și când s-a confruntat cu riscul de a-și înfuria propriul tată. Ionatan nu căuta faimă, nu căuta să-și alimenteze părerea despre propria persoană sau să-și orchestreze propria avansare prin relația lui cu David. Simplu spus, ei aveau o „legătură de suflet.”
Valoarea unui prieten adevărat se dovedește în capacitatea lui de a păstra tăcerea. Dacă cineva este bârfitor, se descalifică automat. Noi trebuie să ne putem odihni în siguranța acestor relații, pentru a ne putea exprima, pentru a aduna informații și sfaturi înțelepte. Altfel, suportăm consecințele neplăcute ale faptului că persoane nepotrivite știu prea multe despre noi. Prietenii adevărați nu numai că ne păstrează secretele, dar ei refuză să folosească acea informație privilegiată spre propriul lor câștig. Lor le pasă cu adevărat de noi și nu ne aruncă în față greșelile din trecut. Ei nu-ți „dau în cap” cu cuvinte precum: „ți-am spus eu!”
Prietenii adevărați vor fi în viața ta pe termen lung și tu trebuie să-i binecuvântezi și să-i prețuiești, dacă îi ai!
de Jean Koechlin
Isaia 32:1-8; 33:17-24
În aceste capitole nu trebuie să căutăm o istorie închegată a evenimentelor viitoare; dimpotrivă, cele prezentate sunt tot atâtea imagini distincte, proiectate una câte una pe ecranul profetic. Izolate sau grupate, aceleaşi fapte pot apărea în mai multe rânduri din perspective şi lumini diferite. Din acest motiv, pentru a treia oară în această carte, avem ocazia să admirăm zorii radioşi ai împărăţiei milenare, de data aceasta în cap. 32 şi 33.
După îngrozitoarea nimicire a asirianului şi a falsului împărat, Antihrist (30.3133), se face loc adevăratului Împărat, Hristos, şi El va domni în dreptate (de data aceasta, cu siguranţă, accentul se pune pe dreptate sau pe justiţie): 32.16,17; 33.5,15. Aceia care vor scăpa teferi (rămăşiţa poporului) Îl vor contempla „cu ochi care văd„ (32.3) „pe Împărat, în frumuseţea Lui” (33.17). Cu încântare, vor descoperi în El „un Om„ care va fi pentru ei protecţie, odihnă, viaţă a sufletului lor (32.2).
Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, cât de scumpe sunt şi pentru inimile noastre aceste promisiuni făcute lui Israel, pentru că şi noi trăim în aceeaşi lume nedreaptă şi-L aşteptăm pe acelaşi Domn, care este „mai frumos decât fiii oamenilor” (Psalmul 45.2)! Subliniem şi v. 8 din cap. 32, pentru a ne îndrepta gândul spre nobleţea morală care trebuie să caracterizeze comportarea celor pe care Dumnezeu îi pune alături de cei nobili (1 Samuel 2.8).
Mana Zilnica 