31 Mai 2021
Dar, pe când călătorea, a fost că s-a apropiat de Damasc și deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă persecuți?”. Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?”. Și El a spus: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuți”.
Fapte 9.3-5
Eu sunt – Prezența lui Isus (3)
Trecuse ceva timp de când Saul începuse să-i persecute pe creștini. Citim că făcea prăpăd în Adunare, aruncându-i pe cei credincioși în închisoare și încercând din răsputeri să distrugă credința (Fapte 8.3; 22.4; Galateni 1.13,23).
Fiindcă mulți ucenici ai Domnului fugiseră din Ierusalim, Saul s-a îndreptat către Damasc. Intenționa ca acolo să-i aresteze pe cei credincioși, fie bărbați, fie femei, și să-i aducă în lanțuri la Ierusalim. El îi disprețuia pentru credința lor în Isus, pe care Îl considera a fi nimic mai mult decât un învățător blasfemator, care fusese pe drept executat de către autorități.
Este însă minunat momentul când Saul Îl întâlnește pe Domnul. El credea că-i persecută pe creștini, însă acum află că Îl persecuta pe Isus. Saul disprețuise credința într-un lider crucificat, însă acum descoperă certitudinea existenței unui Mântuitor glorificat. Crezuse că adversarii săi puteau fi șterși de pe pământ, iar acum trebuia să dea socoteală Domnului din cer.
Când Saul a întrebat: „Cine ești, Doamne?”, răspunsul a fost: „Eu sunt Isus”. Cei care Îl disprețuiseră văzuseră acest nume scris pe crucea romană, însă, pentru ucenicii Săi, el era numele de har și de iubire. Este ca și cum Domnul i-ar fi spus prigonitorului: «Tu ai căutat să le faci rău celor ai Mei, însă, în cele din urmă, M-ai găsit pe Mine. Nu pe Mine M-ai căutat, dar iată-Mă aici!». Prin orice necaz sau încercare am trece, noi, cei care Îl urmăm, putem fi siguri că El cunoaște unde suntem și este acolo cu noi.
S. Campbell
Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!
Evrei 4.7
Astăzi – nu mâine!
Era o zi furtunoasă, iar valurile mării erau uriașe. Un radio operator de la bordul unui vapor a primit semnale SOS. Imediat, radio operatorul a transmis căpitanului situația vaporului aflat în necaz – era vorba despre vasul „America Central” – iar vaporul și-a schimbat cursul și a pornit în direcția vaporului aflat în primejdie.
La lăsarea întunericului, vaporul a ajuns la locul dezastrului, iar căpitanul a observat imediat că vaporul „America Central” nu se mai putea menține deasupra apei mai mult de zece ore. „Aduceți pasagerii la noi!”, a strigat căpitanul prin microfon către vaporul accidentat. „Nu. Am vrea să așteptăm revărsatul zorilor, dar rămâneți în apropierea noastră!”, a răsunat răspunsul.
Căpitanul de pe vaporul sosit la locul accidentului s-a ostenit în zadar să-l determine pe căpitanul de pe vaporul „America Central” să-și schimbe părerea. Vaporul, care dorea să salveze echipajul și pasagerii, a încercat să rămână în apropierea vaporului aflat în necaz, dar din cauza întunericului și a furtunii puternice a fost deosebit de dificil.
În ciuda marilor eforturi, vapoarele s-au îndepărtat tot mai mult unul de celălalt. Dimineața devreme nu s-a mai văzut nimic din vaporul „America Central”. Întreg echipajul împreună cu căpitanul și cea mai mare parte a pasagerilor s-au scufundat în adânc odată cu vaporul.
Toți ar fi putut fi salvați, dar amânarea salvării a devenit o catastrofă.
Salvatorul tău, Domnul Isus, vrea să te salveze astăzi, mâine poate să fie prea târziu.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.31-40 · Psalmul 104.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MÂNTUIT NUMAI PRIN HAR – Fundația S.E.E.R. România
„Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă” (Efeseni 2:8)
Într-un anumit sens, au existat doi fii risipitori, și amândoi au crescut într-o cultură religioasă în care cei ce respectau regulile erau lăudați, iar cei ce le încălcau erau pedepsiți. Să observăm cum începe capitolul 15 din Luca: „Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.” Dar El le-a spus pilda aceasta…” (Luca 15:1-3). Aici Domnul Isus vorbește despre două grupuri diferite:
1) Cei ce încălcau legea, precum fiul risipitor, dar recunoșteau faptul că numai prin harul lui Dumnezeu sunt mântuiți.
2) Cei ce păzeau legea, precum fratele mai mare, și care credeau că pot câștiga sau pot contribui la mântuire, făcând fapte bune. Și asta îi face și astăzi pe cei ce respectă legea să-i judece pe cei ce o încalcă. Fratele mai mare a refuzat să participe la petrecerea de „bun-venit-acasă” a fratelui său. De ce? Ascultă: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (vezi Luca 15:29). Îți sună cunoscut? Iată ce i-a spus tatăl: „Fiule… tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.” (vers. 31). Să reținem cuvântul „fiu”.
Domnul Isus ne învață că suntem mântuiți prin „relație”, nu prin „respectarea regulilor”. Fratele mai mare credea că acceptarea tatălui său depinde de faptele sale. Da, există loc pentru fapte, în Împărăția lui Dumnezeu… Răsplata ta din cer se bazează pe faptele tale de pe pământ. Dar răscumpărarea ta depinde numai de lucrarea lui Hristos: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Da, Dumnezeu te va provoca, te va încerca și te va curăța, pentru a te transforma în persoana pe care o dorește El să fii. Dar mântuit ești numai prin har!
de Jean Koechlin
Isaia 42:1-18
Descoperirea pas cu pas pe care Dumnezeu o face despre Sine se completează acum în chip minunat. Capitolul 42 se deschide cu prezentarea unei Persoane: „Iată Robul Meu…„. Persoana Domnului Isus ocupă până-ntr-atât paginile cărţii Isaia, încât ea a trebuit să fie numită uneori „Evanghelia Vechiului Testament„. Am întâlnit deja versete anunţând naşterea Sa, apoi lucrarea Sa în Galileea (cap. 7.14; 9.1,2,6). Acum suntem purtaţi pe malurile Iordanului. Vocea puternică a lui Ioan Botezătorul răsună în pustiu (40.3). Atunci apare Robul desăvârşit. Şi imediat, conform promisiunii de aici, Dumnezeu pune „Duhul Său peste El„. Sub înfăţişarea unui porumbel, Duhul Sfânt vine să locuiască în Cel Preaiubit, în care Tatăl „Îşi găseşte plăcerea„ (v. 1; Matei 3.16,17). Uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, El Îşi începe slujba neobosită de har şi de adevăr (v. 1-4, citate în Matei 12.18-21).
„Nu voi da altuia gloria Mea” (v. 8), afirmă Domnul. Este versetul care ne ajută să explicăm de ce sunt atâtea pedepse şi umilinţe, nu numai pentru Israel (v. 12…), ci şi pentru creştini, astăzi (48.11).
Mana Zilnica 