19 Mai 2021
Iată, el se roagă.
Fapte 9.11
Cât de mult trebuie să se fi bucurat inima Domnului când El a spus aceste cuvinte despre cel care mai înainte fusese vrăjmaș al evangheliei! Înainte să-L întâlnească pe Domnul pe drumul Damascului, Saul din Tars putea fi numit pe drept un om religios, puternic, plin de râvnă, scrupulos, însă nicidecum nu putea fi numit un om al rugăciunii. Adevărata rugăciune este partea exclusivă a celor care Îl cunosc pe Domnul.
Nu vreau să spun că Saul nu învățase pe de rost și nu repetase rugăciuni. Probabil că acele cuvinte ale Domnului cu privire la oamenii religioși ipocriți i se aplicaseră și lui: „Să nu fii ca fățarnicii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să se arate oamenilor” (Matei 6.5). Poate că rugăciunea fariseului din Luca 18.11 reflecta cu acuratețe inima lui Saul, înainte de convertirea sa: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”.
Dar cât de diferită este rugăciunea lui Saul, după ce L-a întâlnit pe Domnul! Duhul său mândru și violent fusese zdrobit în întregime. Ochii săi, care cu puțin timp înainte priviseră cum Ștefan era omorât cu pietre, nu mai puteau vedea nimic acum. A trebuit să fie dus de mână în cetate, deși mai înainte plănuise să intre în ea triumfător. Acum, după trei zile și trei nopți în care nu mâncase și nu băuse nimic, se ruga. O viață începută într-o astfel de dependență de Dumnezeu avea în curând să aducă rod în Damasc și în Ierusalim, iar apoi mai departe, în ținuturile stăpânirii romane. Viața de rugăciune începută atunci a fost continuată cu o tot mai mare fervoare și inteligență de-a lungul întregii sale călătorii pe acest pământ. Să ne amintim de rugăciunea sa pentru mântuirea lui Israel, pentru creșterea spirituală a sfinților, din Efes, din Colose și din alte părți, ori pentru copilul său în credință, Timotei. Dumnezeu Își găsește plăcerea și astăzi în bărbați și în femei care se roagă cu perseverență.
G. W. Steidl
Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu Te-am răscumpărat.
Isaia 44.22
Isus, Binefăcătorul meu
Cel mai mare Binefăcător al tău și al meu este Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe care dragostea pentru păcătoșii vinovați și pierduți L-a determinat să vină aici, jos, pe pământ. El S-a smerit pe Sine Însuși, S-a împovărat cu blestemul păcatului nostru, a mers ca „girant” al nostru la judecata de pe Golgota și a purtat pe cruce pedeapsa noastră. „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).
Cu ce I-am mulțumit? I-am dat Lui inima noastră? El ne-a chemat de atâtea ori! Am auzit noi chemarea Lui? Am înțeles-o? O, I-am întors spatele, iubind lumea și păcatul și neîntrebând de El! Dar Isus ne iubește foarte mult și dorește să ne mântuiască sufletul, să ne dea pace.
Să-L recunoaștem pe Acela care până în această zi a acționat în har cu privire la viața noastră. De multe ori – de mult mai multe ori decât ne-am putea gândi noi – El S-a rugat pentru noi, pe când moartea ne dădea târcoale, mijlocind la Tatăl ca timpul nostru de har să nu ajungă încă la capăt. Să înțelegem astăzi glasul dragostei Sale! Să ne ridicăm ochii spre Golgota, să vedem cum sângele se varsă – pentru mine și pentru tine! Dragostea Mântuitorului este acordată celui ce nu o merită, pentru ca nimeni să nu se laude vreodată înaintea lui Dumnezeu. Ce mult ne smerește acest gând, că am fost salvați fără plată printr-un har atât de bogat! Dar, în același timp, câtă recunoștință Îi datorăm acestui Mântuitor pentru o mântuire așa de mare!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BINECUVÂNTĂRI CONDIȚIONATE – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă vei asculta de glasul Domnului… Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine…” (Deuteronomul 28:1-2)
Multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu vin cu anumite condiții: „Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui.” Când pui Cuvântul lui Dumnezeu în practică, ai parte de binecuvântarea Sa. Orbul Bartimeu cerșea când Domnul Isus trecea prin apropiere. Așa că a strigat: „Rabuni… să capăt vederea.” (Marcu 10:51). El știa că binecuvântarea lui Dumnezeu nu vine automat, dar este la îndemână. Într-un episod din serialul animat „Peanuts”, Charlie Brown se joacă de-a trasul cu arcul. Pe lângă arc și săgeți, el mai cară o pensulă și o găleată cu vopsea. Charlie trage cu săgeata unde vede cu ochii și oriunde aterizează aceasta, el desenează centrul țintei în locul unde s-a-nfipt săgeata. Când Lucy îl întreabă pe Charlie ce înseamnă asta, el îi spune: „În felul acesta arăt că am nimerit întotdeauna ținta!”
Un autor scrie: „Acesta este modul în care trăiesc unii creștini, oriunde se întâmplă să cadă săgețile vieții, ei pretind că aceea a fost destinația de la bun început!” Cât de mult îți dorești binecuvântarea lui Dumnezeu? Cât de serios ești în angajamentul tău? Dorințele pe care le-a pus Dumnezeu în duhul tău și planul pe care L-a stabilit în Cuvântul Său nu se vor împlini automat, dar ele se pot împlini.
În primul rând: tu trebuie să-ți zidești o temelie solidă, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu.
În al doilea rând: așteaptă să crești treptat. Apostolul Pavel scrie: „calcă pe urmele credinţei” (Romani 4:12). Rezultatele nu vor apărea peste noapte, dar ele vor apărea – și vei vedea răsplata ascultării tale!
În al treilea rând: țintește sus, așteaptă tot ce e mai bun de la Dumnezeu și fii dispus să Îi oferi tot ce ai mai bun.
Ap. Petru scria (2 Petru 1:5-7): „daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” Și dacă vom face asta, vom fi binecuvântați!
de Jean Koechlin
Isaia 29:1-24
După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi „Ariel” (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18-24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.
Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A-L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne-am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu-L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).
Mana Zilnica 